ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 15 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a desfășura activitate în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, precum și în cadrul altor oficii teritoriale din subordinea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară) pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (68 acte materiale).

Conform art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune Maramureș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului Baia Sprie sau a Primăriei Municipiului Baia Mare, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a stabilit că pedeapsa complementară se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar pedeapsa accesorie se va executa de către inculpat doar în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii va deveni executabilă ca urmare a revocării/anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 763 RON, obținută prin săvârșirea faptei.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.800 RON cheltuieli judiciare (aferente fazei de urmărire penală și judecată).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1541/A din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 15 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 RON.

****

Împotriva deciziei penale nr. 1541/A din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales.

În motivarea căii de atac, apărarea recurentului inculpat a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că acesta a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală întrucât starea de fapt reținută de instanța de apel nu corepunde tipicității obiective a infracțiunii de luare de mită ce rezultă din norma de incriminare.

În acest sens, a arătat că din motivarea instanței de apel trebuia să rezulte omogenitatea juridică a infracțiunii, aceasta presupunând ca acțiunile sau inacțiunile comise la diferite intervale de timp să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni, să se încadreze în conținutul aceleiași incriminări-tip (F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal Partea general, vol. II. Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 44). Altfel spus, toate elementele constitutive ale infracțiunii ce rezultă din norma de incriminare trebuie să se regăsească în mod explicit în starea de fapt reținută de instanță, raportat la fiecare act material din structura infracțiunii continuate.

Or, în speță, instanța nu a precizat datele la care au fost săvârșite fiecare dintre actele materiale de luare de mită și nu a descris în ce a constat în concret fiecare dintre respectivele acțiuni. În măsura în care ar fi realizat o analiză defalcată a acestor acte, ar fi constatat în mod cert neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen.

În schimb, instanța de apel s-a limitat să rețină, în mod generic, " (...) cu privire la fondul chestiunii, Curtea reține că probele rezultate din supravegherea tehnică sunt congruente cu probele rezultate din audierea martorilor, respectiv audierea persoanelor care au solicitat eliberarea de copii ale actelor din arhiva OCPI Maramureș și la care erau îndreptățite fără plata vreunei taxe."

Or, așa cum rezultă din conținutul normei de incriminare, infracțiunea de luare de mită se realizează printr-o acțiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului activ ori acceptarea de promisiuni sau alte foloase.

A "pretinde ceva" presupune a cere cuiva în mod stăruitor, respectiv a formula o anumită pretenție. Desigur, această pretindere însă nu implică neapărat satisfacerea pretenției formulate de către făptuitor. În caz de pretindere, inițiativa aparține în toate cazurile funcționarului public, elementul obiectiv al infracțiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către particular, fapta putându-se comite prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de comunicare, însă trebuie înțeleasă de către cel căruia i se adresează.

În cauză este exclusă această modalitate de săvârșire a infracțiunii, toate mijloacele de probă existente la dosarul cauzei conducând la concluzia că inculpatul nu a exercitat vreo acțiune de pretindere de bani sau alte foloase care nu i se cuveneau. Cu titlu exemplificativ, martora B. a declarat:

"Menționez că inculpatul nu cerea niciodată bani pentru remiterea acelor acte", iar martorul C. a arătat că:

"Menționez că inculpatul nu cerea niciodată bani, însă eu îi lăsam pe masă (...)". În același sens sunt și declarațiile martorilor D., E., F. sau G..

O altă variantă alternativă sub care se poate prezenta elementul material al luării de mită constă într-o acțiune de primire de bani sau alte foloase necuvenite.

A "primi" înseamnă a lua în posesie, a prelua un obiect care se înmânează, se dăruiește ori a încasa o sumă de bani. Primirea implică o dare corelativă și, prin urmare, inițiativa aparține mituitorului.

Acțiunea de primire trebuie să fie voluntară și spontană. Spontaneitatea presupune o relativă concomitență între acceptarea propunerii și primirea sau, cu alte cuvinte, inexistența între aceste două momente a unui interval de timp care să permită acceptării să devină ea însăși relevantă juridic. În general, orice primire implică o acceptare, care poate interveni fie chiar în momentul primirii, fie anterior. În cazul variantei analizate a luării de mită, acceptarea și primirea nu se pot produce însă decât în același timp, întrucât, în măsura în care ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte foloase anterior primirii acestora, infracțiunea de luare de mită s-ar fi consumat în momentul acceptării. De aceea, este necesar ca primirea să fie spontană, inițiativa aparținând mituitorului.

