ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1559/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra recursurilor și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 18.02.2021, reclamanta Comuna Valu lui Traian a chemat în judecată pe pârâta S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să încheie contractul de cofinanțare pentru lucrarea intitulată "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuințe individuale strada x" și să îi plătescă, în principal, suma de 439.731,55 RON, reprezentând valoarea investițiilor efectuate, iar în subsidiar, suma de 41.704 RON, fără TVA, reprezentând indicele de eficiență economică.

La 26.03.2021, pârâta a depus la dosar o întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a primului capăt de cerere și, în consecință, susținând că celelalte au rămas fără obiect; în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În urma stabilirii instanței competente, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a calificat, la termenul de la 08.02.2022, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere drept o apărare de fond și ulterior a pronunțat sentința civilă nr. 321/15.03.2022, prin care a admis în parte acțiunea, a respins primele două capete de cerere ca nefondate, însă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 41.704 RON, fără T.V.A., reprezentând indicele de eficiență economică aferent lucrării intitulate "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuințe individuale strada x" și a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A. a declarat recurs, iar Comuna Valu lui Traian, recurs incident.

După ce a calificat cele două căi de atac promovate ca apeluri, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a pronunțat decizia civilă nr. 447/07.12.2022, prin care le-a respins ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian a solicitat casarea deciziei atacate, susținând că instanța de apel a aplicat greșit art. 27 alin. (2) din Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., întrucât a reținut că, deși acest text este incident, ordinul nu este aplicabil integral, așa încât a tras concluzia că nu este îndreptățită la restituirea întregii investiții.

În continuare, a citat dispozițiile art. 10, 11 și 22 din aceeași metodologie și a subliniat că, deși dreptul său de a i se returna valoarea investiției totale nu îi poate fi negat - atât timp cât lucrările au fost finalizate la data de 19.12.2017, capacitatea energetică de distribuție a fost predată la 14.09.2018, prin contractul de comodat nr. x, iar studiul de fezabilitate a confirmat că lucrările sunt eficiente din punct de vedere energetic -, instanța de apel a procedat contrar acestor dispoziții, reținând doar aplicabilitatea art. 27 alin. (2), nu și a art. 10. A menționat că prin studiul de fezabilitate nu era prevăzută și posibilitatea restituirii investiției totale, ci doar a unei părți, după parcurgerea etapelor prevăzute Ordinul A.N.R.E. nr. 75/2013, iar un astfel de drept a fost reglementat abia prin Ordinul nr. 36/2019.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea sa de recurs, S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A. a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

După o scurtă prezentare a etapelor procesuale anterioare, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, a arătat că instanța de apel a notat că intimata-reclamantă a refuzat încheierea contractului de cofinanțare, optând pentru realizarea anticipată a lucrărilor, din finanțare proprie, iar ulterior a reținut aspecte contrare acestei statuări; astfel, din coroborarea adresei nr. x/17.10.2017, pe care a asimilat-o informării prevăzute de art. 12 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E., cu răspunsul părții adverse transmis prin adresa nr. x/17.10.2017, a apreciat că și-a dat acordul pentru cofinanțare, potrivit art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019. Față de această statuare a instanței de apel, recurenta-pârâtă a arătat că instanța a combinat dispoziții din cele două ordine emise de A.N.R.E., iar pe de alta, a reținut greșit că răspunsul autorității publice privind realizarea anticipată a finanțării ar rezulta din adresa nr. x/17.10.2017, documentul corect fiind adresa nr. x/03.03.2016.

A evocat art. 17 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 și art. 12 și 13 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 și a arătat că instanța de apel a reținut greșit faptul că răspunsul său echivalează notificării prevăzute de art. 13 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 și că adresa comunicată de autoritatea contractantă are valoarea confirmării prevăzute de art. 17 din aceeași metodologie, deoarece notificarea reglementată de acest text trebuie să fie expresă, fără a se putea atribui o asemenea valoare altui înscris, iar răspunsul autorității publice este supus unui termen, a cărui nerespectare echivalează cu neacceptarea ofertei de participare la cofinanțare.

