ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2174/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1925 din 18.04.2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VII-a Civilă în dosar nr. x/2020, a fost respinsă excepția prematurității cererii, invocată de debitoarea A. S.R.L., ca neîntemeiată. Totodată, a fost respinsă cererea formulată de creditorul Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea formulată de creditorul Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești împotriva debitoarei A. S.R.L. În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a fost deschisă procedura generală împotriva debitoarei A. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 21.03.2022, pârâta-debitoare A. S.R.L. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă, sub nr. x/2020.

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 06.06.20229, sub nr. x/2020/a1, petenta A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 1925/18.04.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.

Prin încheierea de ședință din 30 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată și s-a dispus restituirea către apelanta debitoare a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată prin recipisa de consemnare nr. x din 29.06.2022.

Împotriva acestei încheieri, debitoarea A. S.R.L., prin administrator special B., a formulat recurs, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii de ședință din 30.06.2022 și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare ce a fost formulată până la soluționarea definitivă a apelului.

Cu titlu prealabil, recurenta învederează că nu i-a fost comunicată încheierea atacată, astfel că se află în imposibilitate de a cunoaște efectiv considerentele instanței.

În continuare, arată că hotărârea Tribunalului București este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susține că cererea de suspendare până la soluționarea definitivă a apelului ar fi fost respinsă nelegal, deoarece deschiderea procedurii insolvenței produce efecte imediate, negative și iremediabile pentru desfășurarea normală a activității societății recurente.

În plus, arată că a depus la dosarul cauzei intenția de reorganizare, precum și înscrisurile contabile din care rezultă că societatea deține bunuri a căror valoare acoperă cu ușurință masa credală, iar prin această cerere de suspendare nu se aduce nicio atingere și niciun prejudiciu așa-zișilor creditori. Din contră, societatea și-ar putea onora contractele în derulare și ar putea contracta alte lucrări, fără a avea mențiunea "în insolvență".

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța de fond era îndreptățită să dispună suspendarea prevăzută în mod imperativ de dispozițiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014 deoarece, deschiderea procedurii insolvenței îi creează recurentei un prejudiciu care nu mai poate fi reparat.

Mai arată recurenta că hotărârea împotriva căreia a declarat apel nu este motivată, nefiind identificată nicio sumă de bani pe care pârâta ar datora-o.

Solicită să se țină cont de faptul că, față de intimatul Municipiul Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale, prin decizia nr. 331/08.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă, depusă la dosarul cauzei în probațiune, s-a statuat că recurenta este scutită de la plata oricărui impozit aferent bunurilor imobile deținute, conform prevederilor O.U.G. nr. 12/1998.

De asemenea, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a pronunțat decizia civilă nr. 1024/26.04.2021, prin care a statuat că recurenta este scutită de la plata oricărui impozit aferent bunurilor deținute, conform prevederilor O.U.G. nr. 12/1998.

Având în vedere argumentele care susțin incertitudinea creanței solicitate în vederea deschiderii procedurii insolvenței, apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind încălcate normele de drept material, în speță prevederile art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014.

Recursul a fost comunicat intimatelor la 26 iulie 2022 (filele x) și la 25 iulie 2022 .

La 5.08.2022, intimata D.G.I.T.L. Sector 1 București a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, formulând, totodată, apărări și pe fondul cauzei.

La 12.08.2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care a depus răspuns la întâmpinare, prin care a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, raportat la dispozițiile art. 151 C. proc. civ.

La 24.08.2022, intimatul Municipiul Ploiești – S.P.F.L. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs sunt identice cu cele din acțiune, pe care instanța de fond le-a avut în vedere. Totodată, a formulat apărări și pe fondul cauzei.

La 31.08.2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a depus întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de recurenta, invocată de intimați prin întâmpinări, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenta A. S.R.L. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sub un prim aspect, instanța supremă reține că, deși a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta A. S.R.L. nu a formulat critici ce pot fi subsumate acestui motiv de casare, întrucât pe de o parte, nu au fost arătate ce aspecte au rămas nemotivate, iar pe de altă parte, recurenta nu a invocat existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Deși prin încheierea recurată s-a reținut că petenta nu a indicat și nu a dovedit consecințele grave care s-ar produce împotriva societății-debitoare prin deschiderea procedurii insolvenței, instanța supremă constată că, fără a dezvolta o critică de nelegalitate prin memoriul de recurs, recurenta a înțeles, în realitate, să complinească direct în această cale de atac motivarea cererii de suspendare, prin indicarea consecințelor negative pe care le-ar suferi societatea în cazul deschiderii procedurii insolvenței.

Or, aceste aspecte nu pot fi avute în vedere pentru prima dată în această etapă procedurală extraordinară deoarece, obiectul recursului este reprezentat de încheierea recurată prin care s-a soluționat cererea de suspendare.

Pe de altă parte, verificarea susținerilor recurentei ar presupune aprecieri de fapt incompatibile cu cercetarea pe care instanța de recurs o poate face și care presupune doar verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept incidente.

Argumentele prezentate de recurentă, referitoare la faptul că a depus la dosarul cauzei intenția de reorganizare, precum și înscrisuri contabile din care rezultă că societatea deține bunuri a căror valoare acoperă cu ușurință masa credală, iar prin această cerere de suspendare nu s-ar aduce nicio atingere și niciun prejudiciu așa-zișilor creditori nu se constituie în critici de nelegalitate ale încheierii atacate ci susțin temeinicia afirmată a cererii de suspendare.

Înalta Curte reține că interpretarea probelor – elemente ale chestiunilor de fapt (questio facti) ale cauzei deduse judecății – ține de aprecierea suverană a instanțelor de fond, atributul esențial al instanței de recurs constituindu-l verificarea aplicării legii la situații de fapt pe deplin stabilite de instanțele de fond.

În ce privește criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că acestea privesc, în realitate, sentința de deschidere a procedurii insolvenței, iar nu raționamentul instanței de apel care a dus la respingerea cererii de suspendare.

Astfel, deși invocă în mod formal dispozițiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, care instituie posibilitatea oferită de lege judecătorului de a suspenda hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, recurenta nu arată în ce mod au fost nesocotite aceste dispoziții ci urmărește, în realitate, o prejudecare a fondului cererii de apel, prin verificarea și interpretarea probatoriului, în vederea demonstrării caracterului incert al creanței intimatului-creditor Municipiul Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale.

Totodată, instanța supremă reține că aceleași susțineri au fost făcute și în fața instanței de apel care, după o examinare sumară a situației de fapt, a reținut că, deși nu s-a stabilit exact cuantumul creanței, nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2015, deoarece este necesar ca creanța invocată să fie certă, lichidă și exigibilă în limita prevăzută de lege, respectiv 50.000 RON, cuantumul exact al creanței urmând a fi stabilit de administratorul judiciar, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii atacate, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În speță, instanța supremă reține, pentru argumentele pe care le-a expus, că susținerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate și nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal. În plus, nu au fost identificate nici alte motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) și 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii de ședință din 30 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii de ședință din 30 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2022.