De asemenea, reține atenția că, potrivit legii penale actualmente în vigoare, acțiunea care constituie elementul material al luării de mită trebuie să îndeplinească mai multe condiții concomitente, după cum urmează:

(i) pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase; prin această din urmă expresie înțelegem orice fel de avantaje patrimoniale;

(ii) banii sau celelalte foloase pretinse sau primite sau a căror promisiune a fost acceptată să fie necuvenite, să nu fie legal datorate; este imperativ, totodată, ca banii sau celelalte foloase să fie pretinse, primite etc, cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

În consecință, în măsura în care făptuitorul pretinde, primește etc. o sumă de bani sau alte foloase nu cu titlul de contraechivalent al conduitei sale, fapta nu constituie infracțiunea de luare de mită.

Or, prin raportare la mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, această exigență nu este îndeplinită în speță.

De altfel, chiar instanța de apel a reținut în mod expres, faptul că, din proprie inițiativă "(...) martorii au lăsat pe masa din fața inculpatului diverse sume de bani, cuprinse, în general între 5 și 20 de RON, fără ca inculpatul să fi solicitat vreo sumă de bani și fără ca inculpatul să condiționeze eliberarea copiilor de vreo plată".

(iii) banii sau foloasele să fie pretinse, primite sau acceptate pentru sine sau pentru altul;

Prin urmare, obiectul mitei poate fi reprezentat și de foloase care numai indirect îmbunătățesc situația funcționarului public. Esențial este ca banii sau foloasele remise să reprezinte o contraprestație pentru activitatea care se cere funcționarului public în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu. Nu este de esența infracțiunii de luare de mită cui se remit efectiv banii sau foloasele, însă este necesar ca funcționarul public să cunoască natura retributivă a acestora și scopul pentru care au fost date sau promise.

În speță, sumele de bani la care se face referire în decizia recurată nu se înfățișează ca o contraprestatie pentru activitatea cerută inculpatului, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu.

(iv) actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. se pretinde, se primește, se acceptă promisiunea unor foloase trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

În măsura în care funcționarul public pretinde ori primește bani sau alte foloase (ori acceptă promisiunea) în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act care nu intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie luare de mită.

Astfel, un element de noutate față de legea veche este reprezentat de faptul că acțiunea mituitului (funcționarului) nu va mai fi realizată în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (așa cum era precizat expres în conținutul art. 254 din C. pen. anterior). În actualul C. pen., conduita funcționarului este tipică numai în situația în care acțiunea de pretindere, primire sau acceptare a promisiunii se comite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. nu îndeplinește condiția analizată, neîntrunind elementul material al infracțiunii de luare de mită.

Relevante sub acest aspect sunt reținerile eronate ale instanței de apel în sensul că "(...) sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită în modalitatea primirii unor foloase ulterior, dar în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu".

Din situația de fapt reținută în cauză rezultă însă că primirea nu s-a comis în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle de serviciu ale inculpatului sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, neexistând vreun mijloc de probă la dosarul cauzei în această privință. Practic, soluția de condamnare se întemeiază, în exclusivitate, pe simple supoziții, presupuneri și interpretări subiective, care nu constituie probe nici directe și nici indirecte.

Pentru argumentele prezentate, concluzionând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și dispunerea unei soluții de achitare a inculpatului A., în temeiul art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen., cu consecința reformării corespunzătoare și a soluției date laturii civile a cauzei.

Deopotrivă, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., raportat la împrejurările concrete ale cauzei și conținutul motivului invocat în susținerea recursului în casație, apărarea a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluționarea căii extraordinare de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 februarie 2023, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 martie 2023, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., iar pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, în limitele menționate, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat.

La termenul fixat în cauză, 6 aprilie 2023, apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra cererii de recurs în casație, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

*****

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând criticile concret formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, reține că, în cadrul deciziei penale recurate, instanța de apel a valorificat următoarea stare de fapt: în perioada 31.01.2018 - 23.02.2018, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de consilier la Biroul Arhivă din cadrul Serviciului de Publicitate Imobiliară al O.C.P.I. Maramureș, inculpatul A. a primit suma totală de 763 RON de la martorii H., I., J., K., B., L., D., C., M., F., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., G. și de la un număr de alte 12 persoane neidentificate, în legătură cu urgentarea îndeplinirii unor acte ce intră în îndatoririle sale de serviciu ori în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, respectiv pentru a nu înregistra anumite cereri și a nu taxa serviciul aferent de eliberare a unor copii după documente din arhiva instituției.

