ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 22.02.2023 pronunțată de Judecătoria Cornetu, secția Penală s-au hotărât următoarele:

În baza art. art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prev. și ped. de art. 375 din C. pen., rap. la art. 184 lit. a) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. cu aplic. art. 158 din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, faptă prev. si ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, faptă prev. și ped. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. 1 lit. a), b) h), n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorii de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate C. și B. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de acestea, precum și dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința acestora din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) h), n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorii de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate C. și B. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de acestea, precum și dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința acestora din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii de 24 de ore, din intervalul 09.08.2021, ora 21:20 - 10.08.2021, ora 21:20.

În baza art. 7 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 rep., după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. și art. 25 din C. proc. pen., cu referire la art. 1349 și 1357 din C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C., prin avocat din oficiu, și, în consecință obligă inculpatul să-i plătească acesteia suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat de stat și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obliga inculpatul la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată B. la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut, în fapt, cu referire la infracțiunea de agresiune sexuală, că din declarațiile persoanei vătămate C. și a martorei D. din cursul urmăririi penale, rezultă că, în seara zilei de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, cele două au mers în centrul orașului Măgurele, pentru a mânca o pizza la terasa E., apoi au mers în parcul principal din oraș.

Pe înserate, cele două au mers la magazinul F., situat pe strada x, oraș Măgurele, jud. Ilfov, iar ulterior, pentru a merge spre casă, au mers pe o bancă din proximitatea stației STB, situată în apropierea magazinului. Cu acel prilej, persoana vătămată l-a observat pe inculpatul A., care se afla la un magazin situat vis-a-vis, ocazie cu care l-a fotografiat cu telefonul mobil și i-a trimis fotografia mamei ei, aceasta comunicându-i să-l evite pe inculpat.

Ulterior, inculpatul a observat-o pe persoana vătămată C., s-a apropiat de aceasta, și-a sprijinit brațele de spătarul băncii pe care era așezată și a întrebat-o cu cine a ieșit în oraș, la care persoana vătămată i-a spus inculpatului că a ieșit cu prietena sa, martora D., că vrea să fie lăsată în pace și că nu vrea să poarte vreo discuție cu acesta.

Inculpatul A. i-a adresat apelative precum "viața mea" și "iubirea mea" și a întrebat-o pe persoana vătămată dacă are iubit, dacă merge la petreceri. Ulterior, inculpatul s-a așezat pe bancă lângă persoana vătămată C., i-a pus brațul peste gât, s-a jucat cu mâna în părul acesteia și a sărutat-o pe gât. I-a arătat o pereche de ochelari despre care i-a spus persoanei vătămate că sunt de firmă, că aceștia costă mult și că este dispus să-i dea ei, întrucât ține foarte mult la ea.

Persoana vătămată a declarat că nu a fost de acord cu propunerea făcută, că era foarte speriată, mai ales că unchiul acesteia se afla într-o stare avansată de ebrietate.

Ulterior, martora D. a identificat, cu ajutorul unei aplicații mobile, că autobuzul STB se află în apropiere, la aproximativ 20 de minute de stație, și i-a transmis acest lucru persoanei vătămate, astfel încât cele două au plecat către stație, inculpatul rămânând pe bancă.

Martora D. a decis să plece de la locație, sub pretextul că dorește să meargă la locul de muncă al mamei sale, respectiv la Hotelul Măgurele, urmând să se întâlnească ulterior în stația de Ia Liceul Horia Hulubei din orașul Măgurele.

Din declarația persoanei vătămate C. a rezultat că, după plecarea martorei, inculpatul A. s-a îndreptat către stație și a încercat din nou să poarte discuții cu aceasta, împotriva voinței ei, sens în care s-a apropiat, a luat-o ferm de mâini, însă fără a o strânge foarte tare și i-a reproșat că nu mai are sentimente pentru el, și chiar a lovit-o cu o palmă peste față, reproșându-i că s-a depărtat de el.

