ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2025

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate la 11.02.2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș, a solicitat anularea Raportului de control nr. x/17.12.2021 emis de pârâtă.

Prin încheierea din 21.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei arbitrale până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secția Civilă.

Împotriva acestei încheieri, A. S.R.L. a formulat acțiune în anulare, solicitând desființarea măsurii de suspendarea a cererii arbitrale, în temeiul art. 594 alin. (1) lit. a), alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 81/05.09.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis acțiunea în anulare, a anulat încheierea atacată și, în consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății cauzei ȘI a trimis cauza la Comisia Centrală de Arbitraj în vederea continuării judecății.

Împotriva acestei sentințe civile, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurenta a susținut că, în opinia sa, considerentele reținute de instanță sunt în contradicție cu starea de fapt și de drept, subliniind că instanța arbitrală în mod corect a reținut că dosarul nr. x/2022, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, a fost înregistrat pe rolul instanței civile de drept comun anterior comunicării cererii arbitrale formulate în dosarul nr. x/2002, aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

În acest context, recurenta a invocat art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, evidențiind că jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

De asemenea, a susținut că, în mod eronat, curtea de apel a considerat că soluționarea dosarului nr. x/2022 nu ar avea nicio influență asupra cauzei arbitrale - dosarul nr. x/2022, în condițiile în care instanța civilă este chemată să verifice dacă sancțiunea contractuală aplicată de echipa de control respectă sau nu obligațiile contractuale asumate de părți; în viziunea recurentei, contractul în cauză nu are caracter administrativ, ci civil, fiind guvernat de dispozițiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Recurenta a mai evidențiat temeiul juridic al cererii din dosarul nr. x/2022 și a afirmat că, în mod corect, prima instanță a reținut că această acțiune are prioritate în soluționare. În sprijinul acestei afirmații, a invocat și minuta Consiliului Superior al Magistraturii din ședința din 30-31 mai, prin care, în unanimitate, s-a stabilit că litigiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă și trebuie soluționate de instanțele civile, dacă părțile nu convin altfel. Or, C.A.S. Maramureș nu a fost de acord cu arbitrajul.

Totodată, recurenta a arătat că, în opinia sa, constatările cuprinse în raportul de control pot fi valorificate doar ulterior într-o acțiune în răspundere contractuală întemeiată pe contractul civil încheiat între părți.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 24.12.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Deliberând asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât din conținutul memoriului de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținută incidența art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Preliminar, Înalta Curte constată că recursul, deși a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chestiunea de drept supusă analizei vizează legalitatea soluției de respingere a cererii de suspendare a judecății cererii arbitrale, ca urmare a admiterii acțiunii în anulare, motiv pentru care se impune încadrarea criticii în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recurenta susține că, în mod nejustificat, curtea de apel a anulat măsura suspendării judecării cauzei dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de către instanța arbitrală, potrivit căruia "Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Înalta Curte constată că între cele două litigii purtate între părți - dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, și dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare - nu există o veritabilă relație de dependență, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care să justifice adoptarea măsurii de suspendare a judecății cererii arbitrale.

Astfel, în cadrul dosarului arbitral s-a solicitat anularea raportului de control ca act emis de casa de asigurări, fiind pusă în discuție legalitatea și efectele raportului prin care s-a stabilit o diminuare de 0,5% din valoarea contractelor de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 499/20.04.2018 și nr. 499/16.07.2021; în litigiul civil, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune în realizare, având ca obiect obligarea reclamantei din prezenta cauză la plata sumei de 13.843,46 RON, raportul de control nr. x/17.12.2021 fiind invocat în susținerea pretențiilor, sub aspect probator.

Chiar dacă între cele două litigii există un fond factual comun, instanța supremă reține că dezlegările sunt autonome, iar analiza legalității raportului de control în cadrul procedurii arbitrale este distinctă de analiza obligațiilor contractuale ale părților ce se realizează în cadrul litigiului civil.

Așadar, soluționarea dosarului civil nu poate avea o influență asupra soluționării dosarului arbitral, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, instanța supremă constată că în mod corect curtea de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile suspendării judecății cauzei arbitrale, fiind nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul și, întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 451, art. 452 și 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș împotriva sentinței civile nr. 81/05.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2025.