ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, secția civilă, la 16.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VRANCEA și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat obligarea acestora la achitarea sumei de 72.580 RON precum și daune-interese în valoare de 500 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, ale art. III din O.U.G. nr. 117/2020, art. 1270, art. 1531, art. 1535 din C. civ., art. 517 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 9394/2021 din 22 decembrie 2021, Judecătoria Focșani, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.

Prin întâmpinare, pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesual pasive și excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei au susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a acorda reclamantei suma solicitată.

Prin sentința civilă nr. 47/2022 din 25 martie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesual pasive.

A admis acțiunea formulată de reclamantul PFA A. în contradictoriu cu pârâtele.

A obligat pârâtele la plata sumei de 72.580 RON pentru perioada 16.12.2019 - 23.07.2020, actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda penalizatoare legală aferentă sumelor datorate lunar de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora.

A obligat pârâtele la plata sumelor de 2000 RON reprezentând onorarii de avocat și 4567 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 104 din 29 martie 2023, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de PFA A., în contradictoriu cu pârâtele, precum și cererea PFA A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind excepțiile invocate.

Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 104/2023 din 29 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, contestatorul PFA A. a solicitat anularea acesteia și, în rejudecare, respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de pârâte împotriva sentinței civile nr. 111/2022 din 8 decembrie 2022 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de contestatorul PFA A. împotriva deciziei civile nr. 140/29.03.2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați.

Prin decizia nr. 177/A din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis contestația în anulare formulată de PFA A. împotriva deciziei civile nr. 104/29.03.2023 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020 și a anulat decizia contestată.

Totodată, a admis cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de PFA A. și, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Împotriva acestei decizii, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VRANCEA a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și, rejudecând, respingerea contestației în anulare ca nefondată.

În motivare, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autoarea recursului a susținut că decizia recurată este nelegală întrucât, în situația în care contestația în anulare a fost admisă iar decizia civilă nr. 104/29.03.2023 a Curții de Apel Galați a fost anulată, cererea de suspendare formulată în cadrul acesteia trebuia respinsă ca nefondată, urmând a fi admisă, eventual, în cadrul rejudecării apelului, dacă la acel moment nu ar fi fost publicată în Monitorul Oficial al României decizia nr. 9/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

A mai precizat recurenta că, de vreme ce contestatoare a solicitat suspendarea rejudecării apelului pe fond după anulare, soluționarea cererii de suspendare nu era de competența completului care a judecat contestația în anulare.

Totodată, a susținut că au fost încălcate normele de procedură și cu privire la admiterea suspendării cauzei referitoare la rejudecarea apelului și, făcând trimitere la dispozițiile art. 507 C. proc. civ. privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se solicită, sub condiția dării unei cauțiuni, stabilită conform art. 718 alin. (2) și (3) din același cod, a menționat că instanța nu a dispus nimic în acest sens ci a trecut la judecarea cererii de suspendare, pe care a admis-o, în mod neîntemeiat.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a învederat că, atât timp cât solicitarea contestatoarei de comunicare a cererilor de apel formulate de cele două pârâte a fost respinsă, nu mai era posibilă admiterea cererii de suspendare, susținând, astfel, că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, cu privire la obiectul contestației, citarea părții și cererea de suspendare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că, atât timp cât instanța a respins cererea de suspendare formulată de contestator în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1

1

) C. proc. civ., în cauză, nu se puteau aplica nici dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din același cod.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul PFA A. a invocat, în mod explicit, excepția lipsei de interes și, implicit, excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 11 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 21 noiembrie 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimat:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, aferente Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, prelungit până la 28.02.2022, conform Actului adițional nr. x/29.08.2014.

În etapele devolutive ale litigiului s-a stabilit natura administrativă a contractului de concesiune, definit potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, incidența prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că litigiile privind executarea acestor tipuri de contracte se soluționează conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1

1

) din acest act normativ, potrivit căruia:

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.".

Această calificare juridică a raporturilor contractuale dintre părți, circumscrise noțiunii de contract de concesiune de servicii publice, nu a mai format, ulterior, obiectul vreunei dispute litigioase la prima instanță ori în calea de atac devolutivă, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016.

În forma în vigoare la data sesizării instanțelor, 16.11.2020, dispoziția precitată prevedea că:

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia din apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.", raportat la art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (16.11.2020).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, constatând că decizia civilă nr. 104 din 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, nu era susceptibilă de recurs, nici decizia pronunțată de aceeași instanmță de apel - Curtea de Apel Galați - și anume decizia nr. 177/A din 07 iunie 2023, pronunțată în soluționarea contestației în anulare, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs astfel că, prezentul recurs declarat în cauză este inadmisibil.

Cât privește criticile ce vizează dispoziția de suspendare a judecății cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.".

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin decizia recurată s-a dispus și suspendarea judecării apelurilor formulate de pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 9/2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Instanța supremă constată că, la 21 iulie 2023, s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672, decizia nr. 9/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și faptul că intimatul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea judecării apelurilor promovate de pârâte; prin urmare, folosul efectiv pe care recurenta l-ar putea obține prin admiterea cererii de recurs asupra dispoziției de suspendare a judecății cauzei - casarea, sub acest aspect, a deciziei recurate și continuarea judecății de către instanța de apel - fiind deja realizat, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condiția prevăzută de lege, de a fi actual.

De aceea, cererea de recurs promovată de recurentă în privința soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a judecății va fi respinsă ca rămasă fără interes, demersul procesual, inițial justificat, rămânând fără o finalitate practică din punct de vedere juridic; or, în atare situații, soluția consacrată jurisprudențial este aceea a respingerii cererii ca rămasă fără interes.

În ce privește cererea intimatului PFA A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la fila x al dosarului de recurs atestă efectuarea de către acesta a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.900 RON.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentă, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VRANCEA la plata către intimatul PFA A. a sumei de 2.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din chitanța Seria VN AMR Nr. 868/31 din 7 noiembrie 2023.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VRANCEA împotriva soluției date contestației în anulare prin decizia nr. 177/A din 7 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat în ceea ce privește dispoziția de suspendare a judecății cauzei.

Obligă recurenta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR VRANCEA la plata către intimatul PFA A. la plata sumei de 2.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.