Punctual, faptele ce au făcut obiectul judecății au constat în aceea că:

- în data de 31.01.2018, numita H., topograf autorizat, s-a prezentat la Biroul Arhivă din cadrul O.C.P.I. Maramureș și i-a solicitat inculpatului A. copii ale unor documente aflate în arhivă, de care avea nevoie urgent pentru realizarea unor prime întabulări de titluri de proprietate, fără să formuleze cerere în prealabil; inculpatul A. i-a eliberat documentele solicitate, iar H. i-a dat suma de 5 RON, formată din bancnote în cupiură de câte 1 leu;

- în aceeași zi, numitul J., topograf autorizat, i-a dat inculpatului A. suma de 10 RON, compusă din 2 bancnote de câte 5 RON, pentru eliberarea de copii ale unor documente aflate în arhivă, fără să formuleze cerere în prealabil și să achite taxa aferentă;

- tot în data de 31.01.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la numitul K., topograf autorizat, suma de 10 RON de la numita D., angajată la un cabinet notarial și suma de 10 RON de la numitul S., inginer topograf, în scopul menționat mai sus;

- în data de 01.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la numita H., suma de 10 RON de la numitul C., suma de 10 RON de la numitul T. și suma de 10 RON de la numita U.;

- tot în data de 01.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la o persoană de sex feminin, neidentificată, căreia i-a eliberat, pe loc, copii ale documentelor solicitate din arhiva O.C.P.I Maramureș, fără a achita taxa de urgență. În aceeași zi, inculpatul a mai primit o sumă de bani, într-o singură bancnotă (5 sau 10 RON), de la o altă persoană de sex feminin, neidentificată, pentru eliberarea unor copii, fără ca aceasta să urmeze procedura legală;

- în data de 02.02.2018, M., topograf autorizat și expert judiciar, i-a dat inculpatului A. suma de 10 RON pentru că acesta i-a pus la dispoziție niște documente din arhivă pentru consultare;

- în aceeași zi, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la F., topograf autorizat, și suma de 10 RON de la V., topograf autorizat, pentru faptul că le-a eliberat, pe loc, copii ale documentelor din arhivă, fără ca aceștia să formuleze cerere și să achite taxa de urgență. De asemenea, tot în data de 02.02.2018, inculpatul A. a primit de la o persoană de sex masculin, neidentificată, o sumă de bani, într-o singură bancnotă, în cupiură de 5 sau 10 RON, în același scop.

- în data de 05.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la H. și suma de 50 RON de la I., pentru eliberarea unor copii de pe schițe topografice, fără să urmeze procedura legală și să achite taxa aferentă. De asemenea, în aceeași zi, inculpatul A. a primit, în același scop, suma de câte 10 RON de la două persoane de sex masculin, ce nu au putut fi identificate.

- în data de 06.02.2018, inculpatul A. a primit de la N., topograf autorizat, suma de 5 RON, pentru eliberarea unor copii fără să fie respectată procedura legală;

- în aceeași zi, inculpatul a primit suma de 50 de RON de la o persoană de sex masculin, neidentificată, căreia i-a eliberat pe loc copii ale documentelor solicitate, fără respectarea procedurii legale;

- în data de 07.02.2018, inculpatul A. a primit, din nou, de la C., suma de 10 RON, pentru că i-a eliberat copii de pe unele documente din arhivă, fără să urmeze procedura legală și fără ca acesta să achite taxa aferentă.

- în aceeași zi, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la W., care lucrează pentru un topograf autorizat și suma de 5 RON de la X., inginer de cadastru. De asemenea, inculpatul a primit suma de 5 RON de la Y. și o sumă de bani, al cărei cuantum nu s-a putut stabili (probabil tot 5 RON), de la o persoană de sex masculin, neidentificată, pentru eliberarea unor copii din arhivă, fără ca solicitanții să formuleze cereri și să achite taxa aferentă.

- în data de 08.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la numitul L., topograf autorizat, suma de 10 RON de la Q., expert topograf, și suma de 20 de RON de la Z., topograf autorizat, pentru a le elibera copiile unor documente aflate în arhivă, fără să fie respectată procedura legală;

- în data de 09.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la J. și suma de 5 RON de la numitul K.. În aceeași zi, inculpatul A. a primit suma de 10 RON, într-o singură bancnotă, de la o persoană de sex masculin, neidentificată, și suma de 50 RON de la o altă persoană neidentificată, de sex masculin, în scopul menționat mai sus.

- în data de 12.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la I. și o altă sumă, al cărei cuantum nu s-a putut stabili (o bancnotă de 5 sau 10 RON), de la o persoană de sex masculin, care nu a fost identificată, în același scop.;

- în data de 13.02.2018, inculpatul A. a primit de la J. suma de 5 RON, în bancnote de câte 1 leu, și i-a eliberat acestuia o copie de pe un document din arhiva instituției, fără să fie urmată procedura legală. În aceeași zi, inculpatul A. a mai primit suma de 10 RON de la B. și suma de 5 RON de la F., cărora, de asemenea, le-a eliberat copiile unor documente, fără să urmeze procedura legală.

