ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.08.2019, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 595.675,40 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate în perioada decembrie 2018- august 2019, a sumei de 122.043,44 RON - reprezentând penalități contractuale și dobânda legală, care urmează a fi calculată în continuare, până la achitarea integrală a debitului - și a cheltuielilor de judecată.

La 24.10.2019, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la predarea bunurilor mobile proprietatea sa, reținute în depozitul situat în comuna C., județul Ilfov și la plata sumei de 426.432 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a suspendării livrărilor și a reținerii abuzive a bunurilor mobile în depozitul menționat, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1098/13.05.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principală și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantă-pârâtă a sumei de 682.033,99 RON, a admis în parte și cererea reconvențională, obligând reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 828.555,70 RON, reprezentând daune materiale. A dispus compensarea sumelor datorate reciproc de către părți, până la concurența celei mai mici dintre ele și, în consecință, a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 146.521,71 RON; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere reconvențională privind restituirea bunurilor. A respins, de asemenea, restul cererilor ca neîntemeiate și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată reciproce ale părților până la concurența celei mai mici dintre ele, obligând reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 13.785,92 RON.

Împotriva aceste sentințe, reclamanta-pârâtă S.C. D. S.R.L. (actuala denumire a S.C. A. S.R.L.) a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 235/16.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, sentința atacată fiind schimbată în parte, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor din cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata daunelor materiale, a cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenționale și a compensării creanțelor reciproce și a cheltuielilor de judecată. Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

Pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei în parte și trimiterea cauzei spre rejudecare, în ceea ce privește soluția de respingere ca neîntemeiate a capetelor din cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenționale, precum și a dispoziției privind compensarea creanțelor reciproce și a cheltuielilor de judecată.

Recurenta a susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat astfel, ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A indicat în acest sens că instanța de apel a aplicat greșit art. 1.556 alin. (1) și art. 2.495 C. civ., reliefând că dreptul de retenție presupune întrunirea condiției sine qua non a legăturii irefragabile dintre bun și creanță, absentă în cauză.

Printr-o altă critică, autoarea căii de atac a vizat aprecierea probelor și a afirmat că instanța de apel, statuând că lipsește caracterul cert al prejudiciului, s-a substituit experților judiciari; subsecvent, și-a prezentat aprecierile asupra îndeplinirii condițiilor prejudiciului, faptei ilicite, legăturii de cauzalitate și vinovăției intimatei.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 13.06.2023, intimata S.C. D. S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea autoarei căii de atac la plata cheltuielilor de judecată.

La 16.06.2023, recurenta a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata recursului, prin care a solicitat instanței să ia act de tranzacția intervenită între părți.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului și a cererii de a se lua act de tranzacția părților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la 16.06.2023, recurenta, prin administrator E., a formulat două cereri; prin cea dintâi a învederat renunțarea la judecata recursului, iar prin cea de a doua, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să consfințească tranzacția părților.

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Din analiza art. 406 alin. (5) C. proc. civ. rezultă că manifestarea de voință a renunțării la judecată vizează, în mod exclusiv, cererea de chemare în judecată (sau, eventual, cererea reconvențională), nu însă și căile de atac și, în consecință, în ciuda denumirii date de parte, cererea va fi calificată și analizată de instanța supremă drept o cerere de achiesare la hotărârea instanței de apel, în raport cu definiția prevăzută de art. 463 și urm. C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Având în vedere textele de lege sus-citate, precum și manifestarea expresă de voință a recurentei, calificată în sensul expus în precedent, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acesteia la decizia civilă nr. 235/16.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Deși în cauză, actul de dispoziție procesuală nu a fost întocmit în formă autentică, astfel cum impune art. 464 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă va da eficiență alin. (3) al articolului menționat, constatând că intenția părții de a-și da adeziunea la hotărâre este certă și rezultă atât din manifestarea de voință exprimată în scris, potrivit celor arătate anterior, cât și din asumarea obligației de a executa decizia atacată.

Complementar statuării sale anterioare, examinând și tranzacția încheiată la 16.06.2023, Înalta Curte reține că, prin învoiala lor, părțile litigante nu sting un litigiu, în sensul art. 2.267 C. civ., ci stabilesc modalitatea de executare de către partea care a pierdut procesul a hotărârii instanței de apel, executorii.

Așadar, și această convenție este convergentă cu intenția recurentei de achiesare la hotărârea instanței de apel - reflectată de obligația asumată, de achitare a sumei de 682.034 RON, la care a fost obligată prin sentința instanței de fond, astfel cum a fost reformată prin decizia apelată, în urma admiterii apelului părții adverse -, incompatibilă cu pronunțarea unei hotărâri de expedient, care ar implica tocmai desființarea hotărârilor pronunțate în etapele devolutive și înlocuirea lor de contractul prezentat de părți, căruia i s-ar da efect prin hotărârea instanței.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. achiesează la decizia civilă nr. 235/16.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. achiesează la decizia civilă nr. 235/16.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.