Întrucât începuse ploaia, cei doi au intrat în spațiul ce deservește stația de autobuz unde nu mai era nicio altă persoană, ocazie cu care inculpatul a întrebat-o pe persoana vătămată dacă are prieten, dacă a făcut ceva cu el, dacă mai este virgină, în timp ce persoana vătămată îi tot spunea să o lase în pace.

Persoana vătămată a precizat că a încercat în repetate rânduri să plece de lângă el, însă, de fiecare dată când încerca aceasta, inculpatul A. o prindea de mână, o trăgea înapoi, o lua de gât și o ținea ferm de mâini. Persoana vătămată a menționat că, în acel moment, era singură și extrem de speriată și, pe fondul acestei stări, nu își amintește cu exactitate tot ceea ce i-a spus inculpatul, însă își aduce aminte că acesta a pupat-o pe obraji și, în repetate rânduri, a sărutat-o pe gât, în ciuda împotrivirii sale.

În acele momente, persoana vătămată a fost apelată de martora D., iar inculpatul, crezând că la telefon este mama persoanei vătămate, persoana vătămată B., a adresat cuvinte jignitoare.

După ce a ajuns autobuzul în stație, persoana vătămată a urcat în acesta pe ușile din mijloc. În autobuz a intrat și inculpatul A., însă pe la ușile din față, acesta spunându-i că e mai bine să o ducă el acasă, susținând că persoana vătămată ar fi vrut să plece la vreo petrecere sau să umble "teleleu". Întrucât persoana vătămată a țipat la el să fie lăsată în pace, inculpatul a devenit violent și a lovit unul dintre dispozitivele de scanare a tichetelor, motiv pentru care o persoană care se afla în autobuz a coborât la următoarea stație.

Din declarația persoanei vătămate C. și a martorei D. a rezultat că, în stația de Ia liceul Horia Hulubei, a urcat în STB și martora, care s-a urcat pe locurile din față și, din cauza fricii, se uita către persoana vătămată doar atunci când inculpatul nu se întorcea cu privirea către partea din față a autobuzului.

La stația din zona Aluniș, persoana vătămată și inculpatul au coborât, iar conform celor declarate de persoana vătămată C., inculpatul mergea pe mijlocul drumului, în paralel cu ea și, la un moment dat, a fost apelată telefonic de martora D., care i-a transmis că a apelat-o pe mama persoanei vătămate în repetate rânduri, însă aceasta nu i-a răspuns la telefon.

Inculpatul s-a apropiat din nou de persoana vătămată și i-a pus brațul peste gât, și a tras-o spre el. Pe parcursul deplasării, inculpatul i-a spus că el îi face un bine ducând-o la mama sa acasă, că nu este cuminte și nici virgină și că, dacă el nu ar fi apărut, aceasta nu s-ar fi dus acasă, ci la o petrecere.

Aspectele evidențiate s-au coroborat și cu planșele foto, care conțin conversația purtată de persoana vătămată C. cu mama sa în data de 01.08.2021, ulterior evenimentelor întâmplate. Astfel, persoana vătămată i-a transmis mamei sale că este speriată rău, că inculpatul a pupat-o pe aceasta cu forța și a lipit-o de gardul locuinței sale, că trăgea de ea, că mai avea puțin și o viola, că a pupat-o pe gât. Din conversație reiese că persoana vătămată B. i-a atras atenția fiicei sale să nu mintă, întrucât există repercusiuni grave în acest caz, la care minora i-a spus că nu minte și că este foarte speriată.

În declarația dată de inculpatul în faza de urmărire penală, acesta a arătat că, cu prilejul întâlnirii, a fost văzut de persoana vătămată, care l-a întrebat ce face, că i-a pus un braț după gât, a pupat-o pe obraz și a schimbat mai multe replici cu aceasta, fără a-și aminti conținutul, că e posibil să o fi mângâiat pe păr și că e posibil să-i fi adresat întrebări privind viața ei sexuală, însă a lăsat să se înțeleagă că nu a constrâns-o pe persoana vătămată în niciun fel pentru a o săruta, pe obraz sau pe gât.