A reiterat faptul că afirmația instanței de apel, potrivit căreia un răspuns care echivalează notificării prevăzute de art. 13 din metodologia aprobată prin Ordinul 75/2013, coroborat cu răspunsul autorității publice din adresa nr. x/17.10.2017 de a asigura finanțarea anticipată a lucrărilor, conduce la concluzia confirmării participării la cofinanțare în conformitate cu art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., este în contradicție cu cele reținute de aceeași instanță, respectiv că din cuprinsul adresei comunicate la 03.03.2016 se observă că reclamanta a precizat că va realiza investiția pe cheltuiala proprie. A menționat că, prin aceste argumente, instanța a combinat norme din ordine diferite, în loc să continue cu aplicarea prevederilor art. 14 și art. 17 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 emis de Președintele A.N.R.E, aceasta fiind o eroare a instanței de apel, care intră sub incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-pârâtă a menționat, cronologic, demersurile efectuate de autoritatea publică în procedura reglementată de Ordinul nr. 75/2013 emis de Președintele A.N.R.E, din care rezultă opțiunea acesteia pentru realizarea anticipată a lucrărilor cu propria finanțare integrală, astfel că este inexplicabil raționamentul instanței de apel conform căruia, din corespondența părților, ar rezulta confirmarea participării la cofinanțare, conform art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 emis de Președintele A.N.R.E, în condițiile în care art. 19 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 statuează că, dacă urmare a comunicării prevăzute la art. 15 alin. (4) din aceeași metodologie, autoritățile publice decid să finanțeze integral investiția, aceasta se realizează de autoritatea publică în calitate de titular de investiție, cu respectarea prevederilor în vigoare.

A mai arătat că instanța de apel ar fi trebuit să observe, din analiza întregului probatoriu, că opțiunea de realizare a lucrărilor prin finanțare integrală din partea intimatei-reclamante nu poate fi justificată obiectiv prin nevoia de realizare anticipată a lucrărilor, atâta vreme cât, pentru executarea acestora, chiar reclamanta a emis autorizația de construire nr. x/14.03.2017, după un an de la comunicarea opțiunii, iar punerea în funcțiune a acestor capacități s-a realizat după întocmirea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/19.12.2017, deci la aproape 2 ani de la predarea studiului de fezabilitate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că soluția pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Ordinului nr. 75/2013 și Ordinului nr. 36/2019, emise de Președintele A.N.R.E, precum și ale Legii nr. 123/2012.

A arătat că, deși instanța de fond a realizat o analiză judicioasă a situației de fapt dedusă judecății și a stabilit, în mod corect, cadrul legal aplicabil, statuând în sensul că sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 75/2013 emis de Președintele A.N.R.E., având în vedere data depunerii cererii de către reclamantă, 15.06.2015, acest raționament nu a fost preluat și de către instanța de apel, care a stabilit că, în speță, sunt incidente prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 emis de Președintele A.N.R.E.

Recurenta-pârâtă a susținut că această dezlegare nu este legală, cât timp partea adversă a menționat că optează pentru realizarea anticipată a lucrărilor cu propria finanțare integrală, conform Ordinului nr. 75/2013, iar în temeiul prevederilor tranzitorii ale art. 27 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 nu se poate extinde aplicabilitatea prevederilor acestuia la situația reclamantei.

Totodată, a afirmat că prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 sunt destinate a reglementa acele situații în care, în urma îndeplinirii tuturor condițiilor esențiale (inclusiv acordul unității administrativ teritoriale de încheiere a contractului de cofinanțare), contractul de cofinanțare nu s-a încheiat până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

A mai arătat că, și în ipoteza în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019, instanța de apel le-a aplicat scindat și eronat, întrucât a reținut că este îndeplinită cerința preluării rețelei electrice prevăzută de art. 27 alin. (4), conform contractului de comodat nr. x din 14.09.2018, modalitate de transfer prevăzută expres de art. 4 alin. (1) lit. a) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 emis de A.N.R.E, în vigoare la data respectivă.

