ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2009/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2009/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 10 octombrie 2023
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 02.03.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2020, creditoarea Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L., care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă 391.600,63 RON.
Prin cererea precizatoare pe care a formulat-o, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii debitoarei pretinzând o creanță în cuantum de 153.854,07 RON, invocând titlul executoriu nr. x/15.07.2016 pentru suma de 1 leu, titlul executoriu nr. x/19.09.2016, pentru suma de 10.428,04 RON, titlul executoriu nr. x/19.10.2016, pentru suma de 43.336 RON, titlul executoriu nr. x/18.04.2017, pentru suma de 43.337 RON, titlul executoriu nr. x/19.10.2017, pentru suma de 46.347,18 RON, titlul executoriu nr. x/08.11.2018, pentru suma de 10.404,85 RON.
Prin cererea înregistrată la 13.08.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă, creditorul Municipiul Ploiești - Serviciul Public Finanțe Locale a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L., care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă 3.404.600 RON, constituită din: 3.394.468 RON, reprezentând impozit pe clădire, format din: - 1.888.474 RON, reprezentând debit restant; - 254.492, RON, reprezentând debit aferent anului 2021; - 1.251.502 RON, reprezentând obligații de plată accesorii stabilite la data de 12.08.2021; - 10.099 RON, reprezentând taxă specială de salubritate.
Creditorul Municipiul Ploiești - Serviciul Public Finanțe Locale, a depus o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a precizat că solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare pentru o creanță în cuantum de 2.369.870 RON, constituită din: - 87.125 RON, reprezentând obligații fiscale aferente anului 2011, respectiv perioadei 01.08.2011-28.11.2014, formată din: 50.073 RON, reprezentând obligația de plată principală la data de 30.09.211 și suma de 37.052 RON, reprezentând obligații de plată accesorii aferente perioadei 30.09.2011-08.09.2014.
Prin încheierea de ședință din 21.03.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, au avut loc dezbaterile asupra cauzei și s-a amânat pronunțarea.
Prin sentința civilă nr. 1925/18.04.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepția prematurității formulată de debitor, ca neîntemeiată; s-a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1 ca neîntemeiată; s-a admis cererea formulată de creditorul Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei A. S.R.L., cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva încheierii din 21.03.2022 și sentinței civile nr. 1925/18.04.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, apelanta-debitoare A. S.R.L. a declarat apel.
Creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI a formulat cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului acesteia, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii și a cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei pe care a formulat-o.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2020/a1.
La 04.04.2023, domnul B. a formulat, în ședință publică, cerere de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. și doamna judecător D.. Petenta E. și Construcții Căi Ferate S.R.L. prin consilier juridic F. și-a însușit cererea de recuzare.
La 11.04.2023, petenta E. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L. a depus cerere de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. și doamna judecător D..
Prin încheierea din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a completului de judecată C11A, compus din doamna judecător C. și doamna judecător D., formulată de petenta E. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta E. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 497 corob. cu art. 53 alin. (3) teza finală C. proc. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.
În ce privește criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta învederează că a făcut dovada calității de reprezentant legal a dlui B., director general al recurentei, depunând la dosarul cauzei, la termenul de judecată din 04.04.2023, în ședința publică, fotocopie de pe certificatul constatator emis de către ONRC, unde se precizează că dl. B. are calitatea de director general cu puteri depline, dovada ce a fost făcută potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.
Astfel, recurenta susține că, instanța de apel, în mod nelegal, nu a ținut cont de cele arătate și, fără a motiva în drept soluția, a respins calitatea de reprezentant legal a dlui B.. Prin această soluție, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 din CEDO.
Totodată, recurenta învederează că hotărârea atacată încalcă și dispozițiile art. 430 C. proc. civ., întrucât instanța nu a ținut cont de faptul că, în dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în care completul de judecată C11 apel, învestit cu soluționarea dosarului mai sus rubricat și din care a făcut parte și doamna judecător C., nu a pus în discuție și nici nu a constatat, la termenul de judecată din 15.11.2022, lipsa calității de reprezentant a domnului B..
Prin urmare, consideră că nu se poate admite ca, în cauze similare, una dintre instanțe să constate că dl. B. poate să reprezinte societatea recurentă în fața instanței de judecată, alături de reprezentantul convențional - consilierul juridic (cum este cazul dosarului nr. x/2022), iar în altă cauză, instanța să constate că dl. B. nu poate să reprezinte alături de consilierul juridic societatea recurentă, cum este cazul prezentului dosar.
