ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă sub nr. x/2021, la data de 18.03.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând: încetarea încălcării drepturilor asupra mărcii înregistrare D., aflată exclusiv în patrimoniul reclamantului; încetarea tuturor actelor de distribuție, activități de marketing, reclamă și a altor activități promoționale sub numele comercial D.; distrugerea, de îndată, a tuturor materialelor promoționale ce poartă sau sunt însoțite de denumirea D., obligarea pârâților, în solidar la plata sumei de 90.000 RON reprezentând daune morale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1635/29.10.2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 1757 A din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1635/29.10.2021, pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă. Împotriva deciziei Curții de Apel București, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1552,5 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aferentă criticilor subsumate la pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul nu s-a conformat acestei obligații. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc.

civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) este sancționată, potrivit alin. (3) al art. 486 din C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, recurentul a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.552,5 RON, conform dovezilor aflate la f. x și 65 din dosarul de recurs.

Recurentul nu s-a prezentat în instanță la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că și-a îndeplinit obligația legală de plată și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru. Aspectul nedepunerii taxei a fost verificat și la finalizarea ședinței de judecată, moment la care s-a constatat că dovada îndeplinirii obligației nu a fost transmisă la dosarul cauzei prin registratura sau arhiva secției I civile a instanței supreme, conform referatului întocmit de grefierul de ședință. Constatând că recurentul nu s-a conformat obligației legale de a timbra cererea de recurs în cuantumul stabilit de instanță, deși a fost legal înștiințat despre obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat. Față de soluția pronunțată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentului (căzut în pretenții) la plata sumei de 4000 RON către intimatul-reclamant C. și la plata sumei de 2500 RON către intimatul-reclamant B., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform documentelor justificative aflate la f.35 și 49 dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1757 A din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și B.. Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 4000 RON către intimatul-reclamant C. și la plata sumei de 2500 RON către intimatul-reclamant B., cu titlu de cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.