Decizia nr. 2167/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 729/2022 a Tribunalului Timiș

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 14 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, Consiliul Județean Timiș, Instituția Prefectului județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar, obligarea acestora în solidar și indivizibil, la plata sumei de 70.000 euro sau a echivalentului în RON, potrivit cursului BNR din ziua plății, cu titlul de despăgubiri civile. Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Timiș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Aceeași excepție a fost invocată și de către pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș prin întâmpinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 729 din 31 mai 2022, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș și Consiliul Județean Timiș. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, Consiliul Județean Timiș, Instituția Prefectului Județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 325 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 729 din 31 mai 2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, Consiliul Județean Timiș, Instituția Prefectului Județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar. A respins apelul incident declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și cu intimații pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, Instituția Prefectului Județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar.

Recursurile Împotriva deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă au declarat recurs principal reclamantul A. și recurs incident Consiliul Județean Timiș. 4.1 Recursul principal al reclamantului A. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că a dobândit în anul 2014 dreptul de proprietate asupra unei cote ideale de teren înscrise în CF x Cociohat, jud. Timiș, în suprafață de 39,82 ha. Dreptul de proprietate asupra imobilului i-a fost recunoscut prin act notarial și prin hotărâri judecătorești definitive, în baza cărora a fost înregistrat ca plătitor de impozit. După achiziționarea terenului, pârâții au modificat harta cadastrală, în sensul că numărul CF x Cociohat a fost eliminat. A menționat că, deși plătește, încă din anul 2014, impozit pe teren, imobilul nu mai există în mod faptic. Terenul a fost înregistrat la Primăria Dudeștii Vechi, care a fost divizată, apărând o nouă comună, Valcani, fără a se face delimitarea teritorială și a se cunoaște cu exactitate în ce zonă se află nr. cadastral x Cociohat și la care dintre aceste două primării recurentul ar trebui să plătească impozitul. Situația de fapt referitoare la schimbarea hărții cadastrale după dobândirea dreptului de proprietate de către recurentul-pârât și luarea sa în evidență ca plătitor de impozit nu a fost contestată de pârâți. Recurentul-reclamant a susținut că, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea poate fi antrenată și în cazul celei mai mici culpe, existând o suspiciune rezonabilă în legătură cu favorizarea, de către instanța de apel, a instituțiilor din județul în care funcționează. A arătat că a criticat hotărârea instanței de fond pentru nerespectarea principiului contradictorialității (art. 14 pct. 6 C. proc. civ.), iar instanța de apel a făcut aceeași greșeală reținând în considerente că nu s-a probat caracterul ilicit al faptei reclamate, deși nu s-a pus în discuție această chestiune, aspect ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a afirmat că nu a reușit să încunoștințeze instanța de apel despre schimbarea hărții cadastrale și despre faptul că nu se poate desființa dreptul de proprietate, fapta ilicită a pârâților constând în încălcarea dispozițiilor art. 1349 C. civ., fiind incident, astfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 4.2 Recursul incident al pârâtului Consiliul Județean Timiș Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptului că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, consiliul județean este organul deliberativ de la nivel județean, fără personalitate juridică și care nu are calitate procesuală pasivă de a sta în fața instanțelor de judecată, cu excepția unor situații limitate, când acțiunile promovate privesc acte sau obligații stabilite de legiuitor în sarcina sa. Prevalându-se de dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 57/2019, a susținut că poate avea calitate procesuală pasivă doar unitatea administrativ teritorială, respectiv Județul Timiș, iar nu Consiliul Județean Timiș. Acesta din urmă are calitate procesuală pasivă doar în acțiunile formulate împotriva actelor emise de organul deliberativ sau care au legătură cu atribuțiile stabilite în sarcina acestuia. Recurentul-pârât a arătat că, în mod eronat instanța de apel a reținut că au fost aduse critici legate de capacitatea procesuală, iar nu de calitatea procesuală. Chiar dacă dispozițiile legale invocate cu privire la distincția dintre consiliul județean și județ au legătură cu capacitatea acestora, a menționat că și consiliul județean are capacitate procesuală, precum și calitate procesuală în litigiile în care sunt contestate actele emise în exercitarea atribuțiilor sale, stabilite prin lege. Această ipoteză nu este incidentă în cauză, nefiind invocate obligații stabilite de lege în sarcina consiliului județean, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă. A apreciat că instanța trebuia să facă distincție între cele două noțiuni, de consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, constituită în scopul coordonării activităților consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor de interes județean, și județ, ca unitate administrativ-teritorială, alcătuită din comune, orașe și, după caz, municipii, subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală și a conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Recurentul-pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Timiș cu referire la lipsa identității dintre persoana