ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., D., E., F., G., H., I., J., K., L., MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, M. S.R.L. și N. S.R.L.:

În drept, reclamantele au indicat dispozițiile enunțate în cuprinsul acțiunii.

La data de 3 iulie 2017 și, ulterior, la 5 iulie 2017, reclamantele au arătat că suma solicitată se compune din 5.866.311,69 RON, reprezentând daune materiale, respectiv 1.000.000 RON - daune morale .

La termenul din 18 octombrie 2017, instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere vizând fondul acțiunii, în dosarul nr. x/2017 rămânând învestită cu soluționarea capetelor de cerere cărora li se aplică procedura ordonanței președințiale.

Capetele de cerere disjunse au fost reînregistrate pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. x/2017, la data de 18 octombrie 2017.

Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1098/C din 19 octombrie 2017 (dosar nr. x/2017), a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității de reprezentant a numitului O., a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., pentru reclamante și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC, M. S.R.L. și N. S.R.L; a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamante împotriva pârâților enunțați în paragraful anterior, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de ordonanță președințială, doar pentru capele de cerere nr. x, 3, 4, 5, 7; a respins, ca lipsite de interes, capetele de acțiune menționate anterior, formulate pe cale de ordonanță președințială și a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere nr. 8.

Sentința civilă anterior menționată a devenit definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor formulate împotriva ei de către reclamante prin decizia civilă nr. 463/09.08.2018 a Curții de Apel Bacău.

La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a comunicat, în copie, Ordonanța de clasare nr. 101/P/03.05.2017; au comunicat informații primăriile localităților Gura Humorului, Frasin și Odorheiul Secuiesc, iar pârâta C. S.R.L. a depus, în copie, contractele individuale de muncă încheiate cu pârâții persoane fizice . De asemenea, la solicitarea instanței, reclamanta A. S.R.L. a comunicat informații privind aprobarea comitetului creditorilor în vederea desemnării Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., în calitate de reprezentant convențional în cauză, lichidatorul judiciar al debitoarei, practicianul în insolvență Cabinetul Individual de Insolvență P. confirmând că își însușește cererea de chemare în judecată și cu privire la formarea profesională a pârâților persoane fizice .

La data de 17 ianuarie 2018, A. S.R.L., Q. S.R.L. și A. S.R.L. au formulat cerere de intervenție principală în cauză, prin care au pretins același obiect de judecată pentru ele .

Prin încheierea din 17 mai 2018, instanța a respins cererea de intervenție principală, ca inadmisibilă .

La data de 2 august 2018, pârâta C. S.R.L. a depus la dosarul cauzei Ordonanța de clasare nr. 296/P/2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț la data de 6 decembrie 2017 .

La data de 9 august 2018, A. S.R.L., Q. S.R.L. și A. S.R.L. au formulat cerere de intervenție accesorie în cauză, în sprijinul reclamantelor .

Prin încheierea din 11 octombrie 2018, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie; a constatat că pârâții reprezentați de doamna avocat R. au renunțat la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei B., lipsei dovezii calității de reprezentant a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., lipsei calității de reprezentant a Cabinetului Individual Autorizat de Proprietate Industrială O., netimbrării cererii de chemare în judecată, necompetenței funcționale a secției a II a civile, de contencios administrativ și fiscal cu privire la soluționarea capătului nr. 9 al cererii de chemare în judecată principale; a unit cu fondul excepția inadmisibilității acțiunii civile, invocată de pârâții MUNICIPIUL BLAJ, C. S.R.L. și M. S.R.L. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL SIBIU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL ODORHEIUL SECUIESC, M. S.R.L. și N. S.A. .

Instanța a încuviințat, prin aceeași încheiere, administrarea următoarelor probe: înscrisurile depuse de părți, interogatoriul pârâților, martori.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, instanța a încuviințat administrarea următoarelor probe: expertiză financiar-contabilă, expertiză în proprietate intelectuală, martori .

Prin încheierea din 18 martie 2021, s-a respins, ca inutilă, cererea prin care reclamanții au solicitat instanței să încuviințeze efectuarea unei noi expertize în proprietate intelectuală .

