ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2425/2023

HOTĂRÂRE
21.11.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2425/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.03.2021 sub nr. x/2020 (după declinare), reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/17.09.2009 emis de ANPR în favoarea doamnei B. și Titlului de plată nr. x/17.09.2009, emis de ANRP în favoarea domnului C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 C. civ.; Legea nr. 247/2005; H.G. nr. 572/2013; O.U.G. nr. 80/2013, contractul de prestări servicii - izvor al obligației necorespunzătoare îndeplinită.

Prin sentința civilă nr. 2507 din 30/07/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Ilfov, secția civilă, s-au dispus următoarele: respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, ca neîntemeiată; respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) în contradictoriu cu pârâta, S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).

Prin decizia civilă nr. 240 din 17 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei civile nr. 240/17.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București și admiterea cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020.

În motivarea recursului s-a susținut, în sinteză, că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod greșit, instanța a considerat că termenul de prescripție pentru pretențiile deduse judecății a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

În susținerea recursului, a arătat recurenta că înțelege să revină asupra aspectelor prezentate deja, cu fiecare ocazie, în apărările formulate.

Așadar, prin Decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a României a constatat cu ocazia unui control că "Nu au fost respectate cerințele Standardelor Internaționale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piață a proprietăților imobiliare supuse evaluării".

Pentru remedierea aspectelor de nelegalitate constatate, Curtea de Conturi a dispus în sarcina conducătorului A.N.R.P. o serie de măsuri menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare, cum ar fi măsura I. - 3.3 din Decizia nr. 10/10.10.2013.

Termenul de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse a fost, inițial, 30.04.2013, pentru ca ulterior, datorită dificultăților întâmpinate, să fie modificat în mai multe etape. Astfel, ultima oară termenul a fost modificat prin Decizia nr. 10/IV/2013/2018, fiind prelungit până la data de 28.06.2019.

Invocând dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, recurenta a susținut că este obligată să se conformeze dispozițiilor trasate de Curtea de Conturi în sarcina sa, respectând prevederile legale în materie și autoritatea deciziilor Curții.

Având în vedere aspectele prezentate, în opinia recurentei, termenul de prescripție începe să curgă de la data când aceasta a luat la cunoștință de rezultatul verificărilor efectuate asupra raportului întocmit de pârâta S.C. A. S.R.L. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată.

Astfel, dreptul său de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat de pârâtă prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale este actual, termenul de prescripție extinctivă nefiind împlinit.

În continuare, recurenta a apreciat că instanța în mod greșit nu reține că acțiunea de control desfășurată de Curtea de Conturi nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, prezentând argumente în sensul acestei susțineri.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul expus de curtea de apel în cuprinsul deciziei prin care au fost prezentate argumentele care au stat la baza respingerii apelului reclamantei în privința criticilor aduse sentinței primei instanțe, care a constatat că în prezenta speță nu sunt întrunite și nici dovedite condițiile cumulative ale răspunderii civile contractuale.

Din conținutul deciziei recurate, se observă că instanța de apel a reținut, în esență, temeinicia și legalitatea hotărârii tribunalului, care a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta nu a dovedit faptul că pârâta și-ar fi executat necorespunzător obligațiile de evaluare asumate contractual, nefiind întrunite, de altfel, condițiile cumulative ale răspunderii civile contractuale.

Or, prin criticile recurentei, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține, în sinteză, că, în mod greșit, instanța a considerat că termenul de prescripție pentru pretențiile deduse judecății, a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită; de asemenea, se susține că termenul de prescripție începe să curgă de la data când aceasta a luat la cunoștință de rezultatul verificărilor efectuate asupra raportului întocmit de pârâta S.C. A. S.R.L. în dosarul de despăgubire indicat în cererea de chemare în judecată; totodată, recurenta a apreciat că instanța, în mod greșit, nu reține că acțiunea de control desfășurată de Curtea de Conturi nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, prezentând argumente în sensul acestei susțineri.

Astfel, în speța de față recurenta nu arată care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, care sunt textele legale încălcate, aceasta în condițiile în care instanța de apel a reținut temeinicia și legalitatea hotărârii tribunalului, care a dispus pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Or, în motivele de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat menținerea soluției de fond, ci aprecieri legate de curgerea termenului de prescripție pentru pretențiile deduse judecății, de întreruperea sau suspendarea cursului prescripției.

Înalta Curte constată astfel că, pe de o parte, situațiile reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ., indicate de recurentă, nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conținutul deciziei atacate și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP) împotriva deciziei civile nr. 240 din 17 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-01-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2024
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buc
ÎCCJ 2023-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2023
Ședința publică din data de 16 februarie 2023 Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului
ÎCCJ 2023-04-27
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 992/2023
Ședința publică din data de 27 aprilie 2023 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 10.06.2021, reclamanta Autorit
ÎCCJ 2024-11-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2457/2024
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a III-a civilă, la data de
ÎCCJ 2024-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 215/2024
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 Asupra recursului dedus judecății, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cereri de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-
Sursă