În cursul judecății, persoana vătămată minoră, martora și inculpatul au reiterat, în esență, aspectele declarate în faza de urmărire penală, cu mici diferențe de nuanță, care, însă, nu influențează aspectele esențiale ce stau la baza acuzației de agresiune sexuală.

Apărarea inculpatului, conform căreia nu a avut intenția de a agresa sexual minora nu este susținută de nicio probă, din declarația minorei, a martorei și din conținutul mesajelor WhatsApp rezultând clar intenția acestuia de a încerca să aibă relații sexuale cu minora. Chiar inculpatul a recunoscut că s-a apropiat de mai multe de ori de aceasta, că a luat-o după gât, că a pupat-o, justificarea lui, potrivit căreia ar fi făcut aceste lucruri fără vreo conotație sexuală, neavând niciun suport logic, mai ales în contextul în care între aceștia nu au mai avut loc asemenea manifestări anterior. La unele întrebări relevante, inculpatul a arătat că nu-și mai amintește unele aspecte, întrucât era sub influența băuturilor alcoolice.

Din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cursul urmăririi penale, precum și din documentele medicale existente la dosar a rezultat că inculpatul a fost internat de mai multe ori la Spitalul Obregia și la Spitalul Bălăceanca și prezintă diagnosticul "Tulburare mixtă de personalitate. Utilizare nocivă de etanol. Joc de noroc patologic." S-a concluzionat că inculpatul are păstrată capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor social-juridice ce pot decurge din faptele sale și că a avut discernământul păstrat la momentul comiterii faptelor.

Prin urmare, din probele menționate, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca fapta de agresiune sexuală există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, fapta inculpatului A., care, în data de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, în timp ce se aflau în stația STB din preajma magazinului F., situat în str. x, din orașul Măgurele, jud. Ilfov, precum și în autobuzul STB care trece prin această stație și cu ocazia ajungerii în fala domiciliului persoanei vătămate din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, în repetate rânduri a sărutat-o pe obraz, pe gât, a luat-o cu brațele de gât pe persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani prin ținerea cu forța de mâini, prinderea de mâini și tragerea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, faptă prev. și ped. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de agresiune sexuală, elementul material s-a realizat prin acțiunile inculpatului care, profitând de starea de temere a minorei în vârstă de 16 ani de ani și de neputința acesteia de a se apăra, a sărutat-o de mai multe ori pe obraz, pe gât și a luat-o cu brațele de gât, ținând-o ferm de mâini, pentru a o împiedica să se distanțeze, obținând, astfel, satisfacții sexuale.

Urmarea imediată a constat în încălcarea libertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act de natură sexuală.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În privința laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Prin decizia penală nr. 1305/A din data de 26.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 83 din 22.02.2023 a Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a constatat că apelul formulat de inculpat nu este fondat, din mijloacele de probă rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de agresiune sexuală dedusă judecății.

Astfel, inculpatul A. a susținut constant pe parcursul procesului penal că nu a comis faptele, arătând în esență că este unchiul persoanei vătămate, iar gesturile pe care le-a făcut față de aceasta în seara respectivă sunt unele de afecțiune firească; acuzatul a negat că ar fi sărutat persoana vătămată în zona gâtului ori că a făcut vreun gest care să aibă conotație sexuală.

Curtea a constatat, însă, că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea împrejurărilor ce reies din toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, atât probe directe, respectiv declarațiile persoanei vătămate și martorei D., cât și probe indirecte, respectiv împrejurări ce rezultă din declarația martorei B..