Prin încheierea din 27 mai 2021, instanța a respins cererea de chemare în judecată principală și cererea de intervenție accesorie față de pârâta M. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință .

Prin sentința civilă nr. 541/C/2021 din 2 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca nefondată; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință:

S-a respins cererea de chemare în judecată principală și cererea de intervenție accesorie față de pârâții MUNICIPIUL BACĂU, MUNICIPIUL SIBIU, MUNICIPIUL BLAJ, MUNICIPIUL ODORHEIU SECUIESC și N. S.A., ca fiind formulate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată principală formulată de reclamantele A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P. și B., în calitate de administrator special și de asociat unic al A. S.R.L. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele A. S.R.L. prin administrator judiciar S. S.P.R.L., Q. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență T. și A. S.R.L.

S-a constatat că pârâții D. și C. S.R.L. au săvârșit acte de concurență neloaială față de reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura de faliment.

Pârâții D. și C. S.R.L. au fost obligați, în solidar, să îi plătească reclamantei A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P. suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a respins cererea de chemare în judecată principală și cererea de intervenție accesorie, în rest, față de pârâții D. și C. S.R.L., ca nefondată.

S-a respins cererea de chemare în judecată principală și cererea de intervenție accesorie față de pârâții E., F., G., H., I., J., K. și L., ca nefondată.

Pârâții D. și C. S.R.L. au fost obligați, în solidar, să îi plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 21.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta A. S.R.L. a fost obligată să îi plătească pârâtului I. suma de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea formulată de intervenientele Q. S.R.L., societatea aflată în procedura de insolvență, A. S.R.L. și A. S.R.L. având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pârâta C. S.R.L. a fost obligată să publice o dată sentința Tribunalului Neamț într-un ziar central și într-unul local, pe cheltuiala sa, precum și pe pagina sa Web și pe cea de Facebook, timp de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții D. și C. S.R.L., precum și reclamanta A. S.R.L.

Apelanții-pârâți D. și C. S.R.L. au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu lămurește pe deplin situația de fapt, încalcă principii de drept procesual și material, instanța nu a analizat ansamblul probator și nu a coroborat probele.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat admiterea în totalitate a capătului de cerere nr. x din acțiunea principală, astfel cum a fost precizat (s-a solicitat daune materiale în cuantum de 5.886.311,69 RON și daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, și admiterea acțiunii civile și față de pârâții E., F., G., H., J., K., L., I. și obligarea în solidar a acestor pârâți împreună cu pârâții D. și C. S.R.L. la plata daunelor materiale și morale.

La termenul din 19 septembrie 2022, instanța de apel a acordat cuvântul asupra obiectivelor solicitate în vederea efectuării expertizelor.

Curtea de Apel Bacău a apreciat că, față de înscrisurile existente la dosar și de rapoartele de expertiză efectuate în fața instanței de fond, nu este necesară efectuarea unor noi expertize, nici în specialitatea contabilă și nici în specialitatea proprietate industrială pentru niciunul dintre obiectivele propuse de cele două apelante. De asemenea, instanța de apel a avut în vedere că unele dintre obiectivele la aceste expertize privesc chestiuni teoretice pentru care nu este necesară opinia unui expert.

Prin decizia nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P. împotriva sentinței civile nr. 541 din 2 iulie 2021 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele-reclamante B. și Q. S.R.L., cu intimații-pârâți G., E., J., K., MUNICIPIUL BACĂU PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL BLAJ PRIN CONSILIUL LOCAL, MUNICIPIUL SIBIU PRIN CONSILIUL LOCAL, L., PRIMĂRIA ODORHEIU SECUIESC, N. S.A., H., I. și F., precum și cu intimatele-interveniente A. S.R.L. prin administrator judiciar S. S.P.R.L., Q. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență T., A. S.R.L. și A. S.R.L.; s-a respins ca nefondată cererea apelantei A. S.R.L. de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată; s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a societății A. S.R.L. și s-a respins apelul formulat de apelanții D. și C. S.R.L., în contradictoriu cu aceasta față de lipsa capacității sale de folosință; s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții D. și C. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, față de ceilalți intimați; s-au respins ca nefondate cererile apelanților D. și C. S.R.L. de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23 decembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. S.R.L. împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 și a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 și a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, casarea, în parte, a hotărârii și, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele principiului disponibilității, la instanța de fond pentru lămurirea aspectelor contradictorii din expertize, iar, în subsidiar, la instanța de apel în vederea administrării mijloacelor de probă cerute (expertize).

