ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2080/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2080/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 octombrie 2023
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.02.2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de președinte la Rugby Club Județean Farul Constanța și să-l oblige la suportarea pasivului debitoarei, în cuantum de 670.170,32 RON.
Prin sentința civilă nr. 755/22.04.2019, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a dispus ca pasivul debitoarei Rugby Club Județean Farul Constanța în cuantum de 670.170,32 RON să fie suportat de pârâtul A..
Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 487/10.11.2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii civile, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.
În motivarea recursului, recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 307, art. 413, art. 415 și art. 416 C. proc. civ. și a argumentat că, în cauză, nu trebuia aplicată excepția perimării apelului, deoarece suspendarea judecării cauzei a fost dispusă de instanța de apel din oficiu, conform art. 307 C. proc. civ. Prin urmare, el a susținut că instanța ar fi trebuit să reia procesul din oficiu în loc să constate perimarea apelului, așa cum prevede art. 416 alin. (3) C. proc. civ.
Recurentul a subliniat, de asemenea, că perimarea se aplică numai atunci când părții i se poate imputa culpabilitatea în întârzierea procesului. Or, în cazul său, nu poate fi tras la răspundere pentru întârzierea procesului, deoarece suspendarea a fost dispusă de instanță din oficiu, astfel că acesteia îi revenea obligația de verifica dacă mai subzistă motivele pentru care a fost suspendată pricina.
În concluzie, recurentul a afirmat că cerințele art. 416 alin. (1) C. proc. civ. nu erau îndeplinite.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 19.05.2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., iar prin încheierea din 29.09.2022, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
În ședință publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază următoarele elemente esențiale: rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.
În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 29.09.2022, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.
Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 29.09.2022 - data ultimului act de procedură și până la 21.06.2023 - data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, în care părțile nu au pretins redeschiderea judecății.
Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 și art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 487/10.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.G.R.F.P Galați, prin A.J.F.P. Constanța și intimatul-pârât RUGBY CLUB JUDEȚEAN FARUL CONSTANȚA, prin administrator judiciar C.I.I. B..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2023.