ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2023

HOTĂRÂRE

01.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 03.11.2020, astfel cum a fost modificată la 12.02.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtele să-i plătească suma de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 235/2019 și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora până la plata lor efectivă, actualizate cu rata inflației.

Prin sentința civilă nr. 2187/02.04.2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Astfel învestită, prin sentința nr. 157/28.09.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

La rândul său, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 202/30.03.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Prin decizia nr. 2512/05.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția Civilă.

Pentru a decide astfel, a reținut că pretențiile reclamantei au drept temei răspunderea contractuală și, cum contractul dintre părți este de achiziție publică, încheiat în condițiile Legii nr. 98/2016, a apreciat, văzând prevederile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, că secției civile a tribunalului în raza căruia se află sediul autorității contractante sau al reclamantului îi revine competența de soluționare a cauzei. Cum atât reclamanta, cât și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău au sediul în Buzău, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția Civilă.

Învestit, așadar, prin regulatorul de competență, Tribunalul Buzău, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 907/21.11.2022, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea și a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să-i plătească reclamantei suma de 70.000 RON, respectiv 10.000 RON/lună, de la 16.12.2019 până la 24.07.2020 și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la scadența acestora până la data plății lor efective, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.

Împotriva acestei sentințe, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău au declarat recurs.

Dosarul a fost înaintat către Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, care, prin încheierea din 10.05.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă.

Pentru a dispune astfel, a invocat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 304/2004, precum și deciziile nr. 18/2016, nr. 17/2018 și nr. 4/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, cauzele trebuie repartizate secției sau completului specializat corespunzător naturii litigiului dedus judecății. A stabilit că prezentul litigiu vizează răspunderea contractuală a unui profesionist și, cum la nivelul Tribunalului Buzău nu există o secție specializată în litigii cu profesioniști, dar la Curtea de Apel Ploiești există o astfel de secție, având în vedere și competența funcțională a secției I Civilă, stabilită prin hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, a tras concluzia că pricina trebuie soluționată de secția a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniști.

La rândul său, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a pronunțat încheierea din 10.10.2023, prin care a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I Civilă din cadrul aceleiași curți de apel, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.

Pentru a dispune astfel, a reținut că la nivelul Tribunalului Buzău există completuri specializate pentru litigii cu profesioniști, în cadrul secției a II-a Civilă, de contencios administrativ si Fiscal, însă acestea nu au fost învestite întrucât prin regulatorul de competență s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția Civilă. Totodată, a evocat considerentele regăsite la par. 109 din decizia nr. 4/2023, pronunțată în interesul legii.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., între secțiile specializate ale aceleiași instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente:

În etapa judecății la prima instanță, între Tribunalul București, Tribunalul Buzău și Curtea de Apel Ploiești s-a ivit un conflict de competență, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin decizia nr. 2512/05.05.2022, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția Civilă. Instanța supremă a reținut că obiectul litigiului este răspunderea contractuală decurgând dintr-un contract de achiziție publică, astfel că instanța competentă se determină potrivit prevederilor art. 53 alin. (1

)

din Legea nr. 101/2016.

Așadar, în urma pronunțării regulatorului de competență, cauza a fost soluționată în fond de Tribunalul Buzău, secția I civilă.

În recurs, prima instanță sesizată a fost secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești, care, declinând competența de soluționare a cauzei către secția a II-a Civilă, a apreciat că litigiul este unul cu profesioniști, de competența secției specializate.

La rândul său, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că secția I Civilă este competentă în soluționarea recursului, întrucât în fond, cauza a fost soluționată de secția civilă a tribunalului.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Considerentele acestei decizii examinează două ipoteze, în funcție de existența sau, dimpotrivă, inexistența unei specializări a primei instanțe (secție, complet).

Atunci când instanța de control judiciar este învestită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond care s-a pronunțat într-o formațiune de judecată specializată, specializarea primei instanțe (complet/secție) se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

Dacă însă prima instanță nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, în cadrul căreia funcționează structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în calea de atac, se va păstra competența materială procesuală a instanței de fond, întrucât, "fiind depășit momentul verificării competenței materiale prin raportare la natura, obiectul și valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de control judiciar nu va avea posibilitatea de a cenzura, cu ocazia analizei propriei competențe materiale procesuale în soluționarea căii de atac, modul în care instanța de fond specializată s-a declarat competentă material în soluționarea pricinii, această concluzie fiind valabilă cu atât mai mult în situația în care în faza procesuală anterioară a intervenit un regulator de competență care a statuat asupra competenței materiale procesuale".

Prezenta cauză a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Buzău, secția I civilă, a cărui competență a fost stabilită prin regulator, așa încât competența materială procesuală a instanței de recurs se determină în funcție de specializarea primei instanțe, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești.