ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2545/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, art. 1349 C. civ. și art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

La 27 octombrie 2021 pârâtul a depus cerere de chemare în garanție a societății D. S.A., solicitând instanței obligarea acesteia la plata daunelor materiale și morale pretinse de către reclamantă.

Pârâtul C. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, în esență, să se constate culpa conducătorului autoturismului implicat în producerea accidentului rutier.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1365 și art. 1371 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1326/08.06.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea principală ca nefondată. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu D. S.A. ca tardiv formulată, precum și cererea reconvențională formulată de pârât ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 284A din 24 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 525.680 RON, reprezentând despăgubire, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente, ce se va calcula de la data de 05.12.2022 până la data plății efective.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 4 mai 2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 28 iunie 2023 intimata-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar B.. a invocat excepțiile netimbrării, inadmisibilității recursului, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că litigiul decurge din materia asigurărilor de răspundere civilă și excepția nulității potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluția din 18 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 5 decembrie 2023 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate într-o cerere de chemare în judecată în materia asigurărilor de răspundere civilă, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. C. civ. și art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările.

Conform dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 26 iunie 2021, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I Cod procedură civilă, aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorâte din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii - 25 iunie 2021, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din din Legea fundamentală stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

Cât privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2023, prin care instanța de apel a dispus amânarea pronunțării pentru a acorda posibilitatea intimatului-pârât să depună concluzii scrise, Înalta Curte reține că această încheiere face parte integrantă din hotărârea pronunțată, fiind susceptibilă de a fi atacată cu aceeași cale de atac odată cu decizia finală.

În raport cu prevederile legale evocate în legătură cu recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pentru identitate de rațiune, rezultă că nici încheierea din 10 februarie 2023, de amânare a pronunțării, nu este supusă recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 10 februarie 2023 și a deciziei civile nr. 284 A din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 10 februarie 2023 și a deciziei civile nr. 284 A din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.