- în data de 14.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 20 de RON, formată din 2 bancnote de câte 10 RON, de la O. și suma de 10 RON de la AA., ambii topograf autorizați și le-a eliberat acestora copii de pe schițe de dezmembrare, fără să fie respectată procedura legală și fără ca aceștia să achite taxa aferentă la casieria instituției;

- în data de 15.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la H., suma de 5 RON de la K., suma de 10 RON de la B., suma de 5 RON de la suspectul L. și suma de 8 RON, compusă dintr-o bancnotă de 5 RON și 3 bancnote de câte 1 leu, de la Q., eliberându-le acestora copii de pe documentele solicitate fără să fie urmată procedura legală;

- în data de 16.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 5 RON de la BB. și suma de 5 RON de la P., ambii topografi autorizați, cărora le-a eliberat copii ale documentelor solicitate, fără respectarea procedurii legale;

- în data de 19.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 15 RON (compusă din 3 bancnote de câte 5 RON) de la I., suma de 10 RON de la B. și suma de 10 RON de la D., pentru că le-a eliberat pe loc copii ale documentelor solicitate, fără să respecte procedura legală;

- în data de 20.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la H., suma de 20 de RON de la CC., suma de 5 RON de la DD., suma de 10 RON de la EE. și suma de 25 de RON de la FF., toți topografi autorizați, în același scop;

- în data de 21.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 50 RON de la numitul I. și suma de câte 5 RON de la O. și de la R.. În aceeași zi, inculpatul A. a mai primit o sumă de bani, formată dintr-o singură bancnotă (posibil de 5 sau 10 RON), de la o persoană neidentificată, de sex masculin, căreia i-a eliberat, pe loc, copii ale unor documente din arhivă, fără să fie urmată procedura legală.

- în data de 22.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la N. și suma de 5 RON de la GG., topografi autorizați, cărora le-a eliberat, pe loc, copii de pe schițe de dezmembrare aflate în arhivă, fără ca aceștia să formuleze cerere și să achite taxa de urgență aferentă;

- în data de 23.02.2018, inculpatul A. a primit suma de 10 RON de la I., o sumă de bani formată din 2 bancnote, cel mai probabil în cupiură de câte 5 RON, de la J., suma de 10 RON de la M., suma de 20 de RON de la P., suma de 5 RON de la R. și suma de 10 RON de la G., toți topografi autorizați, cărora le-a remis pe loc copii ale unor documente din arhivă, fără ca aceștia să formuleze cerere și să achite taxa aferentă. În aceeași zi, inculpatul A. a mai primit o sumă de bani, formată dintr-o singură bancnotă, cel mai probabil în cupiură de 5 RON, de la o persoană de sex masculin, neidentificată, căreia i-a eliberat pe loc copii ale unor documente aflate în arhivă, fără să respecte procedura legală.

Raportat la aceste elemente factuale detaliate în sentință, instanța de apel a concluzionat că fapta anterior descrisă întrunește elementele de tipicitate proprii infracțiunii de luare de mită, în modalitatea primirii unor foloase ulterior, dar în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În actualul cadru procesual, invocând incidența motivului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a susținut, în esență, că fapta concretă pentru care a fost condamnat definitiv nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. întrucât, pe de o parte, sumele de bani primite nu au constituit un contraechivalent al conduitei sale, iar pe de altă parte, primirea acestora nu s-a făcut în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, neexistând vreun mijloc de probă în acest sens.

În acest sens, apărarea a susținut că, întrucât inițiativa lăsării banilor a aparținut exclusiv martorilor, inculpatul nesolicitând vreo sumă de bani și necondiționând eliberarea copiilor de plata acesteia, sumele de bani primite nu au constituit un contraechivalent al conduitei sale. Totodată, a susținut că, din situația de fapt reținută în cauză, rezultă că primirea sumelor de bani nu s-a făcut în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Evaluând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată, prioritar, că acestea au ca premisă negarea bazei factuale stabilite în mod definitiv de către instanța de apel.

Susținând că din situația de fapt reținută în cauză rezultă că primirea sumelor de bani de către recurentul inculpat nu s-a realizat în legătură cu atribuțiile sale de serviciu și nici ca o contraprestație pentru conduita sa, apărarea a contestat implicit statuările factuale definitive ale instanței de apel cu privire la contextul în care s-a produs remiterea sumelor de bani, solicitând reevaluarea materialului probator administrat în cauză.