În practica judiciară, s-a reținut că "respingerea probei cu expertiză tehnică judiciară poate duce la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil", ceea ce atrage incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.

În cauza pendinte, deși cele două expertize administrate în fața instanței de fond, respectiv expertiză proprietate intelectuală/industrială și expertiză contabilă, sunt contradictorii, societatea pârâtă formulând apel inclusiv cu privire la concluziile acestora, Curtea de Apel Bacău a respins solicitarea de a administra noi probe ce ar fi lămurit aspectele contradictorii, bazându-și concluziile pe expertizele contestate de pârâtă.

Motivarea Curții de Apel Bacău este următoarea:

"Instanța apreciază că față de înscrisurile existente la dosar, precum și față de rapoartele de expertiză efectuate în fața instanței de fond nu este necesară efectuarea unor noi expertize, nici în specialitatea contabilă și nici în specialitatea proprietate industrială pentru niciunul dintre obiectivele propuse de cele două apelante. De asemenea, instanța are în vedere că unele dintre obiectivele la aceste expertize privesc chestiuni teoretice pentru care nu este necesară opinia unui expert".

Recurenții-pârâți consideră că motivarea este insuficientă, în condițiile în care, raportul de expertiză proprietate industrială întocmit în fața instanței de fond, conținea mai multe inconsecvențe, mai exact, nu preciza în ce au constat actele de denigrare, dacă aveau o bază obiectivă sau nu; s-a constatat că există concurență neloială prin racolarea angajaților A. S.R.L. fără a verifica dacă pârâta i-a racolat sau au părăsit voluntar societatea; s-a afirmat că pârâta a deturnat clienți persoane juridice, respectiv unități administrativ teritoriale în procedurile de licitație, fără să se arate cum se poate realiza deturnarea unor asemenea clienți unități administrativ teritoriale în cadrul procedurilor de achiziții publice care sunt guvernate de transparență și principiul liberei concurențe.

În ceea ce privește denigrarea societății, Curtea de Apel Bacău a reținut că nici această faptă nu a putut conduce la intrarea societății reclamante în faliment, deoarece doar 26 din totalul de 533 al beneficiarilor din portofoliul firmei A., adică un procent de 5%, sunt comuni cu cei din portofoliul C., astfel că nici faptele de denigrare nu au putut constitui cauza principală a falimentului, acestea afectând un procent destul de redus al partenerilor de afaceri. Deși s-a constatat un număr mic al beneficiarilor comuni, acest procent nu reflectă impactul real asupra situației economice a reclamantei, dat fiind că în cazul unor clienți comuni, valoarea contractelor încheiate cu aceștia poate fi extrem de importantă.

Denigrarea este reglementată de art. 2 lit. b) din lege, însă instanța de judecată a confundat denigrarea cu deturnarea clientelei, despre care a conchis, într-un final, că în cazul unor clienți comuni, valoarea contractelor poate fi extrem de importantă.

Hotărârea a fost pronunțată, însă nu s-a stabilit ce înseamnă noțiunea de "poate", fiind respinsă proba cu expertiza care s-a solicitat pentru clarificarea acestor aspecte, inclusiv cea contabilă.

În mod identic, s-a încălcat dreptul la apărare, principiul aflării adevărului, principiul contradictorialității prin respingerea administrării unei noi probe cu expertiza contabilă.