Astfel, inculpatul A. a confirmat, în relatările sale, împrejurarea că în seara respectivă s-a întâlnit cu persoana vătămată, că a sărutat-o pe obraz, precizând că este unchiul acesteia și toate gesturile sale au ca motiv afecțiunea pe care o poartă nepoatei sale; inculpatul a negat că ar fi sărutat persoana vătămată în zona gâtului. În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a menționat că este posibil să fi mângâiat persoana vătămată pe păr și să o fi întrebat dacă a început viața sexuală.

În declarațiile date, persoana vătămată C. a relatat constant că la data și în locurile sus-menționate, inculpatul când a observat-o s-a apropiat de ea, a atins-o cu mâinile, i s-a adresat folosind apelativul "iubirea mea" și a sărutat-o în zona gâtului; ulterior, în zona stației de autobuz, inculpatul i-a adresat întrebări intime persoanei vătămate, inclusiv dacă a început viața sexuală. Persoana vătămată a adăugat că în autobuz inculpatul a venit și s-a așezat lângă ea, manifestându-se violent verbal și lovind cu pumnul un panou de afișaj; victima a menționat că tot timpul i-a fost teamă de inculpat, iar în autobuz a plâns. După ce au coborât din autobuz, inculpatul a împiedicat persoana vătămată să intre în domiciliu, manifestându-se violent, în cele din urmă mama sa, martora B., deschizând ușa și permițând persoanei vătămate să intre în locuință. Inculpatul a continuat să se manifeste violent și ulterior, aflat la poarta locuinței persoanei vătămate.

Martora D. a confirmat relatările victimei, arătând că în momentele în care se aflau pe bancă inculpatul s-a apropiat, și-a pus brațul în zona gâtului persoanei vătămate și a sărutat-o pe aceasta tot în zona gâtului. Martora a precizat că din gesturile, privirea și mișcările inculpatului a perceput că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă. Ulterior, martora i-a văzut pe cei doi și în autobuz, sesizând că inculpatul era în continuare lângă victimă, care dorea să scape de acesta, precum și că acuzatul a lovit cu pumnul un obiect.

Martora B. (mama victimei) a confirmat ultima parte a incidentului, menționând că a fost anunțată de mama martorei D. că persoana vătămată nu este lăsată de inculpat să intre în locuință. A precizat că a deschis poarta locuinței, moment în care victima a intrat. Ulterior, inculpatul s-a manifestat violent verbal, aplicând și o lovitură ușii de la intrare. Martora a precizat că după incident a primit un mesaj de la victimă, aceasta relatându-i că în seara respectivă unchiul său a sărutat-o pe gât, a mângâiat-o pe păr și a întrebat-o dacă mai este virgină.

S-a menționat că, din mijloacele de probă administrate în speță rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis faptele în modalitatea descrisă mai sus, fiind infirmate susținerile acestuia în sensul că nu ar fi săvârșit gesturile menționate față de persoana vătămată.

În speță nu există un motiv plauzibil pentru care persoana vătămată și martorii să denatureze adevărul în declarațiile date; aspectul învederat de inculpat prin concluziile scrise, în sensul că între acesta și familia victimei ar fi existat o relație conflictuală, nu are bază faptică și nu rezultă din nici un mijloc de probă.

Contrar susținerile inculpatului, Curtea a constatat că gesturile comise de inculpat, descrise mai sus, au conotație sexuală și reprezintă un mijloc de realizare a instinctului sexual, în sensul art. 219 din C. pen.

Astfel, în cazul infracțiunilor de agresiune sexuală, acțiunile incriminate trebuie să aibă conotație sexuală pentru orice persoană (adultă ori minor cu vârstă mai ridicată) normal dezvoltată psihologic, inclusiv deci pentru cel care le săvârșește.

În acest sens, Curtea a reținut că sărutul aplicat asupra gâtului unei persoane de sex feminin are fără îndoială conotație sexuală pentru orice persoană și reprezintă mijloace de satisfacere a instinctului sexual, din perspectiva celui ce comite gesturile.

