ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă la 10.08.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i restituie sumele încasate în calitate de administrator în perioada ulterioară lunii ianuarie 2020 până la soluționarea prezentei cauze, să-i predea parola de acces la sistemul REGES (REVISAL) și baza de date și să-i transfere accesul în platforma software C..

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile necompetenței materiale, lipsei calității numitei D. de reprezentant al reclamantei, lipsei calității sale procesuale pasive; în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 15.10.2021, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitei D. și a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat apel, iar în cursul judecării acestuia a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea art. 57 din Legea nr. 196/2018.

Prin decizia nr. 1756/09.06.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins atât cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cât și apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciind-o ca fiind nemotivată, cât timp nu cuprinde norma de drept aplicată pentru respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, deși a urmărit să obțină interpretarea, de către instanța supremă, a unor dispoziții din Legea nr. 196/2018, determinante, în opinia sa, pentru soluționarea pe fond a cauzei, iar măsura respingerii îi produce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate.

Recurenta a mai criticat decizia din apel cu privire la interpretarea greșită a art. 57 și 78 alin. (2) din Legea nr. 196/2018, vizând atribuțiile președintelui asociației de proprietari și dreptul acestuia de reprezentare a asociației în fața instanțelor judecătorești și a arătat că este contrar legii argumentul privind necesitatea unui mandat special în acest scop, pe care adunarea generală să-l acorde președintelui asociației.

În continuare, a evocat art. 53 din Legea nr. 196/2018 ce reglementează atribuțiile adunării generale a asociației de proprietari și a afirmat că, dacă un asemenea mandat special ar fi fost necesar, ar fi fost prevăzut expres în acest text de lege, precum și dispozițiile art. 52 din aceeași lege, arătând că persoana care a reprezentat asociația are calitate de reprezentant legal atâta timp cât hotărârea adunării generale a asociației de proprietari, prin care a fost aleasă în funcția de președinte, nu a fost anulată și nici nu s-a dispus suspendarea executării acesteia.

În final, autoarea căii de atac a arătat că decizia atacată a dat eficiență unor cereri care au fost respinse, în mod definitiv, de instanțele judecătorești, astfel că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în alte litigii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.02.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestații, apel, recurs, revizuire și a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 15.02.2023, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Văzând și dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1756/09.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2023.