ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2487/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 23.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a chemat în judecată pe pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata contragaranției în sumă de 219.587 RON, pentru garanția asumată în favoarea finanțatorului A. S.A., în baza confirmării de garantare nr. x/02.10.2013, precum și a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/02.10.2013, beneficiar fiind S.C. B. S.R.L., a dobânzii legale calculate de la 19.12.2016 și până la plata efectivă a sumei datorate și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 65/16.01.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 219.587 RON, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată cu începere de la 19.09.2016 și până la plata efectivă a sumei datorate, precum și a sumei de 2.184 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A.

Prin decizia civilă nr. 1836/09.12.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea.

Reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a promovat recurs împotriva deciziei instanței de apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2568/24.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a promovat, la 19.12.2022, cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1836/09.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cererea de revizuire, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 211/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a afirmat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac a susținut că erau îndeplinite condițiile cazului de revizuire de care s-a prevalat.

A arătat că decizia nr. 5483/16.11.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constituie un înscris nou și că sunt îndeplinite și celelalte condiții cumulative ale ipotezei de revizuire.

Autoarea căii de atac a remarcat, în continuare, că înscrisul are forță probantă prin el însuși, fără a fi necesar să fie confirmat prin alt mijloc de probă.

Totodată, a subliniat că, la data când s-a pronunțat hotărârea atacată, litigiul în care a fost pronunțată hotărârea care fundamentează revizuirea - dosarul nr. x/2014 - se afla deja pe rolul instanțelor de judecată.

În continuare, a reliefat că înscrisul nu a putut fi produs în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și este determinant, întrucât analiza pe care intimata-pârâtă a făcut-o în legătură cu convenția de contragarantare s-a raportat la interpretarea activității de contragarantare dată de Curtea de Conturi.

În drept, recursul a fost fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 17.05.2023, intimata-pârâtă Fondul Român de Contragarantare S.A. a solicitat anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

La 30.05.2023, recurenta-reclamantă a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea căii de atac formulate.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza I al aceluiași articol, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care instanța supremă reamintește că legala motivare a recursului în acest temei impune recurentului nu numai indicarea normei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecății instanței de control judiciar devolutiv.

Curtea de apel a confirmat îndeplinirea condiției înscrisului nou, însă a respins cererea de revizuire, statuând că înscrisul nu are caracter determinant, întrucât, prin decizia ce face obiectul revizuirii, instanța de apel nu s-a întemeiat pe interpretarea dată activității de contragarantare de Curtea de Conturi, sau pe constatarea nr. 2 din decizia nr. 22/29.04.2014, ci pe situația societății garantatate, care - contrar art. 3.1 alin. (1) din convenția de contragarantare nr. 1/2012, încheiată de părțile litigante - îndeplinea condițiile stipulate în legislația internă pentru a forma obiectul procedurilor de insolvență.

Instanța supremă constată, examinând comparativ cererea de revizuire și memoriul de recurs, că motivele expuse în prezenta calea extraordinară de atac, prin care revizuenta susține întrunirea condițiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reproduc întocmai considerațiile expuse în cererea de revizuire.

Astfel, recurenta reafirmă, dar nu argumentează, că hotărârea judecătorească exhibată are forță probantă prin ea însăși, iar în prezența ei, soluția instanței care a pronunțat decizia atacată ar fi fost una contrară; totodată, nu combate statuarea pe care curtea de apel și-a întemeiat dezlegarea asupra lipsei caracterului determinant al înscrisului propus de autoarea căii extraordinare de atac de retractare, și anume că situația juridică nou creată prin decizia nr. 5483/16.11.2022 nu a afectat fundamentele deciziei atacate cu revizuire.

Această tehnică de motivare a recursului nu răspunde exigențelor reglementate de art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței a cărei hotărâre se atacă.

Prin urmare, argumentele recurentei vor fi înlăturate, câtă vreme au primit o dezlegare din partea curții de apel, ale cărei statuări nu sunt contestate, prin calea de atac, din perspectiva legalității.

Față de considerentele anterior expuse, cum analiza motivelor invocate a condus la concluzia că niciunul dintre acestea nu poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. împotriva deciziei civile nr. 211/14.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.