ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2016, în data de 23.08.2019, petenta apelantă reclamantă A., prin mandatar B. a solicitat completarea deciziei nr. 7 din 15 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2016, intimați-pârâți fiind C. și D..

Hotărârile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița Prin decizia civilă nr. 965 din 10 decembrie 2019, Tribunalul Dâmbovița a respins ca inadmisibile cererile formulate de petenta apelanta reclamanta A., prin mandatar B. privind completarea deciziei nr. 7 din 15 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2016. Prin decizia nr. 149 din 10 martie 2020, Tribunalul Dâmbovița a respins ca inadmisibilă cererea de completare a deciziei civile nr. 965 din 10 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2016, formulată de petenta apelanta reclamanta A., prin mandatar B. privind completarea deciziei nr. 965 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosar nr. x/2016; a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă Prin decizia nr. 279 din 12 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., împotriva deciziei civile nr. 965 din 10 decembrie 2019 a Tribunalului Dâmbovita. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 149 din 10 martie 2020 a Tribunalului Dâmbovița.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 279 din 12 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A. prin mandatar B.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 15 martie 2021.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în recurs. Totodată, s-a reținut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că hotărârea atacată este supusă recursului, precum și că aceasta ar putea fi analizat din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunța asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Completul de filtru C9, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 27 iulie 2021. La data de 9 noiembrie 2021, recurenta-reclamanta A. a depus punct de vedere prin care a arătat că nu este acord cu concluziile reținute prin raportul întocmit, solicitând "constatarea nulității absolute" a acestuia și admiterea cererii de recurs. Prin rezoluția din 21 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 09 noiembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, reținută și prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei. Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. Prin decizia civilă nr. 279 din 12 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., împotriva deciziei civile nr. 965 din 10 decembrie 2019 a Tribunalului Dâmbovita și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 149 din 10 martie 2020 a Tribunalului Dâmbovița. Astfel, în speță, recurenta- reclamanta A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. Drept urmare, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.