ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 244 alin. (3) din C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. A. S.R.L. București pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părților.

I.2. În baza art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 137 alin. (2) și alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. A. S.R.L. București, la pedeapsa de 36.000 RON amendă (180 zile-amendă x 200 RON reprezentând suma corespunzătoare unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 138 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa complementară constând în afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen. și art. 145 din C. pen.

II.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 244 alin. (3) din C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părților.

II.2. În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 75 alin. (2) din C. pen. și a art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei principale, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 92 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata aceluiași termen de supraveghere s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Mureș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria comunei Ernei, jud. Mureș sau la Primăria comunei Sângeorgiu de Mureș, jud. Mureș.

Potrivit art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c)-e) (schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; schimbarea locului de muncă; informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență) se vor comunica Serviciului de Probațiune Mureș.

Potrivit art. 94 alin. (2) din C. pen. supravegherea executării obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen. (de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității) se va face de Serviciul de Probațiune Mureș.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se supune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, prevăzute de art. 96 din C. pen.

Pe latura civilă a cauzei a constatat că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate integral.

A menținut măsurile asigurătorii, după cum urmează:

- asupra casei de locuit din cărămidă acoperită cu țiglă P+E+M, nr. cadastral x - C1 - valoare 62.660 RON, bun deținut în coproprietate de suspectul B. împreună cu soția sa C..

- asupra sumelor de bani deținute și a celor viitoare din conturile și subconturile în RON și/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. până la concurența sumei de 50.000 RON.

În temeiul prevederilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.., a dispus desființarea parțială a următoarelor înscrisuri falsificate prin săvârșirea de infracțiuni (numai în ceea ce privește partea de lucrări neexecutate, dar decontate, așa cum s-a arătat în cuprinsul hotărârii):

a) documente depuse în vederea decontării la data de 30.10.2015 la Primăria Târgu Mureș.

b) documente depuse în vederea decontării la data de 25.11.2015 la Primăria Târgu Mureș.

Împotriva sentinței penale nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș, au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș și inculpații S.C. A. S.R.L. și B..

Prin decizia penală nr. 501/A din data de 10 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș și de inculpații S.C. A. S.R.L. și B. împotriva sentinței penale nr. 90/23.06.2022 pronunțate de Tribunalul Mureș.

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a desființat parțial sentința atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 138 alin. (2) și art. 145 alin. (3) rap. la art. 136 alin. (3) lit. f) teza a II-a C. pen. a dispus afișarea hotărârii de condamnare, în formă scrisă, în extras în forma stabilită de instanță, la sediul societății, pentru o perioadă de 1 (una) lună, cu respectarea disp. art. 145 alin. (2) C. pen. și în condițiile art. 502 alin. (1), (3) C. proc. pen., respectiv:

"Prin sentința penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunțată de Tribunalul Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 501/A din 10.08.2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. A. S.R.L. București la pedeapsa principală de 36.000 RON amendă (180 zile-amendă x 200 RON reprezentând suma corespunzătoare unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 138 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa complementară constând în afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen. și art. 145 din C. pen.

S-au menținut măsurile asiguratorii asupra sumelor de bani deținute și a celor viitoare din conturile și subconturile în RON și/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. până la concurența sumei de 37.500 RON.

În cuprinsul sentinței penale s-a reținut că fapta inculpatei S.C. A. S.R.L. București, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat, cu intenție, funcționari din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Mureș să folosească și să prezinte fără vinovăție:

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, după cum urmează:

- asupra casei de locuit din cărămidă acoperită cu țiglă P+E+M, nr. cadastral x - C1 - valoare 62.660 RON, bun deținut în coproprietate de inculpatul B. împreună cu soția sa C. (măsură instituită prin Ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii din data de 24.10.2017 - Vol. 52, dos. u. p.) și

S-au restrâns și s-au menținut măsurile asigurătorii, după cum urmează:

- asupra sumelor de bani deținute și a celor viitoare din conturile și subconturile în RON și/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. doar până la concurența sumei de 37.500 RON (măsură instituită prin Ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii din data de 28.09.2017 - Vol. 52, dos. u. p.).

S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei din apel, nr. 501/A din data de 10 august 2023, au declarat recurs în casație inculpații S.C. A. S.R.L., la data de 18 august 2023 și B., la data de 08 septembrie 2023, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

I. În susținerea cererii de recurs în casație formulată, inculpata S.C. A. S.R.L a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În esență, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea deciziei Curții de Apel Tg. Mureș și, în rejudecare, să se constate că inculpata a fost condamnată pentru o faptă neprevăzută de legea penală, urmând a se dispune, pe cale de consecință, achitarea inculpatei sub aspectul infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene informă continuată (2 acte materiale).

A apreciat că instanța de apel a încălcat dispozițiile Deciziei nr. 4 din 04 aprilie 2016 pronunțată de ICCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 215 alin. (1), (2) și 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) și (2) și art. 306 din C. pen., stabilește că:

Fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.

