ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2570/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.03.2022 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022*, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Cabinet Individual de Insolvență B., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 500.000 RON pentru neglijență în serviciu și abuz în serviciu, față de faptul că pârâta nu a transmis Casei Județene de Pensii Botoșani situația sa referitoare la vechimea în muncă.

Prin sentința nr. 73 din 21.10.2022, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel A..

Prin decizia civilă nr. 138 din 26 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost respins apelul formulat de A. ca nefondat.

Împotriva aceste decizii, A. a declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant critică decizia atacată arătând că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au reținut vechimea în muncă pe care o solicită, respectiv în loc să se rețină vechimea din luna decembrie-anul 1991, până în luna decembrie-anul 1997, s-a reținut perioada anilor 2001-2007, când societatea era în lichidare, iar acesta nu mai lucra în calitate de administrator.

Totodată, recurentul susține că lichidatorul B. a sustras bani în cuantum de 15.437.000 RON, reprezentând obligații față de bugetul asigurărilor sociale, sens în care nu a putut să îi fie acceptată vechimea pe care o solicită de la Casa de pensii Botoșani.

Mai arată recurentul că deși a solicitat să i se reconstituie vechimea din anul 1991, până în anul 1997, în reclamațiile pe care le-a formulat nu s-a ținut cont de abuzul în serviciu și falsul în documente făcute de lichidatorul B., sens în care solicită recunoașterea vechimii în muncă și plata despăgubirilor morale în cuantum de 50.000 RON.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile recurentului cu privire la solicitările acestuia din cadrul cererii de chemare în judecată privind recunoașterea vechimii în muncă, reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse succint de către recurent nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 138 din 26 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 138 din 26 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2023.