ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2581/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea formulată la data de 28.09.2021, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă sub dosar nr. x/2021, reclamanta Comuna Periam prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata de despăgubiri în sumă totală de 242.227 RON pentru repararea prejudiciului material cauzat comunei Periam, constând în: - suma de 240.461 RON reprezentând creanțe fiscale neîncasate la bugetul local al comunei Periam care se compune din suma de 238.738 RON reprezentând impozit pe clădiri, suma de 1.361 RON reprezentând impozit pe teren (curți-construcții), suma de 287 RON reprezentând taxă afișaj în scop de reclamă și publicitate și suma de 75 RON reprezentând cheltuieli de executare silită; - suma de 1.786 RON reprezentând accesorii aferente la data de 17.03.2011 constând în impozit clădiri, în sumă de 1.715 RON, impozit teren (curți-construcții) în sumă de 55 RON și taxă afișaj în scop de reclamă și publicitate în sumă de 16 RON, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 122/16.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Periam prin Primar, împotriva pârâtului A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata sumei de 3500 de RON către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 315 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Comuna Periam prin Primar împotriva sentinței civile nr. 122/16.02.2022 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 315 din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs recurenta-reclamantă Comuna Periam prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și a sentinței civile nr. 122 din 16.02.2022 a Tribunalului Timiș pronunțate în acest dosar, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâtului A. la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele acestui proces. În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că pârâtul, în calitatea sa de practician în insolvență și de asociat coordonator al B., nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 41 alin. (4) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 86/2006 constând în notificarea comunei Periam, în calitate de creditoare a debitoarei C. S.R.L., care era înregistrată cu restanțe la plata obligațiilor fiscale față de comuna Periam în sumă de 11.711,07 RON, pentru depunerea declarației de creanță, verificarea creanței și înscrierea acestei creanțe la masa credală. Recurenta reclamantă a arătat că pârâtul a cunoscut despre existența acestei creanțe, întrucât comuna Periam a dispus, anterior deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei, declanșarea procedurii de executare silită și instituirea măsurii sechestrului execuțional care a fost notat în cartea funciară a imobilului debitoarei, situat în localitatea Periam, înscris în C.F. nr. x Periam cu nr. top. xa/l, notarea efectuându-se în data de 29.07.2010, acesta fiind singurul bun aflat în patrimoniul debitoarei C. S.R.L., la data deschiderii procedurii de insolvență. Mai mult, pârâtul a continuat și finalizat procedura potrivit Legii nr. 85/2006 valorificând acest imobil prin licitație și distribuind suma de 172.903,8 RON, obținută din vânzarea imobilului, celorlalți creditori. Recurenta reclamantă a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului A., în calitatea sa de practician în insolvență și asociat unic al B.. pentru repararea prejudiciului cauzat bugetului local al comunei Periam prin nerecuperarea creanței de la debitoarea S.C. C. S.R.L. dată fiind neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor legale privind notificarea reclamantei, în calitate de creditoare, în vederea înscrierii și valorificării creanței în cadrul procedurii de insolvență. Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în neîndeplinirea cu rea-credință a obligației prevăzute de art. 7 alin. (3) și (6), art. 32 alin. (2), art. 33 alin. (7), art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 constând în notificarea Primăriei comunei Periam privind deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea S.C. C. S.R.L.; culpa pârâtului constă în reaua sa credință, întrucât în mod intenționat nu a notificat comuna Periam pentru depunerea declarației de creanță, așa cum a procedat în cazul celorlalți creditori ai debitoarei, deși a luat cunoștință de existența creanței notate în cartea funciară a imobilului debitoarei; prejudiciul constă în suma de 242.227 RON reprezentând restanțe și majorări din anii 2015 - 2018, impozite pe clădiri și pe teren și taxă publicitate, pe care reclamanta nu o mai poate recupera de la această debitoare; legătura de cauzalitate între prejudiciu produs și fapta ilicită a pârâtului este evidentă întrucât, din cauza conduitei ilicite a pârâtului, comuna Periam nu mai poate recupera această creanță fiscală de la debitoare, care putea fi valorificată numai în