A arătat recurenta că, pe de o parte, Curtea de Apel Târgu Mureș a încercat să creeze aparența că ar judeca apelul strict raportat la acuzația de participație improprie la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, iar, pe de altă parte, a folosit împotriva inculpatei tranzacția încheiată în anul 2018 (în faza judecății la Tribunalul Mureș) cu Primăria Tg. Mureș sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, instanța reținând că a recunoscut prejudiciul invocat de procuror și că nu se mai impune clarificarea acestuia în cadrul apelului prin administrarea probei cu expertiza în construcții care să lămurească în concret câți dintre spaleții decontați au fost executați sau nu.

S-a menționat că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a clarificat că pentru a reține răspunderea persoanei juridice se impune ca organul de urmărire penală să indice acte proprii de participație penală imputabile persoanei juridice (în acest sens, indicând decizia ICCJ nr. 23/25 ianuarie 2021, dosar penal x/2018).

A învederat că potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (3) C. pen., participația improprie reținută în sarcina inculpatei constă în "determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție și se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune."

S-a susținut că determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod constituie tot atâtea moduri alternative de comitere a laturii obiective a infracțiunii. A precizat că din moment ce prin rechizitoriu se reține în sarcina A. S.R.L. forma determinării ca și corespondent în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, iar numitului B. i se reține forma înlesnirii ca și modalitate de comitere a infracțiunii, a solicitat a se constata că instanța de apel nu a făcut nicio descriere concretă a activității de determinare, actele materiale concrete prin care inculpata a înfrânt voința funcționarilor publici și i-a determinat să accepte la plată în luna decembrie 2015 cele 16 facturi fiscale care, pe lângă lucrări efectiv realizate, conțineau și aceste lucrări parțial neefectuate la respectivul moment (spaleții interiori-glafurile). S-a mai menționat că departamentele de specialitate din cadrul Primăriei constituie un efectiv filtru care trebuie să identifice eventuale mențiuni eronate din cadrul situațiilor de plată.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulate, inculpata a redat pasaje din considerentele deciziei Curții de Apel Târgu Mureș pentru ca instanța să poată constata maniera inechitabilă în care inculpata a fost condamnată definitiv pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, aspectele procedurale și factuale impunând din punctul său de vedere, fie o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș și clarificarea incidenței Deciziei nr. 4/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, fie o reevaluare de către instanța de control judiciar a coexistenței soluției de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune și o soluție de condamnare pentru infracțiunea de participație improprie la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

A mai arătat apărarea recurentei că instanța de apel a ales să valorifice tranzacția încheiată în anul 2018 cu Primăria Tg. Mureș, ignorând tocmai decizia pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit cărora nu pot coexista infracțiunile de înșelăciune și infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, nu pot exista două prejudicii de pe urma aceleiași activități, unul către bugetul local și un alt prejudiciu, către bugetul Comunității Europene.

În opinia recurentei inculpate, caracterul irevocabil al prejudiciului achitat către partea civilă urmare tranzacției încheiate este o consecință a lipsei de interes din partea instanței de control judiciar de a constata doar pe calea unei expertize tehnice la câte dintre cele 1000 de apartamente au fost efectuate în concret lucrările de remediere a spaleților interiori (suprafețe minimale din zona geamurilor care se degradau la montajul tâmplăriei).

Pe de altă parte, s-a arătat că invocarea sumei achitate către partea civilă Primăria Tg. Mureș ca prejudiciu cauzat părții civile urmare a săvârșirii infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale), este nelegală, decizia de Recurs în interesul legii nr. 4/2016 statuând tocmai imposibilitatea coexistenței celor două infracțiuni și a două prejudicii cauzate către două entități diferite.

În acest sens, s-a menționat că este relevant schimbul de adrese efectuat la solicitarea apărării, în fața instanței de fond, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice comunicând instanței de judecată faptul că suma de 140.312,51 RON achitată de A. S.R.L. către Municipiul Tg. Mureș cu titlu de pagubă implică un drept de 49,20% în favoarea FEDR, 10,8% Bugetul de stat și 40% contribuția Municipiului Tg. Mureș.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei Curții de Apel Tg. Mureș nr. 501/A/10.08.2023 și, în rejudecare, să se constate că A. S.R.L. a fost condamnată pentru o faptă neprevăzută de legea penală, dispunând pe cale de consecință achitarea acesteia.

II. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (B.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 501/A din data de 10 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția Penală), motivarea recursului în casație și semnătura inculpatului.