De altfel, gesturile inculpatului (însoțite de apelative de genul "iubirea mea") au fost percepute ca având conotație sexuală și de martora D., care a precizat că din întreg comportamentul și din gesturile inculpatului a înțeles că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă.

Ulterior, inculpatul a continuat să facă diferite gesturi asupra corpului persoanei vătămate, precum și să-i adreseze acesteia întrebări legate de debutul vieții sexuale, împrejurări din care rezultă interesul sexual pe care l-a avut inculpatul în raport de victimă în seara respectivă.

În condițiile în care inculpatul este o persoană adultă normal dezvoltată psihologic, cu discernământ (după cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cursul urmăririi penale), acțiunile acestuia asupra minorei au avut fără dubiu conotație sexuală și au reprezentat mijloace de satisfacere a instinctului sexual; este probabil că faptele inculpatului au fost potențate și de împrejurarea că se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspecte ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor, însă o astfel de împrejurare nu este de natură să înlăture ori să atenueze răspunderea penală.

În drept, faptele comise de inculpatul A., descrise mai sus, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din C. pen.

Astfel, inculpatul a săvârșit acte de natură sexuală, sărutând în zona gâtului și atingând în mod repetat victima, folosind constrângerea fizică și morală (așezarea brațului în jurul gâtului persoanei vătămate, imobilizarea mâinilor, manifestări violente verbal, lovirea unor obiecte aflate în proximitatea victimei etc.).

Inculpatul A. a acționat asupra unei minore, cunoscând la momentul comiterii faptelor vârsta acesteia, în condițiile în care sunt rude.

În privința individualizării judiciare a pedepselor, Curtea constată că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 74 din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27.09.2023, când s-a stabilit termen la data de 2 noiembrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a făcut o expunere a situației de fapt.

A menționat că instanțele au reținut că aspectele relatate de-a lungul procesului, atât de către inculpat, cât si de persoana vătămata G., cât și de martora D. sunt în esență aceleași cu mici diferențe de nuanță.

Or, diferențele de nuanță la care face referire prima instanța sunt importante deoarece s-a nuanțat percepția persoanei vătămate asupra întâmplărilor din acea seara, încât analizând situația din fața instanței de fond, a precizat că nu a existat o conotație sexuală a celor petrecute, ci doar una afectivă pe fondul unei relații foarte apropiate din copilărie.

Elementul material al infracțiunii de agresiune sexuală este comiterea unor acte de natură sexuală, prin constrângere, iar conform doctrinei în materie penală "prin act de natură sexuală trebuie să se înțeleagă orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale si cu activitatea acestor organe", Valerian Cioclei - Drept penal. Partea speciala 1 - Editura C.H. Beck.

Din perspectiva laturii obiective, infracțiunea de agresiune sexuală prezintă un conținut deschis, legiuitorul arătând că trăsătura esențială ce trebuie îndeplinită este aceea referitoare la "natura sexuală" a actelor săvârșite.

Legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea agresiunii sexuale incriminarea oricăror gesturi de natură frivolă, imatură, care sunt condamnabile din punct de vedere moral, dar care nu reprezintă acte de natură sexuală care să se circumscrie elementului material al infracțiunii de agresiune sexuală.

Instanțele rețin, în esență, faptul că elementul material s-a realizat prin pupatul pe obraz si gât profitând de starea de temere în care se află persoana vătămată.

Curtea a retinut ca act de natură sexuală "atingerea victimei în mod repetat" fără a exista în cele reținute de instanțele de fond (în cele doua hotărâri pronunțate), atingeri ca acte de natură sexuală.

A apreciat că faptele reținute de instanțele de fond și apel ca fiind acte de natură sexuală, ce au putut să producă o satisfacție sexuală inculpatului, nu se circumscriu noțiunii de act de natura sexuală, astfel cum legiuitorul a urmărit să incrimineze prin infracțiunea agresiunii sexuale.

A solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală prev. de art. 219 alin. (1), alin. (2), lit. c) din C. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

De esența reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel; instanța de recurs nu poate examina vinovăția.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul, în esență, a criticat hotărârea atacată, arătând că faptele reținute de instanțele de fond și apel ca fiind acte de natură sexuală, ce au putut să producă o satisfacție sexuală inculpatului, nu se circumscriu noțiunii de act de natura sexuală, astfel cum legiuitorul a urmărit să incrimineze prin infracțiunea de agresiune sexuală.

În acest sens, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută în cauză constă în aceea că, în data de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, în timp ce se aflau pe o bancă din apropierea stației STB din preajma magazinului F., situat în str. x, din orașul Măgurele, jud. Ilfov, în stație și ulterior în autobuzul STB care trece prin această stație și în fața domiciliului persoanei vătămate din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, inculpatul A. în repetate rânduri a sărutat-o pe obraz, pe gât, a luat-o cu brațele de gât pe persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani prin ținerea cu forța de mâini, prinderea de mâini și tragerea acesteia; din probe rezultă că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Potrivit art. 219 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de agresiune sexuală constă în: Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare.

Obiectul juridic al infracțiunii de agresiune sexuală constă în relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală, libertatea psihică, integritatea corporală sau chiar viața persoanei.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 219 din C. pen., infracțiunea de agresiune sexuală, prezintă un conținut deschis, legiuitorul arătând că trăsătura esențială ce trebuie îndeplinită este aceea referitoare la "natura sexuală" a actelor săvârșite.

În acest sens, intră sub incidența infracțiunii de agresiune sexuală, reglementată de art. 219 alin. (1) din C. pen., celelalte acte realizate sub forma unei agresiuni sexuale, care nu au fost enumerate ca acte de executare a infracțiunii de viol, reținerea acestor acte fiind justificată de faptul că ele constituie o altă modalitate prin care se încalcă libertatea sexuală a victimei. Or, incriminarea infracțiunii de agresiune sexuală a fost determinată de dorința legiuitorului penal de a proteja libertatea sexuală a victimei împotriva oricăror altor forme de agresiune. (Decizia CCR nr. 92 din 16 martie 2023).

Prin expresia "act de natură sexuală", utilizată în cadrul articolului anterior menționat, legiuitorul a avut în vedere actele de natură sexuală prevăzute în dispozițiile art. 219 din C. pen. (care reglementează agresiunea sexuală), și anume orice act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte procedee decât acțiunea de penetrare (Decizia CCR nr. 420 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 10 octombrie 2017, paragraful 17).

Prin urmare, în ceea ce privește aprecierea dacă faptele reținute reprezintă acte de natură sexuală, aceasta se stabilește, în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei penale.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în mod corect, în urma analizării probatoriului administrat, instanța de apel a concluzionat că inculpatul a săvârșit acte de natură sexuală, sărutând în zona gâtului și atingând în mod repetat victima minoră, folosind constrângerea fizică și morală (așezarea brațului în jurul gâtului persoanei vătămate, imobilizarea mâinilor, manifestări violente verbal, lovirea unor obiecte aflate în proximitatea victimei etc.).

Astfel, instanța de apel a considerat că sărutul aplicat asupra gâtului unei persoane de sex feminin are fără îndoială conotație sexuală pentru orice persoană și reprezintă mijloace de satisfacere a instinctului sexual, din perspectiva celui ce comite gesturile. De altfel, gesturile inculpatului (însoțite de apelative de genul "iubirea mea") au fost percepute ca având conotație sexuală și de martora D., care a precizat că din întreg comportamentul și din gesturile inculpatului a înțeles că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă. Inculpatul a continuat să facă diferite gesturi asupra corpului persoanei vătămate, precum și să-i adreseze acesteia întrebări legate de debutul vieții sexuale, împrejurări din care rezultă interesul sexual pe care l-a avut inculpatul în raport de victimă în seara respectivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.