ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 498/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11.02.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul C.M.V. Lincan le-a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – A.N.S.V.S.A. și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea – D.S.V.S.A., solicitând instanței să dispună obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, aferentă lunii august, respectiv dreptul exclusiv de creanță, dobândit în baza decontului justificativ, facturii și contractelor în vigoare, aferente acțiunilor sanitar-veterinare efectuate de reclamant, în raza sa de competență, în baza O.G. nr. 117/2020, conform cărora pârâta A.N.S.V.S.A. prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a însușit prin semnătură și ștampilă debitul pentru luna august 2020. De asemenea, reclamanta a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4366/25.06.2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, ca instanță de la domiciliul reclamantului, reținând că în cauză este atacat un act administrativ asimilat, emis de o autoritate publică centrală, fiind incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 193/F-CONT din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea – secția Civilă, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021*.

Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă, prin sentința civilă nr. 691/29.03.2022, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, a admis acțiunea și a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, către reclamant, sumă reprezentând contravaloarea acțiunilor sanitar veterinare din luna august 2020. Totodată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 200 RON, cheltuieli de judecată către reclamant.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 691/29.03.2022, solicitând schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea a formulat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând schimbarea hotărârii și respingerea în integralitate a acțiunii intimatului-reclamant.

Prin decizia nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile pârâtelor, a fost schimbată sentința atacată, în sensul că s-a respins cererea.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată, ca fiind întemeiată, iar în cazul în care se va aprecia, conform art. 480 C. proc. civ., că sunt întemeiate mai multe motive, din care unele atrag modificarea, iar altele casarea, să se dispună casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la judecătorie, ca instanță competentă material să soluționeze cauza.

Totodată, recurentul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte. La 9, respectiv 10 ianuarie 2023, intimatele-pârâte au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din același cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 302,5 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare din 9 decembrie 2022, aflată la fila x verso din dosarul de recurs.

Reținând că, în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 425/A-C din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.