În susținerea cererii de recurs în casație formulate, inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

În esență, în ceea ce privește infracțiunea reținută în cauză în sarcina sa, respectiv infracțiunea de participatie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credința de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, inculpatul a menționat că în rechizitoriu s-a arătat că aceasta a fost săvârșită prin semnarea în cursul anului 2015 a mai multor documente care au fost indicate și care sunt aceleași ca cele precizate în descrierea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Cu alte cuvinte, a precizat inculpatul că s-a reținut că fapta sa, de a semna mai multe documente, întrunește atât conținutul infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cât și a infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Astfel, a menționat inculpatul că instanțele de fond și apel au considerat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată există, motiv pentru care a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, iar în privința infracțiunii de complicitate la înșelăciune s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților.

Cu privire la posibilitatea reținerii atât a infracțiunii de înșelăciune, cât și a infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere Decizia nr. 4/2016 pronunțată de ICCJ, în recurs în interesul legii.

În opinia recurentului inculpat, această decizie a ICCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost ignorată de ambele instanțe, întrucât, deși a fost trimis în judecată reținându-se aceeași stare de fapt și în cazul infracțiunii de înșelăciune și în cazul celei prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost condamnat pentru cea din urmă infracțiune, iar cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal, în detrimentul unei soluții de achitare.

În consecință, inculpatul B. a solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 având în vedere că în privința faptei pentru care a fost trimis în judecată s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal, iar Decizia nr. 4/2016 a ICCJ - Completul competent sa judece recursul în interesul legii menționează în mod expres incompatibilitatea reținerii atât a infracțiunii de înșelăciune, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 în cazul săvârșirii aceleiași acțiuni ilicite.

Analizând recursurile în casație formulate de recurenții S.C. A. S.R.L. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudența sa constantă, s-a reținut că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din același Cod (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În aceste coordonate, Înalta Curte notează că principala critică a recurenților inculpați vizează împrejurarea că, în raport de dispozițiile Deciziei pronunțate în recurs în interesul legii nr. 4/2016, în mod greșit instanța de fond și de apel au reținut în sarcina inculpaților pentru aceeași faptă, săvârșirea a două infracțiuni, respectiv complicitate la înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Evaluând cauza prin prisma acestei critici comune a recurenților inculpați, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunțată de Tribunalul Mureș, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reținută în sarcina inculpatei persoană juridică S.C. A. S.R.L. și a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., reținută în sarcina inculpatului B., a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților, aceștia fiind condamnați exclusiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În raport de soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, precum și față de împrejurarea că inculpații nu au criticat prin motivele de apel legalitatea acestei soluții, instanța de apel a procedat la verificarea hotărârii pronunțate de prima instanță doar sub aspectul soluției date pentru infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale) - prevăzută și pedepsită de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Așadar, dincolo de faptul că împăcarea intervenită între părți are un caracter definitiv, irevocabil, reține Înalta Curte că urmare a soluției de încetare a procesului penal dispusă de instanța de fond, ca urmare voinței părților expres manifestată în fața instanțelor de fond, în cauză nu a fost efectuată o cercetare judecătorească cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, or a proceda direct în calea extraordinară de atac a recursului în casație, la verificarea concordanței dintre situația de fapt astfel cum a fost expusă prin rechizitoriu cu elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare de la art. 244 C. pen., ar contraveni dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., care reglementează cadrul strict și limitativ al recursului în casație.

Analiza motivelor de recurs în casație trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Mai mult, apreciază Înalta Curte că nu pot fi primite susținerile recurenților inculpați, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile statuate prin Decizia nr. 4 din data de 04 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 215 alin. (1), (2) și 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) și (2) și art. 306 din C. pen., fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă, având în vedere că față de recurenții inculpați s-a dispus o soluție de condamnare exclusiv pentru infracțiunea unică, prevăzută și pedepsită de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., astfel încât situația premisă ce a stat la baza pronunțării deciziei în recurs în interesul legii, nu este incidentă în cauză.

Deopotrivă, reține Înalta Curte că nu poate fi primită nici critica recurenților inculpați referitoare la neprevederea în legea penală a faptei pentru care s-a dispus condamnarea acestora, motivat de împrejurarea că instanța de apel nu a arătat în ce a constat acțiunea de determinare, înlesnire sau ajutare, reținută în sarcina inculpaților și nu a făcut nicio descriere concretă a actelor materiale prin care inculpata persoana juridică a înfrânt voința funcționarilor publici și i-a determinat să accepte la plată în luna decembrie 2015 cele 16 facturi fiscale care, pe lângă lucrări efectiv realizate, conțineau și aceste lucrări parțial neefectuate la respectivul moment (spaleții interiori-glafurile).

În raport de criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpați, Înalta Curte notează că, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt, prin revenire și asupra manifestării de voință expresă prin care s-a luat act de împăcarea părților cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și reevaluarea în întreg a materialului probator, astfel cum a fost învestită inițial instanța, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv și care să conducă la o soluție favorabilă inculpaților, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Analiza motivelor de recurs în casație invocate nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare și valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate, lucru nepermis în cadrul procesual strict și limitativ al recursului în casație.

În acest context, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului dovedesc că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale) și, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenților inculpați sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 10.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 10.08.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2024.