Instanța de judecată a reținut în sarcina pârâților exact faptele de denigrare despre care aceștia voiau să dovedească că au fost săvârșite, în realitate, de societatea reclamantă împreună cu intervenientele.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Curtea de Apel Bacău aduce o noutate în ceea ce privește art. 267 din C. pen. referitor la omisiunea sesizării organelor de cercetare penală. Astfel, sesizarea organelor penale despre existența unor posibile fapte de deturnare de fonduri europene, de evaziune fiscală, a fost sancționată de instanță, reținându-se că o asemenea faptă are caracter ilicit și se impune obligarea pârâtului D. și a societății C. S.R.L. la plata unei despăgubiri morale în valoare de 200.000 RON.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra existenței elementelor răspunderii civile delictuale, evocând în susținerea propriului raționament Ordonanța de clasare din 3 mai 2017, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 101/P/2017.

Față de această ordonanță, depusă de pârâți și cu privire la care s-a evocat autoritatea de lucru judecat sau, în subsidiar, cercetat, pentru că nu a fost contestată de reclamantă, instanța de apel a efectuat o greșită aplicare și interpretare a legii, inclusiv și-a bazat raționamentul pe motive străine de natura pricinii, cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.

Mai exact, Curtea de Apel Bacău a reținut că recurenții au sustras materiale de la reclamantă, le-au vândut către C. S.R.L., etc.

Recurenții-pârâți susțin faptul că instanța de apel s-a aflat într-o eroare, deoarece a confundat plângerea pretinsei părți vătămate A., cu considerentele ordonanței.

Prin Ordonanța din 3 mai 2017 dată în dosarul penal nr. x/2017 s-a clasat cauza pentru fapta de divulgare de informații de serviciu, fiind disjunsă cercetarea celorlalte fapte reclamate.

De asemenea, prin Ordonanța din 13 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a clasat cauza privitoare la recurenți pentru fapta de grup infracțional organizat (constituire, aderare, sprijinire) și transfer neautorizat de date informatice, iar pentru restul faptelor, s-a declinat competența la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, dosarele cu nr. x/2019, nr. y/2018 reunit cu dosarul nr. x/2016, dosarul nr. x/2017, toate faptele fiind clasate.

În acest context, recurenții-pârâți invocă efectul pozitiv al lucrului cercetat și solicită instanței de recurs să cenzureze hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a ignorat puterea de lucru judecat în raport de soluția dată de Tribunalul Neamț capetelor de cerere de la pct. 4-8, care nu au fost contestate pe calea apelului.

Hotărârea Curții de Apel Bacău este contradictorie.

Recurenții au precizat că la fila x, paragraful 2 se citează Raportul de expertiză proprietate intelectuală, pe care instanța își bazează concluziile, care conchide, astfel cum reține instanța, "..că faptele ilicite ale numitului D. au avut o oarecare contribuție la micșorarea drastică a cifrei de afaceri a A. S.R.L. în anul 2017", pentru ca, la pagina 26, Curtea de Apel Bacău să rețină "gravitatea faptelor săvârșite . . . . . . . . . . . . .de natură a crea un dezechilibru major în activitatea societății, nu doar dezvoltarea economică a acesteia".

Teza "dezechilibrului major" este în contradicție și cu aserțiunea instanței de apel de la fila x.

Hotărârea Curții de Apel Bacău este nelegală, întrucât au fost respinse probele solicitate de pârâta C. S.R.L. și de pârâtul D., inclusiv solicitarea de administrare de probe noi. Instanța a apreciat inutilitatea lor, iar, concomitent, a arătat că hotărârea se bazează pe prezumții, însă prezumțiile sunt relative și pot fi răsturnate prin probele solicitate a fi administrate (proba contrară).

Hotărârea este contradictorie și sub aspectul menținerii cuantumului despăgubirilor morale bazate pe teoria dezechilibrului major vs. motivația aceleiași instanțe bazată pe aserțiunea expertului proprietate intelectuală care face vorbire despre o "oarecare contribuție".

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală prin faptul că s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitei B. cu motivația că pârâta a renunțat la atare excepție. Fiind o chestiune de fond (Decizia nr. 2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) se cuvenea să fie analizată lipsa calității procesuale active ca motiv de apel.