Recurenta-pârâtă a susținut că, întrucât intimata-reclamantă a optat pentru realizarea integrală, din fonduri proprii, a investiției, exploatarea instalațiilor se poate face în condițiile art. 19 alin. (3) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013, potrivit cărora reclamanta avea obligația de a preda operatorului de distribuție concesionar rețeaua electrică prin oricare dintre modalitățile prevăzute de Ordinul nr. 31/2013 emis de A.N.R.E; potrivit art. 4 din acest ordin, transferul de capacității energetice de distribuție se realizează pe baza acordului de voință dintre persoana fizică/juridică deținătoare care predă aceste capacități energetice de distribuție și operatorul de distribuție concesionar, care le preia, iar în măsura în care concesionarul preia rețeaua electrică în condițiile de eficiență economică, plătind prețul de transfer în accepțiunea reglementării, trebuie încheiat un contract de vânzare care să asigure dobândirea de către operatorul de distribuție concesionar a capacităților energetice de distribuție în proprietate.

La 30.03.2023 S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de Comuna Valu lui Traian; în subsidiar, a solicitat respingerea lui ca nefondat.

Excepția urmează a fi respinsă, întrucât memoriul de exercitare a căii de atac promovate de recurenta-reclamantă cuprinde critici de nelegalitate care aduc în dezbatere modul în care instanța de apel a aplicat Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E.; ca atare, acestea pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost sesizată cu cererea reclamantei Comuna Valu lui Traian, care a solicitat ca pârâta S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A. să fie obligată să încheie un contract de cofinanțare pentru lucrarea intitulată "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuințe individuale strada x" și să-i achite, în principal, valoarea investițiilor efectuate, în sumă de 439.731,55 RON și în subsidiar, suma de 41.704 RON, cu titlu de indice de eficiență economică; cererea a fost fundamentată în drept pe dispoziții din Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).

Astfel cum a fost reținută în etapele devolutive ale procesului, situația de fapt care a generat litigiul dintre părți este plasată pe împrejurarea investirii, de către autoritatea publică reclamantă, în perioada 2013-2019, a sumei de 4.975.992,61 RON, pentru realizarea unor rețele electrice noi, în vederea asigurării cu energie electrică a unor cartiere de locuințe recent edificate. În acest cadru, s-a reținut că în urma corespondenței purtate, reclamanta a comunicat pârâtei, prin adresa din 03.03.2016, opțiunea de a realiza anticipat lucrările, cu finanțare integrală proprie, că la 19.12.2017 a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar la data de 14.09.2018, contractul de comodat nr. x, prin care reclamanta a transmis pârâtei, cu titlu gratuit, folosința capacităților energetice realizate.

Instanțele de fond au respins primele două capete de cerere, dar l-au admis pe ultimul, context în care curtea de apel, păstrând sentința tribunalului, a reținut că nu Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E., este actul normativ incident, așa cum reținuse prima instanță, ci dispozițiile art. 27 alin. (4) din Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E.

Cele două metodologii au fost emise în aplicarea Legii nr. 123/2012, iar cea aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E. a intrat în vigoare la 08.03.2019.

În condițiile în care, în ambele memorii de recurs, este disputată metodologia incidentă - recurenta-reclamantă apreciind că pe temeiul celei aprobate în 2019 are dreptul să fie despăgubită -, Înalta Curte le va analiza grupat, urmând ca, în final, să prezinte concluziile incidente fiecărui recurs.

Pentru a verifica măsura în care este aplicabilă cea aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., ia act că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din aceasta, "Prevederile prezentei metodologii se aplică la soluționarea cererilor de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție depuse la operatorul de distribuție concesionar după data intrării în vigoare a acesteia".

Prin urmare, din perspectiva textului citat, prima condiție a aplicabilității Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E. constă în depunerea la operatorul de distribuție concesionar a cererilor de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție la o dată situată ulterior intrării acesteia în vigoare.

Instanțele de fond au reținut că autoritatea publică a depus la operatorul de distribuție cererea la data de 15.06.2015 și documentația aferentă la 11.12.2015; ca atare, acest demers a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., 08.03.2019, așa încât dispozițiile art. 27 alin. (1) evocate nu atrag aplicabilitatea metodologiei aprobate prin respectul ordin.