cadrul procedurii Legii nr. 85/2006. Recurenta reclamantă a arătat că instanța de apel a pornit de la premisa că societatea profesională este singura răspunzătoare pentru neîndeplinirea obligațiilor legale privind procedura falimentului debitoarei C. S.R.L. și a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, în sensul că nu a ținut cont de dispozițiile legale care atrag răspunderea pârâtului A., în calitatea sa de asociat unic al societății respective, care a fost radiată din Registrul formelor de organizare a profesiei de practician în insolvență, la cererea pârâtului, în scopul sustragerii de la răspunderea pentru prejudiciul produs comunei Periam. Recurenta reclamantă a considerat că faptul că pârâtul, în calitate de asociat unic al B., a solicitat și obținut radierea acestei forme de organizare a activității din Registrul UNPIR nu poate constitui o cauză de exonerare acestuia de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor legale în cadrul procedurii de lichidare, față de prevederile art. 98 alin. (8) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, prevedere statutară care se coroborează cu art. 8 alin. (1) lit. d) din același Statut. Practicianul în insolvență nu este absolvit de răspundere juridică pentru activitatea desfășurată în cadrul acestei forme de organizare unipersonală. În acest sens, în acord cu dispozițiile Statutului, răspunderea profesională a pârâtului A. a fost prevăzută și în art. 5 din contractul de societate al B.., care are următorul conținut: "Fiecare asociat, practician colaborator și practician salarizat în interiorul profesiei își angajează răspunderea profesională numai în limitele aportului social subscris și vărsat". Recurenta reclamantă a invocat art. 11 alin. (1) art. 41 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 în ce privește atribuțiile practicianului în insolvență și a susținut că, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. fără a ține seama de aceste dispoziții legale, ambele instanțe au pronunțat o hotărâre greșită, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd că, în acest caz, instanța de apel, la cererea părților, va anula hotărârea apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, precum și a dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin acțiunea formulată, recurenta reclamantă a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului A., în calitatea sa de practician în insolvență și asociat unic al B.., pentru repararea prejudiciului cauzat bugetului local al comunei Periam, în vederea recuperării pretinsului prejudiciu cauzat prin neîndeplinirea obligației de notificare a reclamantei pentru depunerea declarației de creanță și înscrierea pe tabelul creditorilor. Reclamanta a invocat, în susținerea existenței acestei răspunderi, în condițiile în care lichidatorul judiciar B. a fost radiat din evidențele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) și art. 98 alin. (8) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, precum și art. 11 alin. (1) și art. 41 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006. Prima instanță a constatat că B. a fost desemnat ca lichidator al debitoarei C. S.R.L., care avea obligații fiscale față de reclamantă, iar potrivit art. 25 lit. f) din Legea 85/2006, atribuțiile din procedura insolvenței revin lichidatorului, care este un subiect de drept distinct de pârâtul A.. În consecință, prima instanță a apreciat că doar persoana juridică ar fi putut răspunde pentru o eventuală îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 85/2006, iar faptul că aceasta fost radiată nu conduce la transferul obligațiilor sale către pârât. Confirmând situația de fapt reținută de prima instanță, în apel s-a constatat că B. a avut calitatea de lichidator în ceea ce privește procedura falimentului debitoarei C. S.R.L. iar pârâtul și-a desfășurat activitatea de practician în insolvență în cadrul acestei întreprinderi profesionale unipersonale cu răspundere limitată care, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 86/2006, a dobândit personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ținut de UNPIR. Instanța de apel a considerat că, față de dispozițiile art. 98 alin. (8) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, sub nicio formă nu trebuie exclusă de plano posibilitatea antrenării răspunderii, inclusiv delictuale, a practicianului în insolvență pentru faptele săvârșite în perioada în care a activat într-una din formele prevăzute de lege. Cu toate acestea, raportând dispozițiile legale la fapta imputată de reclamantă pârâtului, curtea a apreciat că apelul este nefondat întrucât, potrivit art. 25 lit. f) din Legea 85/2006, obligațiile a căror neîndeplinire au fost invocate cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz. Drept urmare, întrucât pretinsa neîndeplinirea a obligației legale de notificare a creditoarei nu poate fi imputată pârâtului câtă vreme