ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Analizând calea de atac, cu prioritate prin prisma excepției nulității pentru lipsa semnăturii, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin sentința civilă nr. 3356 din 10 noiembrie 2020, Judecătoria Târgoviște a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Aninoasa și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 RON, în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.

Prin decizia civilă nr. 480 din 9 iunie 2021, Tribunalul Dâmbovița a respins apelul ca nefondat și a păstrat sentința.

Prin decizia civilă nr. 200 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată din oficiu, și a respins ca inadmisibil recursul.

La 14 decembrie 2023, petentul A. a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 782,5 RON, achitată pentru recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, invocând în drept dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea din 8 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru de 782,5 RON, achitată în recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, formulată de petentul A..

Petentul A. a declarat calea de atac intitulată "apel" împotriva încheierii din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru.

Intimata UAT Comuna Aninoasa nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că cererea este nulă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Semnătura reprezintă o formalitate esențială pentru valabilitatea oricărui act de procedură ce trebuie materializat, potrivit legii, într-un înscris. Prin semnătură se confirmă întocmirea actului de un anumit subiect procesual. Necesitatea semnăturii este prevăzută de lege pentru toate cererile adresate instanțelor judecătorești și care trebuie materializate într-un înscris, precum ar fi: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvențională, cererea de apel, cererea de recurs. Dată fiind importanța ilustrată a acestei cerințe esențiale, lipsa sa este sancționată de legiuitor cu nulitatea cererii.

Conform dispozițiilor art. 148 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura.

Aceste dispoziții legale reglementează elementele pe care trebuie să le cuprindă orice cerere adresată instanțelor judecătorești, semnătura având semnificația însușirii conținutului cererii de către titularul său.

Potrivit art. 174 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, iar, în conformitate cu art. 176 pct. 6 din același act normativ, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, prevederile art. 196 alin. (1) stipulează în sensul că lipsa semnăturii părții sau a reprezentantului acesteia atrage sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată.

Lipsa semnăturii de pe cererea de apel sau de recurs reprezintă, de asemenea, o neregularitate procedurală pentru care este incidentă sancțiunea nulității, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. (3) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În cauza, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, deși recurentul A. a fost citat la 4 decembrie 2023 cu mențiunea de a semna cererea intitulată "apel" sau de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii până la termenul de judecată din 13 decembrie 2023, partea nu s-a conformat acestei obligații.

În ceea ce privește înscrisul semnat, transmis de recurent la 4 decembrie 2023, Înalta Curte observă că acesta nu are același conținut precum calea de atac intitulată "apel", formulată împotriva încheierii din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ci reprezintă o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru. Prin urmare, se constată că recurentul nu a depus un exemplar semnat al căii de atac intitulate "apel", cu toate că avea obligația legală să procedeze astfel.

În lipsa semnăturii părții, cererea este privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, motiv pentru care nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele de procedură care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii, Înalta Curte urmează a anula calea de atac formulată împotriva încheierii din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nesemnată, calea de atac intitulată "apel", formulată de petentul A. împotriva încheierii din 8 februarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.