pârâtului și subiectele raportului juridic dedus judecății. Analizând acest aspect, a susținut că Tribunalul Timiș, în mod neîntemeiat a respins excepția pe motiv că, potrivit principiului disponibilității, cât timp reclamantul a pretins că prejudiciul i-a fost creat de pârâții indicați în cererea de chemare în judecată, poate fi reținută identitatea prevăzută de art. 36 C. proc. civ. Chiar dacă reclamantul are posibilitatea, potrivit principiului disponibilității, să cheme în judecată pe cine consideră necesar, instanța este obligată să verifice calitatea procesuală a părților litigiului, mai ales dacă a fost invocată o excepție în acest sens. În situația în care instanța considera, pe fondul cauzei și în urma aprecierii materialului probator administrat, că se poate stabili în ce măsură le incumbă pârâților obligația corelativă a dreptului pretins de reclamant, aceasta trebuia să procedeze la unirea excepției cu fondul, iar nu să o respingă pe considerentul că reclamantul cheamă în judecată pe cine consideră necesar. Procedând astfel, recurentul-pârât a arătat că instanța a lipsit de conținut dispozițiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și persoana căreia i se pretinde o obligație în raportul juridic dedus judecății. Cât timp instanțele de fond și de apel nu au dedus din cuprinsul cererii de chemare în judecată sau din apelul reclamantului dacă există sau nu identitate între persoana pârâtului și persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecății, considerând că acest lucru se poate stabili doar după analiza fondului și administrarea probatoriului, recurentul-pârât a apreciat că excepția trebuia să fie unită cu fondul cauzei, iar nu să fie respinsă ca urmare a invocării principiului disponibilității părților.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la 21 martie 2023, recurentul-pârât Consiliul Județean Timiș a solicitat respingerea recursului principal. Intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului principal, din perspectiva neîncadrării criticilor în dispozițiile legale invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Prin întâmpinarea depusă la recursul incident, intimata-pârâtă a solicitat admiterea recursului incident. Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimata Comuna Valcani, prin primar, și de recurentul-pârât Consiliul Județean Timiș, solicitând respingerea apărărilor formulate. De asemenea, a depus întâmpinare la recursul incident. La termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de nulitate a recursului, invocată de intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, prin întâmpinare, din perspectiva neîncadrării motivelor recursului principal în dispozițiile art. 488 din același cod.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție 6.1 În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, asupra căreia constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat". Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin art. 483 C. proc. civ., recursul a fost conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, ca un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile își pot apăra drepturile subiective, înlăturând efectele hotărârii atacate în condițiile reglementate de art. 488 C. proc. civ. Așadar, este necesar ca recurentul să invoce - iar susținerea să fie apreciată ca fiind întemeiată - că, în cazul hotărârii atacate cu recurs, se regăsesc motivele prevăzute de textul legal menționat. Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză de reclamant nu se circumscrie dispozițiilor legale enunțate. Prin decizia nr. 325 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 729 din 31 mai 2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Consiliul Județean Timiș, Instituția Prefectului Județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar. A respins apelul incident declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș împotriva aceleiași sentințe civile, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. și cu intimații-pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Instituția Prefectului Județului Timiș și Primăria Valcani, prin primar. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în calea de atac a apelului au fost formulate critici ce au vizat, pe de o parte, aspecte legate de calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Județean Timiș, iar pe de altă parte, statuările instanței de fond asupra răspunderii civile delictuale. În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Timiș, curtea a constatat că, în mod corect tribunalul a dispus respingerea acesteia, în contextul în care, cu respectarea principiului disponibilității, reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu, alături de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, și cu pârâții Instituția Prefectului, Primăria Valcani, prin primar, și Consiliul Județean Timiș, fiind apreciate ca fiind juste statuările în sensul că doar pe fondul cauzei și în urma aprecierii materialului probatoriu administrat, se poate stabili în ce măsură le incumbă acestora obligația corelativă a dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată. Referitor la aspectele invocate de reclamant, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate asupra cotei părți de x, înscrise în CF nr. x Cociohat, a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2014 de Biroul Notarului Public B., de la vânzătoarele C. și D., dreptul acestora fiind recunoscut și stabilit în mod teoretic prin decizia civilă nr. 30/2012 a Tribunalului Arad, întrucât terenul nu se afla în circuitul civil. Având în vedere că imobilul înscris în CF nr. x Cociohat era amplasat într-o zonă care a făcut obiectul legilor funciare de restituire, iar în cartea funciară nu au mai fost făcute operațiuni, identificarea topografică fiind înlocuită cu cea cadastrală, în acord cu prevederile art. 31 alin. (3) și (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și de publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPI, a