ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2013/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea formulată la 03.02.2022 și care face obiectul dosarului arbitral nr. x/2022 înregistrat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Mureș la plata contravalorii serviciilor medicale de laborator în cuantum de 14.304,31 RON.

Prin hotărârea arbitrală nr. 35/25.08.2022, Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a respins cererea de arbitrare formulată și precizată de reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L., solicitând anularea hotărârii arbitrale nr. 35/25.08.2022, reținerea cauzei spre judecare pe fond și admiterea acțiunii introductive astfel cum aceasta a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 12/2023 din 09.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ce privește motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. civ., în mod greșit instanța de fond a reținut că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut - contravaloarea analizelor de laborator, în valoare de 14.304,31 RON, calificarea diferită a pretențiilor neputând fi calificată drept extra petita.

Astfel, faptul că, în petitele cererii de arbitrare, a solicitat contravaloarea serviciilor medicale de laborator, fără a detalia în ce constau acestea, precum și elementele de specificitate arătate, nu poate semnifica o limitare a obiectului cererii. Sensul și scopul motivării în fapt a cererii este detalierea obiectului și justificarea acestuia, faptic și juridic.

Or, susține recurenta, atât timp cât aceasta a arătat explicit că solicită contravaloarea serviciilor medicale de laborator prestate pe baza biletului de trimitere pentru investigații paraclinice efectuate în sistem ambulatoriu necesare monitorizării anumitor tipuri de pacienți, iar nu pe baza biletului de trimitere de la medici specialiști, instanța arbitrală trebuia să analizeze și să se pronunțe asupra cererii vizând aceste tipuri de analize.

Apreciază că este greșită susținerea instanței de fond, în sensul că specificarea tipului de analize pentru care s-a respins cererea ținea de scopul, iar nu de obiectul acțiunii. În acest sens, causa debendi reprezintă fundamentul dreptului dedus judecății, temeiul juridic al acestuia, iar nu detalierea petitului acțiunii. Identificarea unor elemente suplimentare, obiective, reprezintă, contrar opiniei instanței de fond, tocmai parte a obiectului acțiunii, iar nu temeiul juridic al acesteia.

În plus, consideră că, pronunțarea asupra unui alt tip de analize de laborator decât cel vizat de cererea de arbitrare a determinat aplicarea unui raționament juridic diferit, interpretarea unor noțiuni diferite decât cele care trebuiau analizate, fapt care echivalează cu lipsa analizei cererii recurentei.

În concluzie, învederează că, ipoteza cuprinsă în art. 608 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. civ. a fost greșit interpretată de instanța de fond, această interpretare ignorând dreptul recurentei la judecarea efectivă a unei cereri.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., recurenta susține că, instanța de fond a ignorat faptul că, aceste contracte sunt încheiate în baza temeiurilor legale invocate de recurentă, au un conținut prestabilit, ele neconstituind practic contracte negociate, ci intrând mai degrabă în categoria contractelor de adeziune.

Pe de altă parte, arată că regimul juridic diferit aplicabil celor două tipuri de analize este unul reglementat legal, prin norme imperative, iar nu unul stabilit pe cale convențională. În acest sens, susține că a invocat dispozițiile art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la OMS nr. 1068/627/2021, art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021.

Recursul a fost comunicat intimatei la 18.04.2023 . La 12.05.2023, în termen legal, intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Mureș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 19.05.2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, în temeiul motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivele care pot întemeia o acțiune în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege (art. 608 din C. proc. civ.), fiind, ca atare, de strictă interpretare și deci fără posibilitatea de a fi extinse pe cale de analogie. Acestea vizează condiții de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea părților concretizată în convenția arbitrală și cauze de nelegalitate expres stabilite, fără a putea fi valorificate motive referitoare la situația de fapt, probele administrate, aspecte de temeinicie.

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acțiunii în anulare.

În ce privește prima critică din memoriul de recurs, privind faptul că prima instanță a reținut în mod greșit că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, instanța supremă reține că aceasta vizează încălcarea unor norme de drept procesual civil, iar nu încălcarea unor norme de drept material, motiv pentru care o va încadra în motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) din același cod și o va analiza din această perspectivă.

