ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2562/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 5 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 897.500 RON, reprezentând daune morale, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 6985 din 3 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 209 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 1135 din 5 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 209 din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 738 din 1 iulie 2020 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de A..

Împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020, reclamantul a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 32 din 19.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016**.

Prin decizia civilă nr. 1755/A din 08.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 6985/03.11.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. și intimatul-intervenient C.. A fost anulată sentința și, în rejudecare a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 1755/A din 08.11.2022, A. a declarat recurs.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant susține că urmare a celor două decizii de casare, respectiv din primul ciclu procesual și din al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel București a fost învestită cu judecarea fondului cauzei și nu a apelului. De altfel, arată recurentul, niciodată nimeni nu a formulat apel împotriva unei soluții pronunțate în fondul cauzei deoarece această soluție de fond nu există. Potrivit recurentului, nici dispozițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la calificarea căii de atac, nu pot fi incidente în speță deoarece nu a existat un asemenea moment procesual.

Totodată, autorul căii de atac arată că nu a avut parte de o judecată a apelului, în lipsa existenței unui apel formulat cu privire la o soluție pronunțată pe fondul cauzei, cu apărări specifice acestui stadiu procesual. În opinia recurentului, temeiul legal în baza căruia s-a făcut această judecată este reprezentat de prevederile art. 480 alin. (3) și (5) C. proc. civ., iar această neregularitate atrage incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată la 6 decembrie 2023, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța supremă reține că susținerile recurentului-reclamant, prin care arată că urmare a celor două decizii de casare, Curtea de Apel București a fost învestită cu judecarea fondului cauzei și nu a apelului, nu pot fi primite.

Instanța supremă reține că prin decizia de casare nr. 32 din 19.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în al doilea ciclu procesual, a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 738 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ.:

"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul."

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ.:

"În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. (...)".

Din analiza textului de lege prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., rezultă situațiile în care instanța de apel anulează sentința instanței de fond.

Astfel, anularea sentinței se poate dispune dacă prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, așadar din art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text, este anularea hotărârii apelate și evocarea fondului de către instanța de apel.

Ca atare, față de prevederile mai sus enunțate și obligația de a ține seama de dezlegările date de instanța de recurs, Înalta Curte reține că în speță, curtea de apel în mod legal a anulat sentința primei instanțe și în rejudecare, a evocat fondul, respingând cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Instanța supremă va înlătura criticile prin care autorul căii de atac arată că nu a avut parte de o judecată a apelului, în lipsa existenței unui apel formulat cu privire la o soluție pronunțată pe fondul cauzei.

Astfel cum s-a reținut în doctrină, prin dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul dă prioritate principiului celerității judecării cauzelor față de cel al dublului grad de jurisdicție, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părților din proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. Textul dă posibilitatea părții care manifestă un interes să solicite dispunerea trimiterii cauzei spre judecare primei instanțe, beneficiind în acest mod de un dublu grad de jurisdicție. În speță, recurentul-reclamant a formulat apel împotriva sentinței primei instanțe solicitând schimbarea acesteia și pe fond să se dispună respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, fără a solicita trimiterea spre rejudecare primei instanțe.

Așadar, instanța supremă constată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1755/A din 8 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1755/A din 8 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2023.