ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 25 mai 2023
Asupra recursului în casație de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3465 pronunțată la data de 04.11.2022 de Judecătoria Baia Mare, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul A., în baza art. 226 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violarea vieții private.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare (de 2 luni), rezultând o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., alăturat pedepsei rezultante, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cât și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă 3 ani și 2 luni de închisoare perioadă începând din data de 06.07.2022 la zi, perioadă în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală din data de 2219/07.07.2022, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Baia Mare, dispoziție executorie potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (4) C. proc. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea la instanță mijloacelor de probă înregistrate la poziția nr. 140/2022 în Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare.
S-a luat act că persona vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 3465 din 4 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.07.2022 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că, instanța de fond a aplicat pedeapsa cu închisoarea de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violarea vieții private, iar prin contopirea pedepselor a rezultat o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 2 luni, prin adăugarea sporului obligatoriu de o treime din 6 luni.
Instanța de apel a apreciat că nu se impune ca pedeapsa de 3 ani închisoare să fie redusă, întrucât aceasta s-ar situa sub durata medie, având în vedere aplicarea dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen., în acest sens fiind stabilite limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de șantaj de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.
S-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani și 6 luni, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2019.
S-a susținut că și dacă s-ar admite că infracțiunea prevăzută de art. 226 alin. (1) C. pen. a fost săvârșită înainte de a se fi împlinit termenul de supraveghere, în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen., aceasta a fost săvârșită după împlinirea acestui termen.
Astfel, s-a considerat că limitele de pedeapsă avute în vedere la stabilirea efectivă a pedepsei în cauză nu se impuneau a fi majorate cu jumătate, ci trebuiau păstrate de la 1 la 5 ani.
S-a mai invocat, subsumat solicitării de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, că fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, întrucât inculpatul se afla într-o stare de tulburare cauzată de sentimentele pe care le dobândise față de persoana vătămată și nu a gândit limpede, instanțele greșind și în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre cele două fapte.
S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, înlăturarea greșitei aplicări a legii penale în sensul în care au fost aplicate alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de legea penală.
Prin încheierea din 27 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 02 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2022
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat a susținut, în esență, că limitele de pedeapsă avute în vedere la stabilirea efectivă a pedepsei în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj nu se impuneau a fi majorate cu jumătate, ci trebuiau păstrate de la 1 la 5 ani.
Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.
Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse privind situațiile care se circumscriu dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele recurentului inculpat, subsumate solicitării de a se pronunța o soluție de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, nu se încadrează în dispozițiile legale invocate ca temei al cererii de recurs în casație
În ce privește legalitatea pedepsei, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 3465 din 04.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în baza art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., rap. la art. 43 alin. (5) C. pen.
Potrivit art. 207 alin. (1) și (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj sunt de la 1 la 5 ani.
În cauză, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Conform art. 43 alin. (5) C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani închisoare este stabilită în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de șantaj reglementată de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 2 februarie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A/2023 din 2 februarie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.