această atribuție este instituită de lege în sarcina lichidatorului, în speță o întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată, cu personalitate juridică proprie, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Întrucât dezvoltarea motivelor de recurs vizează aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, recurenta criticând faptul că instanța de apel nu a ținut cont de normele care atrag răspunderea pârâtului A., în calitatea sa de asociat unic al societății respective, care a fost radiată din Registrul formelor de organizare a profesiei de practician în insolvență, criticile invocate de recurenta reclamantă se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.. Astfel, efectul aplicării normelor de drept material incidente în privința răspunderii civile delictuale a fost acela al admiterii unei excepții procesuale, cea vizând calitatea procesuală pasivă a pârâtului, soluție care implică aplicarea unor norme de procedură iar criticile concrete formulate pot fi încadrate în ambele cazuri de casare indicate. Potrivit art. 7 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, persoanele fizice române sau străine pot fi membri ai Uniunii, aceste persoane având totodată calitatea de practician în insolvență. Profesia de practician în insolvență poate fi exercitată în forma întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată, IPURL, astfel cum prevede art. 8 alin. (1) lit. d) din Statut. În cauză, nu se contestă aspectele referitoare la deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei C. S.R.L. prin sentința civilă nr. 455/2011 pronunțată de Tribunalul Timiș și numirea lichidatorului judiciar B.. De asemenea, nu se contestă faptul că, la data de 19.04.2019, conform sentinței civile nr. 1127/PI/09.06.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, B. a fost radiată din evidențele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România. Radierea din registrul formelor de organizare nu produce efecte asupra obligațiilor fiscale sau de altă natură; singurul efect pe care îl are este acela de încetare a capacității de a se angaja în activități specifice profesiei de practician în insolvență, așa cum aceasta este organizată conform O.U.G., astfel cum prevede art. 98 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență. De asemenea, potrivit art. 100 alin. (8) din Statut, radierea din Registrul formelor de organizare și din Tabloul UNPIR se realizează doar pentru a se ține evidența persoanelor care pot desfășura activitățile prevăzute de lege ca fiind exercitate exclusiv de practicienii în insolvență. Eventuala răspundere patrimonială a formei de organizare a profesiei sau a practicianului se realizează în condițiile legii, în limita patrimoniului de afectațiune conform art. 2.324 alin. (4) din C. civ. În acest context, este corectă statuarea instanței de apel în sensul că nu trebuie exclusă de plano posibilitatea antrenării răspunderii, inclusiv delictuale, a practicianului în insolvență pentru faptele săvârșite în perioada în care a activat într-una din formele prevăzute de lege, statuare întemeiată pe dispozițiile art. 98 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, expuse mai sus. Pentru stabilirea corectă și completă a situației de fapt și de drept deduse judecății, analiza problemei în discuție trebuie să cuprindă o interpretare coroborată a dispozițiilor legale care reglementează efectele radierii din registrul formelor de organizare asupra obligațiilor de natura celor invocate în prezenta cauză, cu luarea în considerare a situației concrete invocate de reclamantă, precum și a normei care dispune că eventuala răspundere patrimonială a formei de organizare a profesiei sau a practicianului se realizează în condițiile legii, în limita patrimoniului de afectațiune conform art. 2.324 alin. (4) din C. civ., cu observarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență. În lipsa analizei acestor elemente necesare pentru stabilirea condițiilor în care este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în situația concretă dedusă judecății, reclamanta solicitând atragerea răspunderii juridice a pârâtului, în calitatea sa de practician în insolvență, pentru activitatea desfășurată în cadrul formei de organizare unipersonală, prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este fondat motivul de recurs care vizează faptul că instanța de apel nu a realizat o examinare corespunzătoare a condițiilor în care poate opera eventuala răspundere civilă delictuală invocată în cauză, în vederea stabilirii calității procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată. Reținând că motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă sunt întemeiate, în sensul celor arătate mai sus, văzând prevederile art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Periam prin Primar împotriva deciziei nr. 315 din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE,