ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 859/2018

Ședința publică din data de 13 martie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2015 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de asociați/administratori succesivi ai debitoarei S.C. C. S.R.L.

În drept, a invocat dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 2042/31.10.2016, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a dispus ca pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., în cuantum de 520.830 RON, să fie suportat de pârâți, sumele obținute prin executare împotriva acestora urmând să intre în averea debitoarei, în vederea acoperirii pasivului.

Împotriva acestei sentințe, B. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 295/04.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, B. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cu consecința admiterii apelului său, desființării în parte a sentinței apelate și respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.

În motivare, a prezentat evoluția litigiului în fazele procesuale anterioare și a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că afirmația curții de apel, potrivit căreia culpa sa în neținerea contabilității în conformitate cu legea rezultă din raportul de inspecție fiscală, este contradictorie față de sus-menționatul raport, ale cărui concluzii le-a evocat.

De asemenea, a arătat că tot contradictorii sunt și considerentele deciziei atacate cu privire la facturile care ar fi generat obligații suplimentare de plată și care ar fi aferente perioadei în care activitatea debitoarei a fost suspendată.

În acest sens, a susținut că instanța de apel a reținut, pe de o parte, că activitatea debitoarei a fost suspendată în perioada 01.06.2009 - 31.05.2012, iar, pe de altă parte, că facturile ce au făcut obiectul controlului fiscal au fost emise în perioada 01.11.2008 - 31.03.2009, către S.C. D. S.A. și în perioada 01.01.2008 - 31.10.2008, către S.C. E. S.R.L.

Subsumat aceluiași motiv de recurs, a susținut că hotărârea atacată conține motive străine de natura cauzei.

În dezvoltarea acestei critici, a arătat că instanța nu era chemată să stabilească dacă există sau nu un titlu executoriu împotriva debitoarei, ci să stabilească îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006.

În continuare, a arătat că a dovedit săvârșirea faptelor prevăzute de textul de lege sus-menționat numai de către ultimul administrator statutar al debitoarei și a prezentat pe larg motivele pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că a dovedit că a ținut contabilitatea în condițiile legii, în toată perioada în care a avut calitatea de administrator al debitoarei și că a înregistrat în contabilitate facturile emise pentru S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L.

În final, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi, constând în declarațiile 300, privind decontul de T.V.A. și 394, cu privire la achizițiile efectuate pe teritoriul României, în perioada 2008-2009.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 295/04.05.2017, prin care Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2042/31.10.2016, prin care judecătorul-sindic a admis cererea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și a dispus ca pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., în cuantum de 520.830 RON, să fie suportat de pârâți, sumele obținute prin executare împotriva acestora urmând să intre în averea debitoarei, în vederea acoperirii pasivului.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului (…) hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 295/04.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2018.