ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Deliberând asupra căii de atac declarate de contestatorul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 204 din 21 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 53 alin. (2) lit. a) raportat la art. 65 alin. (2) din C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, pe o durată de 2 ani, ce s-a dispus a se executa conform art. 66 din C. pen. 1969.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, pedeapsă ce s-a dispus a se executa conform art. 71 alin. (2) din C. pen. 1969.

În temeiul art. 19, art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. raportat la 998-999 din C. civ. 1864 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP Ploiești - AJFP Argeș și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.158.757 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, la care s-au adăugat sumele reprezentând obligații fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, până la data plății efective.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 și urm. din C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea 241/2005 s-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, luate prin ordonanța 441/P/2013 din 19.06.2018 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a dispus luarea măsurii popririi asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, respectiv asupra sumelor de bani ale inculpatului sau datorate acestuia cu orice titlu până la concurența sumei de 2.158.757 RON.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii, copia dispozitivului acesteia să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON (2000 RON - sumă aferentă urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 260 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 62/17.01.2019, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Argeș.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

Prin decizia penală nr. 51 din 27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței penale nr. 204/21.06.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/2018, s-a desființat în parte sentința penală și rejudecând:

S-a înlăturat plafonul până la care au fost stabilite măsuri asigurătorii, urmând să fie avută în vedere și garantarea obligațiilor fiscale accesorii datorate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă 868 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare condamnatul A. solicitând, în esență, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 referitoare la dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că, în speță, Dosarul nr. x/2018 a fost solutionat definitiv la 27 ianuarie 2020 (ulterior publicării deciziei CCR nr. 297/2018), precum și nesustenabilitatea cazului de contestație în anulare invocat, întrucât instanța de apel a stabilit cu titlu definitiv că legea penala mai favorabilă inculpatului este C. pen. din 1968.

Contestatorul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința constatării prescripției răspunderii penale, în urma împlinirii termenului general de prescripție conform noilor reglementari procesual penale.

Curtea de Apel Pitești a reținut că nu poate da curs unei astfel de solicitări, apreciind că nu se poate analiza incidența prescripției răspunderii penale decât raportat la normele vechiul C. pen. - identificat ca lege penala mai favorabilă la momentul pronunțării hotărârii definitive de condamnare, iar nu raportat la dispozițiile Noului C. pen.. Or, dispozitiile art. 123 din C. pen. din 1968 privind întreruperea cursului prescripției generale întruneau exigentele de constituționalitate, întrucat prevedeau că "se întrerupe cursul termenului de prescripție prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal".

A notat că situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare în sarcina inculpatului A. constă în aceea că, în calitate de administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L., în perioada 2009-23.09.2011, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, cu intenție și în mod repetat, nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății amintite operațiuni comerciale de livrare și prestare de servicii cu 24 de societăți comerciale - fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În privința celei de-a doua infracțiuni de evaziune fiscală s-a reținut, în fapt că, în perioada 2009-2013, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în mod continuu, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea în mod fictiv a sediului social al societății la adresa din județul Argeș, unde se află un imobil ce prezintă semne vizibile a unei nelocuiri îndelungate, locație în care nu s-a desfășurat vreodată activitate comercială - fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește prima infracțiune, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea 241/2005 (forma in vigoare anterior modificării prin Legea nr. 50/2013), infracțiunea de evaziune în forma agravată se pedepsește cu închisoare de la 5 la 11 ani. Conform art. 122 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani. Termenul special de prescripție este de 15 ani, care se calculează de la data săvârșirii faptei în conformitate cu art. 122 alin. (2) din C. pen. din 1968 (respectiv de la data săvârșirii ultimului act material din 23.09.2011), astfel că la data deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020 acesta nu era împlinit, nefiind necesară o analiză cu privire la cele statuate prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, care nu sunt aplicabile în speță.

În ceea ce privește a doua infracțiune, s-a reținut că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005, infracțiunea de evaziune se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani. Conform art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani. Termenul special de prescripție este de 12 ani care se calculează de la data săvârșirii faptei, în conformitate cu art. 122 alin. (2) din C. pen. din 1968 (respectiv de la data săvârșirii ultimului act material din 2013), astfel că la data deciziei penale nr. 51/A din 27 ianuarie 2020 acesta nu era împlinit, nefiind necesară o analiză cu privire la cele statuate prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, care nu sunt aplicabile în speță.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/2022 și ulterior recalificată, la termenul din data de 8 mai 2023 ca fiind apel.

Prin Decizia nr. 517/A din data de 8 mai 2023, Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub același număr, la data de 7 iunie 2023, și a primit termen aleatoriu, prin aplicația ECRIS, la data de 27 septembrie 2023.

La termenul de judecată acordat, procurorul a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate.

Analizând admisibilitatea apelului formulat de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Atât la nivel constituțional (art. 129 din Constituția României), cât și în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, s-a statuat că hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale. Prin urmare, exercitarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege sau de către o persoană ce nu are calitate procesuală este inadmisibilă.

Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În exercitarea acestei atribuții, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 426-432 din C. proc. pen., dispozițiile aplicabile căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Dat fiind caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii o anulează în scopul înlăturării erorilor de procedură. Însă desființarea acesteia nu se poate face printr-o hotărâre de rang inferior, de aceea hotărârea prin care instanța se dezînvestește, dată în contestația în anulare, este similară celei a cărei anulare se cere, indiferent dacă aceasta privește admisibilitatea în principiu sau fondul contestației în anulare. Prin urmare, dacă contestația în anulare este îndreptată împotriva unei sentințe și hotărârea pronunțată în această cale de atac va fi tot o sentință. Totodată, dacă contestația în anulare privește o decizie, hotărârea pronunțată în contestație în anulare va fi tot o decizie.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că apelantul a declarat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, context în care mențiunea din dispozitivul deciziei apelate privind caracterul definitiv al acesteia este în concordanță cu normele procesual penale.

Așa cum se reține în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, obligatorie pentru instanțe, în concepția C. proc. pen. atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Așadar, decizia penală nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este definitivă, dat fiind că în legislația națională nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecință, această hotărâre nu poate fi supusă controlului instanței superioare în temeiul dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere că nu s-a depășit momentul procedural al admisibilității în principiu.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 86/A din data de 26 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2023.