ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2252/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 august 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții pe B. și C. S.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.399.389,54 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea protezelor și a consumabilelor pe durata estimativă a vieții, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., în calitate de corespondent al asigurătorului D., iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.399.389,54 RON, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 979 din 2 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 539 din 7 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul pârâtei C. S.A., a fost casată decizia recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia civilă nr. 1634 din 16 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., în calitate de corespondent al asigurătorului E. S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul-pârât B., împotriva sentinței civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost schimbată în tot sentința civilă atacată și a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul x/2015, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1634 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub număr de dosar x/2015

Prin decizia civilă nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A., împotriva sentinței civile nr. 7860 din 12 decembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul - pârât B..

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.075.663,76 RON, din care suma de 891.611,81 RON reprezintă contravaloarea a 5 (cinci) dispozitive protetice, suma de 73.133,55 RON reprezintă contravaloarea a 210 (două sute zece) seturi de creme, iar suma de 110.918,4 RON reprezintă contravaloarea a 32 (treizeci și doi) linere siliconice.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea recursului, arată că a solicitat instanței de apel să constate că sediul materiei cu privire la despăgubirea protezelor de către asigurătorul RCA este reprezentat de dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 care prevăd că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale unor persoane se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Instanța de apel nu a mai analizat motivul de apel invocat reținând că acesta a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că prevederile art. 2, 6 și 11 din Legea nr. 448/2006 nu reglementează o procedură prealabilă, obligatoriu de urmat de către reclamant prealabil sesizării instanțelor de judecată cu o cerere îndreptată împotriva asigurătorului.

Or, apelanta a invocat art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 argumentând că pentru a fi despăgubite dispozitivele protetice de către asigurător este necesară achitarea lor de către beneficiar, iar nu faptul că ar trebuie sesizat prealabil asigurătorul, cum eronat a arătat instanța de apel.

Precizează că pârâta a argumentat constant în decursul acestui litigiu că textul de lege se referă explicit la despăgubirea acordată în baza cheltuielilor probate cu documente justificative referitoare la protezele care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale și a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a probat achitarea protezelor solicitate.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciază că instanța de apel era obligată să analizeze toate motivele de apel invocate și să se pronunțe asupra temeiniciei acestora, arătând atât argumentele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile pârâților. De asemenea, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seamă de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată. Instanța a omis însă să se pronunțe asupra motivului sus prezentat întemeiat pe art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008, lipsind apelanta de eficiența căii de atac.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în apel si trimiterea dosarului la instanța de apel pentru rejudecare.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 21 iunie 2023, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Este de amintit că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și restabilirea situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (ex:

"reclamantul nu a probat achitarea protezelor solicitate").

Împrejurarea că se indică anumite dispoziții (art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 501 alin. (3) C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidentede vehicule, pusă în aplicare prin Ordinul nr. 20/2008 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Astfel, argumentele recurentei cu referire la împrejurarea că instanța, după casare, ar fi omis să se pronunțe asupra motivului "întemeiat pe art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008", "cu nesocotirea art. 501 alin. (3) C. proc. civ..", sunt străine de rațiunile pentru care instanța de apel, prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs, a admis apelul și a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în condițiile în care motivul de apel referitor la incidența prevederilor art. 49 alin. (1) lit. d) din Norma dată în aplicarea Ordinului CSA nr. 20/2008 și a art. 11 din Legea nr. 448/2006 a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 1131 din 11 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Rezumând, susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. în calitate de corespondent al asiguratorului E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321 din 22 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.