ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2023

HOTĂRÂRE

13.12.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub dosarul nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, solicitând anularea deciziei nr. 1469 din 30 iunie 2022 și constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru imobilul teren din București, str. x, fosta proprietate evreiască preluată abuziv de către Statul Român și acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 615 din 3 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, una dintre secțiile civile, reținând că, în raport cu art. 3 pct. 1 și pct. 4 lit. e) din Legea nr. 163/2013, cererea de retrocedare formulată de reclamantă și depusă la entitatea competentă, potrivit O.U.G. nr. 83/1999 este de competența tribunalului (secțiile civile) în a cărui circumscripție se află imobilul, indiferent de calitatea titularului acțiunii, în temeiul art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013.

2.2 Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 967 din 25 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a declinat competența de soluționare a cererii la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999, potrivit cărora este competentă să soluționeze contestația ce face obiectul cauzei instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la normele legale care reglementează competența de soluționare a pricinii, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal dând eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București, secția a III-a civilă a făcut aplicarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.

Trebuie observat că prin decizia a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată (decizia nr. 1469 din 30 iunie 2022, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor din cadrul minorităților naționale din România) a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x din 27 septembrie 2004 privind restituirea imobilului situat în str. x, București.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare, va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, restituirea imobilelor solicitate, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială".

Alin. (2) al acestui articol stabilește că "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Este adevărat că art. 35 alin. (1

) din Legea nr. 165/2013 prevede că:

"Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiuni.", însă nu se poate ignora că norma specială de competență reprezentată de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 nu a fost abrogată, în condițiile stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres." În consecință, este posibilă abrogarea implicită a unei norme speciale sau cuprinse într-un act normativ special printr-o lege generală ulterioară dacă există o dispoziție legală expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul lex posterior derogat priori.

Or, este indubitabil că O.U.G. nr. 83/1999 își găsește incidența în materia imobilelor care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, în timp ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Ca urmare, O.U.G. nr. 83/1999 reprezintă o lex specialis, astfel că, pentru a opera abrogarea implicită a prevederilor art. 2 alin. (2) din acest act normativ era necesară o manifestare de voință expresă a legiuitorului care să vizeze efectele normei speciale.

Pe de altă parte, în cauza de față, reclamanta contestă o decizie emisă de comisia de retrocedare specială la care face trimitere art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, aflată chiar în sfera acțiunilor care atrag competența de soluționare a instanței prevăzute de art. 2 alin. (2) din același act normativ.

Prin urmare, în cazul contestației împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Întrucât imobilul solicitat prin cererea de retrocedare este situat din punct de vedere administrativ în municipiul București, str. x, arondat Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, aceasta este instanța competentă să judece prezentul litigiu, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.