În continuare, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din aceeași metodologie, "Prin excepție de la prevederile alin. (1), cererile de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție depuse la operatorul de distribuție concesionar înainte de data intrării în vigoare a prezentei metodologii, pentru care la data intrării în vigoare a acesteia nu a fost încheiat contractul de cofinanțare și nu au fost puse în funcțiune instalațiile care fac obiectul cererii de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție, se soluționează în conformitate cu prevederile prezentei metodologii".

Însă nici aceste prevederi nu justifică incidența Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., atât timp cât, chiar dacă părțile nu au încheiat un contract de cofinanțare, instalația respectivă a fost pusă în funcțiune anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E.

În conformitate cu art. 27 alin. (4) din aceeași metodologie, "Capacitățile energetice care au rezultat în urma lucrărilor de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție, finanțate din fonduri ale autorităților publice fără încheierea unui contract de cofinanțare cu operatorul de distribuție concesionar și care la data intrării în vigoare a prezentei metodologii erau puse în funcțiune, se pot prelua de operatorul de distribuție în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la valoarea Ief stabilită în conformitate cu modelul de calcul din prezenta metodologie, pe baza valorii nete contabile a acestora la data preluării".

Or, atât timp cât la 14.09.2018 părțile au încheiat contractul de comodat nr. x, prin care recurenta-reclamantă transmisese recurentei-pârâte folosința, cu titlu gratuit, a capacităților energetice, o atare împrejurare, demonstrând preluarea lor, deja, de către operatorul de distribuție concesionar, exclude aplicabilitatea dispozițiilor citate în precedent.

Așa fiind, Înalta Curte impune părților concluzia că, reținând incidența art. 27 alin. (4) din Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Președintelui A.N.R.E., curtea de apel și-a fundamentat decizia pe dispoziții normative inaplicabile.

În aceste condiții, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, sunt incidente prevederile metodologiei anterioare, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E.

În esență, procedura pe care metodologia aplicabilă raporturilor dintre părți o instituie presupune parcurgerea a trei etape, indicate în art. 5; ele sunt depunerea cererii de către autoritatea publică și a documentației aferente, întocmirea studiului de fezabilitate de către operatorul de distribuție concesionar și evaluarea lucrărilor de investiții din punct de vedere al eficienței economice și, în final, informarea A.N.R.E. și răspunsul către autoritatea publică privind rezultatele studiului de fezabilitate, cuprinzând, dacă este cazul, propunerea de coparticipare a autorității publice la finanțarea investiției solicitate.

Secțiunile 1-3 ale Capitolului V din Metodologia pentru evaluarea condițiilor de finanțare a investițiilor pentru electrificarea localităților ori pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E. reglementează detaliat, în art. 6-13, cele trei etape enunțate mai sus.

Analiza acestora demonstrează că, după primirea solicitării scrise a autorității publice, de dezvoltare a rețelei electrice de distribuție, operatorul concesionar întocmește un studiu de fezabilitate, în vederea determinării eficienței economice a investiției necesare pentru electrificarea localității sau pentru extinderea rețelei, în cadrul căruia se calculează, potrivit art. 10 alin. (1) din metodologie, indicatorii de performanță prevăzuți de H.G. nr. 28/2008. În măsura în care lucrările necesare sunt eficiente economic, potrivit criteriilor indicate în art. 10 alin. (4), operatorul de distribuție concesionar are obligația de a asigura finanțarea investiției totale, iar dacă nu este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute la art. 10 alin. (4), atât operatorul, cât și autoritatea publică participă la finanțare, potrivit distincțiilor indicate de art. 11.

În urma informării A.N.R.E., operatorul de distribuție concesionar notifică autorității publice, potrivit art. 13, rezultatele studiului de fezabilitate, calendarul orientativ pentru realizarea lucrării și propunerea de a participa, în condițiile art. 11, la finanțarea lucrării sau mențiunea suportării de către autoritatea publică a cheltuielilor efectuate pentru realizarea studiului de fezabilitate, în cazul în care propunerea de coparticipare la finanțare nu este acceptată.