apreciat că registrul de carte funciară are doar rol informativ cu privire la istoricul său. Observând temeiul de drept în baza căruia reclamantul a promovat demersul judiciar, curtea a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul art. 1357 C. civ., este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Instanța de apel a constatat că prejudiciul reclamat în cauză constă în faptul că recurentul nu se poate folosi de dreptul său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x Cociohat, fapta ilicită indicată fiind chiar atitudinea pârâților care nu îi permit să beneficieze de imobil. Aplicând dispozițiile legale pretins încălcate (art. 1357 C. civ.) în acord cu doctrina și practica judiciară în materie, curtea a constatat că recurentul-reclamant nu a probat, în condițiile art. 249 C. proc. civ., caracterul ilicit al faptei, aspectul privitor la încasarea impozitului anual pe teren putând fi încadrat, cel mult, în sfera unei plăți nedatorate, cu remediile aferente acesteia, nefiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților. Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției adoptate prin decizia recurată, respectiv de respingere a apelului principal al reclamantului, precum și a apelului incident al pârâtului împotriva sentinței nr. 729 din 31 mai 2022 a Tribunalului Timiș, secția I civilă. Prin cererea principală de recurs, reclamantul A. a arătat că a achiziționat o suprafață de teren de 39,82 ha, pentru care a fost înregistrat ca plătitor de impozit la Primăria Dudeștii Vechi. Ca urmare a divizării acestei unități administrativ teritoriale, a luat naștere o nouă comună, Valcani, fără a se face delimitarea teritorială și a se cunoaște exact în ce zonă se află nr. cadastral x Cociohat (la care figura imobilul în discuție) și la care dintre cele două primării recurentul ar trebui să achite impozitul. Recurentul-reclamant a afirmat că a criticat în apel hotărârea instanței de fond pentru nerespectarea principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 pct. 6 C. proc. civ., iar curtea, prin decizia recurată, a încălcat același principiu reținând greșit că nu s-a probat caracterul ilicit al faptei pârâților, fiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. A susținut că, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea poate fi antrenată și în cazul celei mai mici culpe, existând o suspiciune rezonabilă în legătură cu favorizarea, de către instanța de apel, a instituțiilor din județul în care funcționează. În ceea ce privește fapta ilicită a pârâților, recurentul-reclamant a arătat că aceasta constă în încălcarea dispozițiilor art. 1349 C. civ., ceea ce atrage aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Aceste susțineri ale recurentului-reclamant nu constituie critici veritabile ale argumentelor expuse de instanța de apel, care fundamentează soluția deciziei recurate, ci nemulțumiri referitoare la judecata realizată în etapa procesuală anterioară, care nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Deși recurentul-reclamant a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamând încălcarea principiului contradictorialității, din expunerea de motive nu se pot decela chestiunile care nu au fost puse în discuția părților de către instanța de apel și care să permită formarea unei opinii a instanței de recurs cu privire la incidența motivului de recurs invocat. De altfel, instanța de apel a avut a analiza, față de temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, elementele răspunderii civile delictuale, în raport de care a apreciat asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond. De asemenea, indicarea ca temei de drept, în recurs, a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă, în lipsa unor motive de recurs care, dezvoltate, să permită încadrarea în norma de drept indicată, din perspectiva aspectelor invocate, referitoare la încălcarea normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin care recurentul să combată raționamentul judiciar conținut în hotărârea atacată. Ca atare, o indicare formală a acestora sau o aparență de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat, recurentul-reclamant având obligația de a expune concret argumentele de natură juridică față de care apreciază că soluția instanței de apel este nelegală, în sensul de a formula critici în legătură cu soluția pronunțată asupra apelului, în legătură cu condițiile necesar a fi întrunite pentru aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1357 și următoarele C. civ. Această modalitate de motivare a recursului reiese din însuși conținutul alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., care condiționează exercitarea acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în apel, numai pentru motive de nelegalitate. Mai trebuie reținut că modalitatea în care recurentul-reclamant a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum prevede art. 489 alin. (3) din același act normativ. Față de considerentele expuse, având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. 6.2 Examinând recursul incident al pârâtului Consiliul Județean Timiș, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 491 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile." Art. 472 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe"; (alin. (2) "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect." Această reglementare legală instituie caracterul accesoriu al recursului incident față de recursul principal, existența și modalitatea de soluționare a acestuia depinzând de cele ale recursului principal. Înalta Curte, în raport de soluția ce urmează a fi adoptată în ceea ce privește recursul principal, respectiv, de anulare a acestuia, pentru neîncadrarea criticilor formulate în vreunul din motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 491 alin. (1) coroborate cu cele art. 472 alin. (2) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului incident, ca rămas fără efect. PENTRU ACESTE MOTIVE,