ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2559/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 26.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării Naționale și UM 02520 București, secția Parchetelor Militare pentru reclamanții B. și C., cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților, începând cu data de 16.10.2018, data intrării în vigoare a prevederilor art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 și până la 14.03.2022 la recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea prevăzută pentru procurorii din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând și drepturile specifice personalului detașat, echivalentul diurnei de 2% pe zi, sumă ce solicită a fi actualizată cu rata inflației și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

În drept au invocat prevederile art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, modificat prin O.U.G. nr. 92/2018, art. 2 și 27 din O.U.G. nr. 137/2000 raportat la art. 16 alin. (1) din Constituția României. 2. La termenul din 3.05.2023 tribunalul a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul C., fiind format dosarul nr. x/2023 în care a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 2578/2023 fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamantul are domiciliul pe raza județului Timiș, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii competența de soluționare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă revine tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, scopul normei fiind acela de a asigura reclamantului accesul la o instanță aflată în proximitatea domiciliului. 3. Prin sentința civilă nr. 989/PI din 14 septembrie 2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei, precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În pronunțarea acestei sentințe s-a reținut că în cauză există un caz de coparticipare procesuală activă, întrucât reclamanții A., B. și C., titularii cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. de dosar x/2023, au calitatea de procurori militari, iar între drepturile pretinse de fiecare dintre ei există o strânsă legătură, fiind prevăzute de aceleași dispoziții legale, motivele invocate în susținerea cererii fiind identice. Astfel, Tribunalul București, în calitate de instanță competentă în funcție de domiciliul reclamanților A. și B., a devenit competent să judece acțiunea introdusă de toți cei 3 reclamanți, inclusiv de reclamantul C., chiar dacă domiciliul acestuia din cartea de identitate era în localitatea Timișoara la data introducerii cererii pe rolul acelei instanțe.

S-a mai reținut că, și în ipoteza în care s-ar considera că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, Tribunalul București ar fi fost oricum instanța competentă să judece pricina inclusiv pentru reclamantul C., întrucât în litigiile de muncă, ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, iar acesta locuiește în București, acolo unde se află și locul de muncă. 4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 16 octombrie 2023. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente: Din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestit cu soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții care vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite, context ce vizează existența unui litigiu de muncă, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanții A., B. și C., în calitate de procurori militari la data introducerii acțiunii, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.

Acțiunea introductivă prin care reclamanții, în calitate de procurori militari, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 Cod procedură civilă, privind coparticiparea procesuală facultativă. În cauză, se constată că la termenul din 3.05.2023 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cauzei în ceea ceea ce îl privește pe reclamantul C., având în vedere domiciliul acestuia aflat pe raza județului Timiș, fiind format dosarul nr. x/2023 în care a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, prin sentința civilă nr. 2578/2023 fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În ceea ce îi privește pe reclamanții A. și B., Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat acțiunea prin sentința civilă nr. 2592 din 03.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023. Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă. Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reține că Tribunalul București a fost în mod corect și legal sesizat de reclamanți care, în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ. și-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, înregistrând acțiunea la tribunalul de la locul de muncă.

Prin urmare, luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenței de soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul C., în condițiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale. Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.