ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1392/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la 07.03.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei asupra sa, în cuantum de 1.319.488,28 RON, stabilit prin sentința nr. 42/20.01.2014 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 34/09.06.2022, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a calificat excepția prematurității ca fiind o apărare de fond, a admis acțiunea și a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei asupra reclamantului, în cuantum de 1.319.488,28 RON, stabilit prin sentința nr. 42/20.01.2014 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și să achite către stat suma de 8.399,94 RON, reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii la plată acordat reclamantului prin încheierea din 28.03.2022.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 250/20.10.2022, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta să achite intimatului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curții de apel.

În motivare, recurenta a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut că decizia atacată este dată cu greșita aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

În acest sens, a argumentat că instanța nu a luat în considerare susținerile sale referitoare la caracterul prematur al solicitării reclamantului, având în vedere că recurenta nu a inițiat demersurile pentru executarea silită în vederea recuperării creanței aflată în discuție, așa cum este menționată în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei B. S.R.L.

În completarea acestei critici, recurenta a menționat că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită putea fi invocată de către intimatul-reclamant în cadrul unei eventuale contestații la executare, motiv pentru care, în lipsa unui astfel de demers, acțiunea reclamantului este prematură.

Mai mult, potrivit recurentei, intimatul-reclamant nu a dovedit un interes practic, material și moral care să justifice declanșarea procedurii judiciare, întrucât nu au fost efectuate demersuri în vederea recuperării creanței împotriva acestuia și nici nu a fost afectat în vreun fel, nici material, nici moral.

Evocând art. 452 C. proc. civ., recurenta a evidențiat că a fost în imposibilitate de a solicita reducerea cheltuielilor de judecată, susținând că intimatul nu a prezentat dovada cu privire la valoarea acestor cheltuieli, considerându-le disproporționate în raport cu complexitatea cauzei.

Astfel, recurenta a concluzionat că, având în vedere aspectele prezentate, este necesară înlăturarea obligației sale de a plăti cheltuielile de judecată acordate în apel.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ședință publică, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Examinând excepția nulității recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, deoarece din conținutul cererii de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la ignorarea de către instanța de apel a susținerilor privind caracterul prematur al acțiunii reclamantului, motivat de faptul că recurenta-pârâtă nu a demarat procedura de executare silită pentru recuperarea creanței de 1.319.488,28 RON, stabilită prin sentința civilă nr. 42/20.01.2014 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă; conex acestei critici, recurenta a susținut că reclamantul nu a dovedit un interes practic, material și moral.

Contrar susținerilor recurentei, curtea de apel a răspuns acestor critici printr-un raționament fundamentat pe inexistența prematurității acțiunii, subliniind că dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a prescris în cauză, iar aplicarea art. 707 alin. (2) C. proc. civ. a determinat stingerea acestui drept, precum și pierderea puterii executorii a titlului executoriu.

În plus, instanța de apel a reținut că recurenta-pârâtă a pornit de la o premisă greșită în ceea ce privește lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii. Această constatare se bazează pe faptul că, prin introducerea cererii în fața instanței, reclamantul a urmărit în mod evident validarea juridică a faptului că nu mai datorează suma de bani aflată în discuție. Astfel, interesul practic, material și moral al reclamantului în exercitarea acțiunii este evident și nu poate fi contestat, iar criticile recurentei sub acest aspect nu pot fi primite.

Ultima critică se referă la dispoziția de admitere a cheltuielilor de judecată acordate intimatului în etapa apelului; autoarea căii de atac susține că nu a putut solicita reducerea cuantumului acestora deoarece dovada efectuării cheltuielilor nu a fost prezentată la dosar, invocând art. 452 C. proc. civ., potrivit căruia "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Înalta Curte va respinge critica recurentei, deoarece aceasta nu este susținută de actele dosarului. Astfel, în dosarul de apel, la filele x, este înregistrată dovada efectuării cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 452 C. proc. civ., aceasta fiind depusă la termenul din 20.10.2022, când au avut loc dezbaterile asupra fondului, termen la care recurenta-pârâtă nu a fost prezentă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura motivul de casare examinat și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, îl va respinge și, potrivit art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, astfel cum acestea au fost dovedite în cauză în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 250/20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 4.760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2023.