Raționamentul fundamental greșit conform căruia calitatea de administrator special a dnei B. o îndreptățește pe aceasta să-și mărească patrimoniul personal pentru fapte de concurență neloială contravine legii, dar și regulii potrivit căreia doar titularul dreptului lezat poate sta în judecată ca reclamant, tocmai în virtutea faptului că prejudiciul se produce în patrimoniul societății comerciale, iar nu în patrimoniul persoanei fizice.

Așadar, recurenții consideră că prevederile art. 36 din C. proc. civ., respectiv ale Legii nr. 11/1991 au fost greșit interpretate de instanța de fond și de instanța de control judiciar.

În mod identic, apare nelegal modul de soluționare a excepției inadmisibilității cererilor de intervenție accesorii formulate de către A. S.R.L, A. S.R.L, Q. S.R.L., față de care Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat la fila x, în sensul că respectivele cereri de intervenție urmau a susține poziția reclamantei, fără însă a motiva afirmația prin raportare la Legea nr. 11/1991, unde se menționează că prejudiciul trebuie să fie personal.

Cererea de intervenție accesorie este formulată în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părți, intervenientul trebuie să urmărească obținerea unui interes pentru sine, care poate fi de natură materială ori morală, nu numai pentru partea a cărei poziție o susține. Or, intervenienții aveau asociați diferiți și nu au formulat cereri proprii.

Hotărârea este nelegală prin aceea că se bazează pe situații de fapt care nu privesc reclamanta, ci intervenientele care, așa cum s-a arătat, nu au formulat cereri proprii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Deși A. S.R.L. și A. S.R.L. nu au calitatea de reclamante, ci calitatea de interveniente accesorii, atât instanța de fond (la pag. 13), cât și instanța de apel (fișa 27) au reținut că pârâții au săvârșit fapte de concurență neloială față de reclamanta A. S.R.L. constând în mai multe fapte de denigrare, iar două dintre acestea a constat în faptul că:

- în data de 02.07.2016, pârâtul D. a transmis un e-mail către Primăria Comunei Giroc, prin care a arătat că intervenienta A. S.R.L. nu este capabilă să execute lucrarea câștigată în urma licitației desfășurate la data de 02.07.2016.

- în data de 02.05.2017, pârâtul D. a transmis un e-mail către Primăria orașului Târgu Neamț cu informații privind presupusele fapte penale săvârșite de către reclamanta B. și U. în calitatea lor de administratori ai reclamantei.

Nu în ultimul rând, recurenții-pârâți D. și C. S.R.L. consideră nelegală interpretarea dată de instanță principiului prezumției de nevinovăție, prin raportare la art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială.

În final, au susținut faptul că în prezenta cauză nu există faptele de concurență neloială sub forma denigrării reglementată de art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991, deoarece nu este întrunită nici condiția referitoare la legătura de cauzalitate, mai exact, prin acțiunea denigratoare să-i fi fost cauzat reclamantei un prejudiciu.

Prin raportul de expertiză de proprietate intelectuală s-a reținut, la pagina 44, că deși s-au remarcat fapte de concurență neloială sub forma denigrării și deturnării clientelei prin racolarea personalului (aspecte pe care recurenții le-au contestat de altfel pe calea obiecțiunilor respinse și cu care nu sunt în continuare de acord), nu există legătură de cauzalitate între faptele C. S.R.L. și a persoanelor implicate, deoarece A. S.R.L. a arătat un management defectuos prin management dispersat în 12 societăți afiliate, cu consecința inițierii procedurii de insolvență.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 9 martie 2023, Cabinetul Individual de Insolvență P., în calitate de lichidator judiciar al societății A. S.R.L. a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurenții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că susținerile părților recurente nu ar putea fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Raportul a fost depus la dosar și, în urma analizării lui, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurenții-pârâți și-au prezentat punctul de vedere.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvență P., în calitate de lichidator judiciar al societății A. S.R.L., prin întâmpinare, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii de ședință de la termenul din 19 septembrie 2022, se constată că recurenții-pârâți nu au dezvoltat critici de nelegalitate a încheierii recurate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au susținut faptul că s-a încălcat dreptul la apărare, principiul aflării adevărului, principiul contradictorialității prin respingerea administrării unei noi probe cu expertiza contabilă.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că nu sunt indicate normele de procedură încălcate de instanță cu prilejul dezbaterii și soluționării cererii de probe.

