ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2479/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 24.12.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Izvoarele (în continuare, "Comuna Izvoarele"), solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 851.717,79 RON - valoare compusă din suma de 86.384,72 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/29.12.2017, reprezentând contravaloarea unor lucrări de reparații, întreținere drumuri sătești, suma de 179.680,22 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/01.10.2018, reprezentând penalități de întârziere conform contractului de execuție lucrări nr. x/02.12.2014, calculate de la 13.01.2018 și până la 01.10.2018 și suma de 557.699,75 RON, reprezentând penalități de întârziere conform aceluiași contract, calculate, în continuare, de la 02.10.2018 și până la data cererii - și suma de 27.953,10 RON, pentru care a fost emisă factura nr. x/23.11.2018, reprezentând contravaloarea a 324 tuburi cu talpa TT40. A solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La 31.01.2021, pârâta Comuna Izvoarele a înregistrat la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.578.990 RON, reprezentând contravaloarea materialului supus evacuării, însușit de aceasta din perimetrul de terasare și taluzare al pârâului B., a beneficiului nerealizat aferent acestei sume - reprezentat de actualizarea sumei de la 08.08.2015, data încetării contractului nr. x/11.08.2011, și până la achitarea efectivă -, a dobânzii legale aferentă sumei pretinse, calculată începând cu data depunerii cererii reconvenționale și până la data achitării efective și a cheltuielilor de judecată.

La aceeași dată, pârâta-reclamantă a promovat și cerere de chemare în garanție împotriva S.C. C. S.R.L., prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea contravalorii tuburilor care nu au fost puse în operă conform contractului de execuție lucrări nr. x, a sumei la plata căreia ar fi obligată către reclamanta S.C. A. S.R.L., în situația admiterii cererii de restituire a contravalorii celor 324 tuburi, și a cheltuielilor de judecată.

La 29.03.2021, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Comuna Izvoarele, prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.

La 31.03.2021, prevalându-se de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta-pârâtă și-a modificat cererea, înlocuind un paragraf al motivării capătului 4, prin care cerea obligarea pârâtei la plata sumei de 27.953,10 RON.

La 12.05.2021, pârâta-reclamantă Comuna Izvoarele a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile din cererea principală; prin încheierea pronunțată la aceeași dată, prima instanță a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comuna Izvoarele împotriva S.C. C. S.R.L.

La 23.06.2021, tribunalul a dispus decăderea pârâtei-reclamante Comuna Izvoarele din dreptul de a invoca excepția prescripției. Totodată, a admis excepția prescripției cu privire la pretențiile pârâtei-reclamante, de plată a sumei de 2.578.990 RON, a beneficiului nerealizat și a dobânzii legale; a respins ca fiind prescrisă cererea reconvențională.

Prin sentința nr. 160/16.04.2022, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamata S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele să plătească reclamantei suma de 23.136 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații și întreținere drumuri sătești, suma de 196.933,33 RON, reprezentând penalități de întârziere de 0,8 %/zi, pentru perioada 29.01.2018-24.12.2020, suma de 25.308 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea a 324 tuburi și suma de 3.467,75 RON, cheltuieli de judecată. A respins cererea de chemare în garanție formulată de U.A.T. Comuna Izvoarele împotriva S.C. C. S.R.L.

Pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele a promovat apel împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință pronunțate la 23.06.2021, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 21/16.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Pârâta U.A.T. Comuna Izvoarele a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând, în principal, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, admiterea apelului împotriva încheierii din 23.06.2021 și a sentinței civile nr. 160/20.04.2022, pronunțate de instanța de fond.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18.05.2023, intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 14.06.2023, recurenta a răspuns la întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea temeiurilor de drept ale acțiunii și ale cererii reconvenționale, precum și a naturii juridice a contractelor pe care se fundamentează pretențiile solicitate, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1

1

)

și ale art. 55 alin. (3

1

)

din Legea nr. 101/2016, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituție, iar în C. proc. civ. la alin. (1) al art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Cum, în considerarea dispozițiilor legale evocate, mențiunea inserată în dispozitivul deciziei nr. 21/16.01.2023 de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă nu este de natură să deschidă părții dreptul la recurs, în cazul în care calea de atac nu ar fi prevăzută de lege, se impune verificarea admisibilității acesteia în raport cu obiectul cererii, din perspectiva art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea principală, intimata, reclamantă-pârâtă, a solicitat achitarea unor sume provenind din contractul de lucrări nr. x/02.12.2014, în care are calitatea de executant, iar prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă U.A.T. Izvoarele a solicitat obligarea părții adverse la plata unor sume aflate în legătură cu executarea contractului nr. x/11.08.2011.

Contractele ce au generat disputa litigioasă au fost încheiate de recurenta Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Izvoarele - autoritate contractantă, în sensul art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 - și de intimata S.C. A. S.R.L.

Contractul de achiziție publică este definit de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, drept contractul cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Potrivit art. 3

1

din ordonanța de urgență, clasificarea contractelor de achiziție publică include contractele de lucrări, furnizare și servicii, acestea fiind definite în art. 4-6 din același act normativ.

Din examinarea celor două contracte, instanța supremă conchide că obiectul acestora se regăsește în Anexele 1 și 2A ale actului normativ menționat, fiind reprezentat de lucrări de reabilitare drumuri și execuție șanțuri, în cazul contractului nr. x/02.12.2014, și de servicii mecanizate, în cazul contractului nr. x/11.08.2021.

Totodată, constată că cele două acte juridice nu se subsumează niciunuia dintre cazurile în care aplicarea regimului juridic aplicabil contractelor de achiziție publică ar fi înlăturată, astfel cum reglementate de art. 12-15 din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că cele două contracte încheiate de părțile litigante sunt contracte de achiziție publică, potrivit art. 3 lit. f) și 3

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

Din perspectiva obiectului său, procesul de față vizează executarea unor contracte de achiziție publică și, astfel, este subsumat domeniului de reglementare al Legii nr. 101/2016, astfel cum este conturat de art. 1 alin. (2) al legii.

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., sunt relevante prevederile Legii nr. 101/2016, în forma în vigoare la 24.12.2020, data sesizării instanțelor, când art. 53 alin. (1

1

) dispunea că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar potrivit art. 55 alin. (3

1

), "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că natura, obiectul și cauza plasează cererile de față în categoria acțiunilor decurgând din executarea unor contracte de achiziție publică, iar hotărârea pronunțată în primă instanță într-un astfel de litigiu este supusă numai apelului, cale de atac de care recurenta a beneficiat.

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în primă instanță categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia nr. 21/16.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă era definitivă de la data pronunțării, mențiunea din dispozitiv privind dreptul la recurs rămânând fără efect, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte va înlătura susținerile prin care recurenta a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 98/2016, reținând că, în conformitate cu art. 6 alin. (2) C. civ. și art. 3 din Legea nr. 71/2011, calificarea contractului se întemeiază pe normele juridice aflate în vigoare la încheierea sa, care, în speță, sunt reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016 și 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Izvoarele împotriva deciziei nr. 21/16.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.