Critica este nefondată.

În mod corect a reținut prima instanță că, prin intermediul motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. se sancționează încălcarea disponibilității procesuale și că tribunalul arbitral nu a încălcat acest principiu, potrivit căruia limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Concret, pe calea cererii de arbitrare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Mureș la plata contravalorii serviciilor medicale de laborator, în cuantum de 14.304,31 RON, iar prin sentința pronunțată de tribunalul arbitral, instanța a respins cererea, astfel cum aceasta a fost formulată.

Conform art. 608 lit. f) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă "tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât ceea ce s-a cerut", prin "lucru cerut" înțelegând numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.

Analizând argumentele recurentei, Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele prevăzute de acest text legal nu se regăsește în speță, cum corect a reținut prima instanță de control judecătoresc, întrucât instanța arbitrală nu a nesocotit limitele învestirii.

Totodată, instanța supremă reține că, controlul efectuat de instanță asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate și nu de temeinicie și de aceea invocarea motivului prevăzut de lit. f) a art. 608 alin. (1) C. proc. civ. nu trebuie să fie un pretext pentru a se solicita instanței reexaminarea pe fond a litigiului arbitral.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 608 C. proc. civ., care precizează că o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai pentru motivele expres prevăzute, care nu privesc reexaminarea hotărârii respective sub aspectul soluționării fondului litigiului de către tribunalul arbitral, motivele expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ. nevizând greșita judecată a litigiului în fapt sau în drept, criticile avansate de recurentă cu privire la modul în care tribunalul arbitral a stabilit situația de fapt și de drept, a apreciat probele administrate și a soluționat cauza dedusă arbitrajului în mod judicios nu au fost analizate.

Altfel spus, aprecierile tribunalului arbitral referitoare atât la prevederile legale care reglementează regimul serviciilor solicitate spre decontare de către reclamantă, cât și la regimul juridic aplicabil acestor servicii, țin în mod evident de dezlegarea dată fondului cauzei, aspecte ce nu pot fi repuse în discuție pe calea acțiunii în anulare.

De altfel, prima instanță a reținut în mod corect că aceste motive de anulare nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 606 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta susține că, în soluționarea acțiunii în anulare, prima instanță nu a avut în vedere faptul că, deși între părți există un contract, acesta a fost încheiat în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la O.M.S. nr. 1068/627/2021 și ale art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021, cât și faptul că regimul juridic al analizelor este unul reglementat legal, nu convențional.

Critica este nefondată.

Hotărârea arbitrală are o natură mixtă, fiind un act jurisdicțional cu o pronunțată componentă contractuală, nereprezentând o hotărâre judecătorească, ci un act jurisdicțional asimilat hotărârilor judecătorești. Chiar dacă, în limbajul curent, se poate spune că hotărârea arbitrală este supusă "căii de atac" a acțiunii în anulare, aceasta nu înseamnă că sunt împrumutate regulile căilor de atac, cât timp legiuitorul a prevăzut expres cazurile în care se poate introduce acțiunea în anulare, termenul, instanța competentă, modul de judecată și regimul hotărârii pronunțate asupra acțiunii în anulare.

Instanța de judecată nu poate interveni în judecata arbitrală, afară dacă s-au încălcat garanțiile procesuale ori dacă, prin hotărârea pronunțată, tribunalul arbitral a acceptat o cerere contrară ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii.

Pe calea acțiunii în anulare se poate cerceta respectarea condițiilor de formă ale arbitrajului, existenta unei convenții arbitrale legale și posibilitatea ca litigiul sa fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare a părților, redactarea hotărârii arbitrale și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură ordinea publică și bunele moravuri.

A. S.R.L. s-a prevalat de prevederile art. 217 din Anexa 2 la H.G. nr. 696/2021, ale art. 2 din Anexa 50 la O.M.S. nr. 1068/627/2021 și ale art. 11 din O.U.G. nr. 20/2021, referitoare la obligația de evidențiere distinctă a investigațiilor paraclinice efectuate în regim ambulatoriu necesare monitorizării unor categorii de pacienți, în vederea decontării acestora peste bugetele alocate, apreciind că tribunalul arbitral trebuia să interpreteze aceste dispoziții în sensul în care duceau la admiterea cererii de chemare în judecată.