Or, o atare susținere a fost cenzurată în etapa filtru a prezentei proceduri, subliniindu-se că eventuala discrepanță dintre probatoriul administrat și fapta reținută nu se circumscrie cazului de casare invocat. În plus, Înalta Curte reafirmă că reanalizarea stării de fapt și reevaluarea materialului probator nu sunt posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.

Instanța de casație este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanță cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, fără a putea reevalua ea însăși, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configurația faptică a acuzațiilor.

Această înseamnă că, în speță, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanței de apel, în sensul în care primirea sumelor de bani de către inculpat s-a făcut în legătură cu urgentarea îndeplinirii unor acte care intrau în îndatoririle sale de serviciu ori cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, sumele de bani primite reprezentând o contraprestație pentru conduita inculpatului de a elibera copii ale documentelor aflate în arhiva instituției (iar în cazul unic al martorei M. - de a pune la dispoziție, spre consultare, documente din arhivă pentru consultare), fără respectarea procedurii legale.

Aspectele factuale definitiv reținute în cauză relevă că inculpatul A. - consilier cadastru în cadrul Serviciului Publicitate Imobiliară - Biroul Cadastru și Publicitate Imobiliară Baia Mare, avea, printre altele, ca atribuții de serviciu primirea cererilor solicitanților, oferirea de lămuriri petiționarilor asupra modului de întocmire a acestora, în cazul în care nu corespundeau prevederilor legale, calcularea tarifului aferent fiecărei cereri și întocmirea dispoziției de încasare pentru plata acestuia; menționarea numărului și valorii chitanței de plată a tarifului, a termenului de soluționare; asigurarea consultării, în termen, a documentelor din arhivă și a registrelor de către solicitanți, persoane fizice autorizate, avocați și notari publici; eliberarea de copii ale actelor din arhivă, în termen, persoanelor îndreptățite, conform prevederilor legale în vigoare.

În consecință, recurentul inculpat avea obligația de serviciu de a pune la dispoziție, spre consultare, documentele din arhiva O.C.P.I. Maramureș sau de a elibera copii de pe acestea, în regim normal sau de urgență, numai după parcurgerea procedurii anterior menționate, respectiv, după depunerea unei cereri și înregistrarea acesteia în evidențele arhivei, în cazul solicitantului-expert judiciar sau a unei prime înregistrări în cadastru și cartea funciară.

Or, instanța de apel a stabilit cu titlu definitiv că, în perioada 31.01.2018 - 23.02.2018, inculpatul a eliberat copii de pe documente din arhiva instituției, iar în cazul martorei M. - a pus la dispoziție, spre consultare, astfel de documente, fără a urma procedura sus-menționată, primind, în legătură cu această modalitate de îndeplinire a actelor de serviciu, diverse sume de bani lăsate pe biroul său de către solicitanți sau date de către aceștia, care nu i se cuveneau.

Această faptă întrunește toate elementele de tipicitate obiectivă proprii infracțiunii de luare de mită întrucât, în condițiile în care sumele de bani remise de martori nu au avut destinația de taxă aferentă procedurilor de eliberare de copii, respectiv de punere la dispoziție, spre consultare, a documentelor din arhiva O.C.P.I. Maramureș, primirea acestor sume, necuvenite, de către recurentul inculpat s-a realizat în strânsă legătură cu urgentarea îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu ori cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Ca urmare, remiterea sau, după caz, lăsarea de către martori a sumelor de bani anterior menționate, indiferent că a fost anterioară, concomitentă sau ulterioară actelor de serviciu efectuate de inculpat, a reprezentat o contraprestație pentru modul de îndeplinire a îndatoririlor sale de serviciu, iar foloasele astfel obținute, un echivalent al conduitei avute de recurent.

Împrejurarea că inițiativa lăsării banilor a aparținut exclusiv martorilor, inculpatul nesolicitând vreo sumă de bani și necondiționând eliberarea copiilor de vreo plată, nu are vreo relevanță asupra tipicității obiective a infracțiunii de luare de mită, câtă vreme în sarcina sa s-a reținut comiterea acestei infracțiuni în modalitatea normativă a primirii unor sume de bani. Or, acestei variante a verbum regens nu îi sunt asociate normativ cerințe de natura celor invocate de inculpat, fiind suficient să se constate că autorul, funcționar public, a primit foloase necuvenite, în contextul și în legătură cu modul de exercitare a atribuțiilor sale de serviciu.

Pentru considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate în actuala procedură, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1541/A din data de 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1541/A din data de 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2023.