Pe de altă parte, referitor la utilitatea și concludența probelor solicitate de recurenți în fața instanțelor de fond, criticile recurenților nu vizează legalitatea măsurii de respingere a probelor, ci chestiuni de fapt în materie de probatorii. Însă aprecierea instanței de apel cu privire la pertinența, concludența și utilitatea probelor ce îi sunt solicitate nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, controlul judiciar efectuat în această cale de atac fiind exclusiv unul de legalitate pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., normă de ordine publică.

Din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului la apărare și a lipsei sau încălcării rolului activ al instanței în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că astfel de critici nu sunt compatibile cu premisa analizată, întrucât simpla respingere a unei probe nu poate fi prin ea însăși un argument în sensul încălcării dreptului la apărare, câtă vreme, astfel cum s-a arătat, instanța de apel, în exercitarea atributului de apreciere asupra cererii de probatorii solicitate de către părți, are la îndemână inclusiv soluția respingerii lor, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 258 raportat la art. 255 din C. proc. civ., dispoziții aplicabile și în apel, potrivit art. 482 din același cod.

Încuviințarea probelor solicitate reprezintă o prerogativă a instanței ce se exercită în mod critic, în condițiile prevăzute de lege; mai mult decât atât, conținutul procedural al dreptului la apărare al părților în procesul civil rezultă din dispozițiile art. 13 din C. proc. civ., iar din perspectiva probelor, dreptul la apărare presupune dreptul la propunerea probelor, nu și garanția încuviințării oricărei probe solicitate de către părți, întrucât admisibilitatea, încuviințarea și administrarea probelor sunt obiect al unor alte norme procedurale, anterior menționate.

Respingerea unor probe solicitate de către apelanții-pârâți nu poate primi nici semnificația încălcării rolului activ pe care instanța trebuie să îl exercite în soluționarea cauzei, iar lipsa de rol activ nu poate fi invocată în legătură cu respingerea unei probe sau, altfel spus, pentru a se critica o dispoziție a instanței, întrucât lipsa de rol activ, de regulă, decurge dintr-o omisiune, o inacțiune a instanței, iar nu când se pretinde o soluția contrară celei dispuse.

Recurenții-pârâți din prezenta cauză au mai susținut faptul că motivarea Curții de Apel Bacău este insuficientă, în condițiile în care, raportul de expertiză proprietate industrială întocmit în fața instanței de fond, conținea mai multe inconsecvențe, mai exact, nu preciza în ce au constat actele de denigrare, dacă aveau o bază obiectivă sau nu; s-a constatat că există concurență neloială prin racolarea angajaților A. S.R.L. fără a verifica dacă pârâta i-a racolat sau au părăsit voluntar societatea; s-a afirmat că pârâta a deturnat clienți persoane juridice, respectiv unități administrativ teritoriale în procedurile de licitație, fără să se arate cum se poate realiza deturnarea unor asemenea clienți unități administrativ teritoriale în cadrul procedurilor de achiziții publice care sunt guvernate de transparență și principiul liberei concurențe.

Toate aceste afirmații subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt critici de netemeinicie, prin prisma cărora recurenții-pârâți repun în discuție analizarea probatoriilor administrate în stabilirea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de către instanța de apel.

În lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din susținerile recurenților-pârâți neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității încheierii recurate.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, instanța supremă reține că recurenții-pârâți au indicat, în mod expres, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., dispoziții legale potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

O primă critică se referă la faptul că instanța de apel a reținut că recurenții au sustras materiale de la reclamantă pe care le-au vândut către C. S.R.L. Recurenții-pârâți susțin faptul că instanța de apel s-a aflat într-o eroare, deoarece a confundat plângerea pretinsei părți vătămate A., cu considerentele ordonanței. Prin Ordonanța din 3 mai 2017 dată în dosarul penal nr. x/2017 s-a clasat cauza pentru fapta de divulgare de informații de serviciu, fiind disjunsă cercetarea celorlalte fapte reclamate. De asemenea, prin Ordonanța din 13 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a clasat cauza privitoare la recurenți pentru fapta de grup infracțional organizat (constituire, aderare, sprijinire) și transfer neautorizat de date informatice, iar pentru restul faptelor, s-a declinat competența la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, dosarele cu nr. x/2019, nr. y/2018 reunit cu dosarul nr. x/2016, dosarul nr. x/2017, toate faptele fiind clasate. În acest context, recurenții-pârâți invocă efectul pozitiv al lucrului cercetat și solicită instanței de recurs să cenzureze hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte reține că puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure, care operează atunci când, în al doilea proces, trebuie dezlegată o problemă soluționată anterior, fără a presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase, cu consecința că prezumția nu oprește judecata celei de-a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, impunând în fața instanței constatările făcute cu ocazia judecăților anterioare.

În realitate, invocând încălcarea puterii de lucru judecat, recurenții contestă situația de fapt reținută de instanța de apel și constatările acesteia, în raport cu probatoriul administrat.

Recurenții încearcă, în faza recursului, să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea reținută, în fond, de instanța de apel.

Se omite însă că situația de fapt dedusă judecății, astfel cum a fost stabilită de curtea de apel, ca instanță devolutivă, pe baza probelor administrate, a intrat ea însăși în puterea de lucru judecat, instanța de recurs fiind ținută de aceasta.

Ignorând modul în care se repercutează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, recurenții-pârâți, prin criticile formulate, solicită, practic, Înaltei Curți să devolueze fondul cauzei și să reevalueze faptele, pentru ca, schimbându-le, acestea să poată converge către o soluție favorabilă.

Or, această abordare din partea recurenților nu poate constitui suportul controlului judiciar permis de art. 488 din C. proc. civ., acest control impunându-se a fi realizat numai în raport cu situația de fapt stabilită de instanța de apel.

Dacă această instanță a stabilit sau nu în mod corect faptele supuse judecății și, respectiv dacă a interpretat sau nu corect probele sunt chestiuni ce vizează temeinicia hotărârii atacate, și nu legalitatea acesteia.

Prin urmare, cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a fost invocat formal, aspectele vizate de recurenți nefiind posibil de cenzurat în recurs.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenții nu au formulat nicio critică care să vizeze un eventual viciu al motivării deciziei instanței de apel, în cele trei ipoteze prevăzute de motivul de casare amintit, respectiv dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dacă hotărârea cuprinde motive contradictorii ori dacă cuprinde numai motive străine de natura cauzei.

Ipoteza motivelor străine de natura cauzei presupune dezvoltarea unor critici prin care să se evidențieze lipsa legăturii între motivele reținute de instanța care a pronunțat hotărârea recurată și natura pricinii deduse judecății.

Ca atare, susținerea generică în sensul că instanța de apel și-a fundamentat raționamentul pe motive străine de natura pricinii nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate susceptibilă de a fi încadrată în acest motiv de recurs.

Reiterând faptul că nu este suficientă enunțarea unei critici care reproduce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că invocarea aplicării greșite ori încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune nu doar invocarea normei de drept material în mod punctual, dar și reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare și modul în care instanța de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, nemulțumirea recurenților legată de soluția recurată, de modul în care instanța de apel concluzionează asupra stării de fapt, nu deduce instanței de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate și reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale excepțională de atac care urmărește să supună Înalta Curte de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte conchide că niciuna dintre criticile recurenților nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și constată incidentă sancțiunea nulității recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvență P., în calitate de lichidator judiciar al societății A. S.R.L. și, pe cale de consecință, va anula recursul declarat în cauză de recurenții-pârâți D. și C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de Cabinetul Individual de Insolvență P., în calitate de lichidator judiciar al societății A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți D. și C. S.R.L. împotriva încheierii din 19 septembrie 2022 și a deciziei nr. 804/2022 din 28 septembrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.