Or, în mod corect a reținut instanța de apel că, deși reclamanta pretinde că tribunalul arbitral a pronunțat sentința cu încălcarea normelor imperative, criticile invocate reprezintă, în realitate, un pretext pentru a repune în discuție judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, însă, controlul efectuat de instanță asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate nu de temeinicie și de aceea, invocarea motivului prevăzut de lit. h) a art. 608 C. proc. civ. nu trebuie să urmărească reexaminarea pe fond a litigiului.

Astfel, în mod judicios s-a reținut faptul că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către tribunalul arbitral, în respingerea cererii în pretenții, sunt aspecte care nu se încadrează în sfera ordinii publice și nu reprezintă dispoziții imperative ale legii, ci sunt aspecte care țin de temeinicia soluției adoptate, iar prin cererea de recurs nu s-a formulat nici un argument de natură să combată concluzia primei instanțe.

În acest sens, instanța supremă reține că, prin hotărârea atacată, curtea de apel nu a aplicat normele de drept material invocate de recurent și nu a dezlegat pe fond aspectele mai sus relevate, privind caracterul negociat sau de adeziune al contractului încheiat cu pârâta și privind dispozițiile legale aplicabile fiecărui tip de analize în parte. Ceea ce a reținut, în realitate, este doar faptul că aceste argumente nu se încadrează în motivul de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind încălcarea normelor imperative și a ordinii publice, ci presupun un control de temeinicie a acestei hotărâri.

Instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă nici nu contestă faptul că raporturile dintre părți se desfășoară în baza contractelor nr. x/8 din 30.07.2021 și actelor adiționale la acestea, prin urmare răspunderea contractuală fiind guvernată de principiul forței obligatorii a contractului. Împrejurarea că, pentru reglementarea modului de desfășurare a acestor raporturi s-au adoptat hotărâri de guvern sau ordine de ministru care stabilesc cadrul de desfășurare a acestor raporturi nu conduce la concluzia că părțile nu pot stabili în contract reguli specifice de derulare a raporturilor contractuale dintre ele.

Or, se reține că, ceea ce invocă recurenta-reclamantă nu este o veritabilă nesocotire a dispozițiilor legale invocate, ci mai degrabă interpretarea obligațiilor contractuale ale pârâtei în cadrul normativ existent. Instanța învestită cu acțiunea în anulare, pentru a aplica normele legale incidente în raporturile contractuale privind decontarea analizelor, ar fi trebuit să reevalueze elementele contractului și derularea acestora între părți, aspecte ce nu pot fi soluționate în acțiunea în anulare, în care nu se declanșează un control de fond asupra hotărârii arbitrale atacate.

Netemeinicia hotărârii arbitrale excede orice control din partea instanței competente a soluționa acțiunea în anulare. Înalta Curte subliniază că interpretarea obligațiilor contractuale dintre părți, făcută de instanța arbitrală, indiferent de pertinența ei, nu poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii; în același sens, în stabilirea situației de fapt și a temeiniciei, instanța arbitrală nu poate fi cenzurată pe acest temei în ceea ce privește interpretarea materialului probator (contractele dintre părți și actele adiționale la acestea, bilete de trimitere din care rezultă emitentul și motivul trimiterii, adrese CASJ Mureș, precum și restul înscrisurilor la care recurenta-reclamantă a făcut referire).

Notează Înalta Curte că, instanța de judecată învestită în acțiunea în anulare nu este o instanță de control judiciar în sensul dispozițiilor procedurale aplicabile unui litigiu dedus spre soluționare instanței de judecată; soluționând acțiunea în anulare, Curtea de Apel nu este îndreptățită a proceda precum o instanță de apel, devoluând litigiul, ci este obligată să se rezume la verificarea desfășurării procedurii arbitrale prin prisma motivelor limitativ prevăzute de dispozițiile art. 608 din C. proc. civ.

Ca atare, criticile recurentei-reclamante vizând aplicarea greșită a normelor de drept material în analiza motivului de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, se impun a fi respinse.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CENTRUL MEDICAL A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 12/2023 din 9 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.