În continuare, capitolul VI din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E. reglementează, în art. 14-19, finanțarea lucrărilor de investiții necesare pentru electrificarea sau extinderea rețelei electrice de distribuție a energiei electrice. Dacă art. 14, 15 și 17 indică procedura de parcurs în cazul cofinanțării lucrării, iar art. 16 se referă la ipoteza în care lucrarea este finanțată integral de operator, art. 19 recunoaște dreptul autorității publice de a decide, ca urmare a comunicării de către operator a calendarului de realizare a lucrărilor, să finanțeze integral investiția.

În acest cadru normativ s-au derulat raporturile dintre părți, în cadrul cărora recurenta-pârâtă a informat A.N.R.E. intenția sa de a participa cu suma de 41.704 RON, fără TVA, la cofinanțarea lucrării, pe care a preconizat să o realizeze în 2017.

Nemulțumită de calendarul de realizare a lucrării, recurenta-reclamantă i-a comunicat recurentei-pârâte, prin adresa nr. x/03.03.2016, decizia de a finanța ea însăși, integral, lucrările, conduită îngăduită, după cum s-a constatat mai sus, de art. 19 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E.

Înalta Curte mai reține că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Președintelui A.N.R.E., după execuția lucrării finanțate în condițiile art. 19 alin. (1), autorității publice îi revine obligația de a-i preda operatorului de distribuție concesionar rețeaua electrică prin oricare dintre modalitățile prevăzute de Metodologia privind reglementarea condițiilor privind preluarea de capacități energetice de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Președintelui A.N.R.E.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Președintelui A.N.R.E., "Transferul de capacități energetice de distribuție se realizează pe baza acordului de voință dintre persoana fizică/juridică deținătoare a capacităților energetice de distribuție care predă aceste capacități și operatorul de distribuție concesionar care preia aceste capacități, din inițiativa oricăreia dintre părți, prin următoarele modalități: a) prin contract cu titlu gratuit, respectiv contract de donație sau de comodat; b) prin contract de vânzare-cumpărare sau contract de închiriere".

În speță, recurenta-reclamantă a ales, în vederea transferului către operatorul de distribuție concesionar a rețelei pe care a finanțat-o integral, să se prevaleze de ipoteza reglementată de art. 4 alin. (1) lit. a) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Președintelui A.N.R.E. și să încheie un contract de comodat, cu titlu gratuit; acesta a purtat nr. x/14.09.2018.

În condițiile în care recurenta-reclamantă a transmis operatorului concesionar, cu titlu gratuit, capacitatea energetică realizată prin efortul său financiar exclusiv, în temeiul actelor normative care îi recunoșteau o atare posibilitate, ea nu se poate desprinde, în mod unilateral, de raportul juridic în care a intrat, în urma propriei voințe, opțiunea atunci manifestată fiind incompatibilă cu noua poziție procesuală, în care, invocând o metodologie ulterioară, inaplicabilă în prezentul proces, în considerarea argumentelor prezentate, pretinde de la operatorul concesionar plata investiției; din această perspectivă, sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care a înțeles să reproșeze raționamentului prezentat de instanța de apel atât o motivare contradictorie, cât și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cum recurenta-reclamantă urmărește, pe calea recursului promovat, să obțină, într-o eventuală rejudecare, valoarea investițiilor efectuate, iar considerentele de mai sus demonstrează inexistența dreptului său la plata oricăror sume, de vreme ce a ales să transfere cu titlu gratuit rețeaua, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de Comuna Valu lui Traian.

În egală măsură, aceleași considerente relevă caracterul fondat al criticilor expuse de recurenta-pârâtă, care urmărește în mod legitim, în rejudecare, ca dreptul recurentei-reclamante la plata oricărei sume să nu fie recunoscut.

Așa fiind, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de recurenta-pârâtă, decizia recurată va fi casată în parte, iar cauza va fi trimisă la instanța de apel, spre o nouă judecată a apelului principal; dispoziția de respingere a apelului incident, prin care Comuna Valu lui Traian urmărea să obțină valoarea investițiilor efectuate va fi menținută, pe temeiul argumentelor reținute mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. E-Distribuție Dobrogea S.A. împotriva deciziei civile nr. 447/07.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza instanței de apel, spre o nouă judecată a apelului principal.

Menține dispoziția de respingere a apelului incident.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.