În ce privește criticile subscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată nu este motivată sub niciun aspect, în fapt și în drept, atât în ce privește susținerea recurentei invocată prin cererea de recuzare, cu privire la incidența dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., cât și cu privire la respingerea calității de reprezentant legal a dlui B., având în vedere depunerea la dosarul cauzei a fotocopiei de pe certificatul constatator al recurentei.
Autoarea prezentei căi de atac evocă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Menționează că înșiruirea de către instanță a unor prevederi legale nu poate echivala cu motivarea efectivă, în drept, a încheierii atacate. Această așa-zisă motivare nu echivalează cu rigorile impuse de prevederile art. 6 par. 1 din CEDO și nici cu analizarea în mod efectiv a cauzei.
În susținerea motivelor, recurenta face apel la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la cauzele Boldea c. României și Hirvisaari c. Finlandei
La 6 iunie 2023, intimatele A. S.R.L., G. S.A. și H. au depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei, prin care au solicitat admiterea recursului, iar la 8 iunie 2023, intimata Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reține că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C11A, compus din doamnele judecător C. și D., întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.
Recurenta susține că dispoziția de constatare a lipsei calității de reprezentant a directorului general al E. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L., dl. B., relevă lipsa imparțialității membrilor completului de apel, având în vedere, pe de o parte, că recurenta a probat această calitate în apel, la termenul din 04 aprilie 2023, conform art. 151 alin. (4) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că soluția încalcă puterea de lucru judecat a chestiunii tranșate cu caracter definitiv în cadrul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
Înalta Curte reține că aceste critici vizează, în realitate, legalitatea soluției de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a directorului general al recurentei, dl. B., respectiv a unei măsuri dispuse de instanța de apel în cadrul soluționării procesului. Or, recursul declarat în prezenta cauză are ca obiect încheierea de respingere a cererii de recuzare de către completul special învestit în acest scop, iar nu încheierea de la termenul din 04 aprilie 2023, pronunțată în cadrul soluționării apelului îndreptat împotriva hotărârii intermediare nr. 1925/18.04.2022 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020.
În acest cadru procesual, stabilit chiar de recurentă prin exercitarea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, nu poate fi analizată legalitatea unei încheieri ce nu formează obiectul prezentei căi de atac.
În consecință, criticile subsumate de recurentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vor fi înlăturate, întrucât depășesc prezentul cadru procesual limitat la verificarea legalității încheierii de respingere a cererii de recuzare.
Recurenta mai susține că încheierea atacată este nemotivată, instanța omițând să analizeze dispozițiile legale invocate prin cererea de recuzare și reiterate în recurs.
Această critică se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.
Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a expus motivele pentru care a apreciat că nu este incident cazul de incompatibilitate invocat de recurentă.
Relevante în acest sens sunt considerentele din încheierea recurată prin care s-a reținut că nu se poate considera că statuarea instanței, în sensul lipsei calității de reprezentant a societății petente a directorului general al acestei societăți, dl. B., constituie o măsură care naște în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată și că dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. nu își găsesc rațiunea în situația în care judecătorul se pronunță printr-o încheiere premergătoare (precum cea din 04 aprilie 2023) asupra interpretării unor norme legale incidente cauzei sau asupra unor aspecte procedurale/litigioase ce ar putea întrezări rezultatul judecății respective.
Caracterul succint al considerentelor încheierii recurate nu conduce la concluzia că această încheiere este nemotivată, din moment ce instanța nu era obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate de parte, ci doar celor esențiale de natură a influența soluția pronunțată în cauză.
De altfel, motivarea succintă a încheierii atacate este justificată chiar de natura cererii de recuzare, care reprezintă un incident procedural a cărui soluționare nu impune o analiză de amploarea celei realizate prin hotărârea pronunțată asupra fondului.
De asemenea, nu se impunea analiza dispozițiilor art. 151 alin. (4) și art. 430 C. proc. civ., deoarece în cadrul soluționării cererii de recuzare întemeiate pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., se verifică imparțialitatea sau aparența de imparțialitate a judecătorului recuzat, iar nu legalitatea măsurilor dispuse în cauză de judecătorul recuzat.
Ca atare, Înalta Curte reține că încheierea recurată cuprinde motivele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigențele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta E. ȘI CONSTRUCȚII CĂI FERATE S.R.L. împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.