ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă, la 07.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 297.000 RON, reprezentând penalități de 30% din valoarea mărfii nelivrate, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație calculate la data plății efective a sumei de 297.000 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350, art. 1270, art. 1272, art. 1273, art. 1164, art. 1166 din C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 746 din 07 decembrie 2022, Tribunalul Călărași, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinței criticate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel.

Prin decizia civilă nr. 971A din 8 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 746/07.12.2022, pronunțate de Tribunalul Călărași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, reținerea cauzei spre rejudecare și, rejudecând, schimbarea deciziei atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, apel și recurs.

După prezentarea situației de fapt și a parcursului litigios, autorul căii de atac a susținut că motivarea instanței de apel este total eronată, subiectivă, fiind întemeiată pe simple supoziții, nefiind susținută de probele administrate, motivarea hotărârii fiind în contradicție cu probele administrate.

Detaliind, a învederat că, potrivit mențiunilor de pe plicurile, respectiv de pe confirmările de primire ale notificărilor, nu aceasta a fost situația de fapt - că a expirat termenul de păstrare a recomandatelor cu confirmare de primire -, notificarea trimisă în 04.10.2021 fiind semnată de primire de C. în 06.10.2021, în timp ce notificarea transmisă în 10.11.2021 s-a întors cu mențiunea "a fost refuzată primirea de către administratorul D..".

A susținut recurenta-reclamantă că instanța de apel, deși a înțeles să se raporteze la materialul probator administrat în cauză, a denaturat cele menționate în înscrisurile pe care aceasta și-a întemeiat cererea și a creat o apărare în favoarea intimatei-pârâte.

Față de cele reținute de instanțele devolutive în motivarea hotărârilor pronunțate și în raport de cele declarate de martorul audiat în fața Tribunalului - faptul că nu a văzut vehiculele aparținând recurentei în câmp, la recoltarea porumbului - a precizat că acest fapt nu poate conduce la concluzia că ar fi refuzat să transporte marfa, în cauză nefiind administrată nicio probă (e-mail/notificare sau altă formă de comunicare) din care să reiasă refuzul acesteia de a încărca marfa solicitată.

În continuare, a arătat că, potrivit notificărilor existente la dosar și a dovezilor de primire a acestora de către intimata-pârâtă, nr. 3088/04.10.2021 și nr. 3494/10.11.2021, a insistat și i-a solicitat acesteia să își îndeplinească obligațiile asumate prin contract, dar intimata-pârâtă nu a răspuns notificărilor și nici solicitărilor telefonice din lunile august- septembrie.

A făcut trimitere la dispozițiile art. 1270 C. civ. și a susținut că intimata-pârâta a semnat și și-a asumat contractul care a fost clar și explicit redactat însă nu și-a îndeplinit obligația de a livra marfa după semnarea contractului, deși avea depozitele pline.

Autorul căii de atac a arătat că, la art. 6.3 din contract au fost prevăzute mai multe clauze penale, acestea reprezentând o sancțiune, daune moratorii pentru neexecutarea obligației, obligație care în speță nu a fost executată nici măcar parțial de către intimata-pârâtă, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 1541 C. civ., mai ales că intimata-pârâta a fost de rea-credință.

A mai menționat recurenta-reclamantă că și aceasta a fost obligată să cumpere din alte surse, cu alte prețuri, pentru a onora contractele încheiate cu alte societăți.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 23 august 2023, fără ca aceasta să uzeze de dreptul procesual de a depune întâmpinare.

Prin rezoluția din 03 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 21 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte, indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția impusă de legiuitor se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile de nelegalitate dezvoltate să fie susceptibile de a fi încadrate în cel puțin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, se constată că, deși autoarea recursului și-a întemeiat demersul judiciar pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în realitate, invocarea acestora este pur formală, criticile de nelegalitate formulate neputând fi circumscrise motivelor de casare invocate, dar niciunui alt motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, în considerarea motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ce presupune că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurenta-reclamantă critică faptul că motivarea deciziei instanței de apel este în contradicție cu probele administrate.

Motivarea contradictorie presupune ca hotărârea să cuprindă în considerentele sale constatări de fapt distincte și antagonice care fac imposibilă aplicarea textelor de lege reținute și, pe cale de consecință, exercitarea de către instanța de recurs a controlului în ceea ce privește aplicarea legii. O astfel de situație se întâlnește atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia sau atunci când se reține caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc.

Înalta Curte constată că instanța de control, în urma analizării motivelor de apel invocate de reclamantă și a probatoriului administrat în cauză, a constatat că sunt neîntemeiate și a respins apelul, aspect ce se regăsește și în dispozitivul deciziei atacate, astfel că nu se poate reține faptul că raționamentul instanței ar fi contradictoriu, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată.

În ce privește celelalte critici, subsumate motivului de casare prevăzute de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ce presupune încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că autoarea recursului nu indică nicio normă de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată de instanța de apel. Prin urmare, pentru ca o astfel de critică să fie analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar nu numai ca autorul recursului să indice norma de drept material pretins a fi fost nesocotită/încălcată/interpretată eronat, ci acesta trebuie să arate, în concret, și în ce mod instanța de apel a nesocotit acea normă ori a făcut o greșită interpretare și aplicare a acesteia. Așadar, în lipsa indicării normei de drept material pretins a fi fost nesocotită/interpretată eronat, instanța de recurs nu poate face un examen efectiv al deciziei recurate, completând, deductiv, argumentația recurentei.

De altfel, se constată că, în exclusivitate, criticile din cererea de recurs vizează chestiuni de fapt, aspecte de temeinicie, de apreciere a probatoriului administrat în cauză, care nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că așa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor și argumentelor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de aceeași parte împotriva sentinței primei instanțe, însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția primei instanțe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel.

Astfel, având în vedere că legea recunoaște doar dublu grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta-reclamantă urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanța de apel, o nouă verificare și interpretare a celor susținute în fața instanței de apel.

Așadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanța de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante prezentate drept motive de recurs nu conțin critici de nelegalitate în sens propriu asupra deciziei recurate, care să vizeze în mod special considerentele deciziei, așa cum, de altfel, este și firesc într-o cale de atac, cu atât mai mult în calea de atac a recursului în care instanța examinează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 971A din 8 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 971A din 8 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.