ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2393/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de completare dispozitiv, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2016, petentul A., expert contabil în cauză, a solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună completarea dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul suplimentării onorariului provizoriu acordat, în cuantum de 1.500 RON, la suma de 11.175 RON.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1813 A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererea de completare, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman și Inspectoratul de Stat în Construcții; a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în sensul că a admis cererea expertului A. privind majorarea onorariului, în parte; a dispus majorarea onorariului cu suma de 3.000 RON, în sarcina aceleiași părți procesuale ce a suportat și restul onorariului, apelantul-pârât.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1813 A din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs petentul A. și pârâtul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman. 3.1. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul A. a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 C. proc. civ., în sensul admiterii în totalitate a cererii de suplimentare a onorariului cu suma de 11.175 RON. Printr-un prim motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta a arătat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, având în vedere că din motivarea deciziei recurate nu se poate reține niciun considerent pentru care acestuia i se cuvine majorarea onorariului doar cu suma de 3.000 RON și nu cu întreaga sumă de 11.175 RON, pentru care a depus dovezi în probarea muncii efective depuse în cauză. Se mai arată că, deși instanța de apel a reținut complexitatea lucrării, volumul mare de muncă, numărul de ore lucrate, considerente care nu puteau conduce decât la admiterea în totalitate a cererii, instanța de apel a dispus admiterea doar în parte a cererii de majorare onorariu. În continuare, recurentul a susținut că unicul argument pentru a dispune admiterea doar în parte a cererii sale a fost faptul că instanța de apel nu și-a însușit în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aspect care, în opinia recurentului, nu poate reprezenta un motiv pentru admiterea doar în parte a cererii sale întrucât instanța era ținută să analizeze munca efectiv prestată de recurent. Totodată, recurentul a invocat și faptul că expertul judiciar nu poate fi evaluat și remunerat doar prin raportare la soluția pe care o va pronunța instanța de judecată, în sensul acordării onorariului solicitat doar în cazul în care concluziile din lucrarea efectuată corespund argumentelor judecătorilor din hotărârea pronunțată. Printr-un al doilea motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevăd că reducerea onorariului experților poate fi dispusă doar atunci când este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată, însă din cuprinsul deciziei recurate se identifică atât complexitatea cauzei, cât și activitatea considerabilă efectuată de recurent. Se arată și că motivul reținut, respectiv că instanța nu și-a însușit în totalitate concluziile raportului, nu se încadrează în cazurile stabilite de dispozițiile legale precitate pentru reducerea onorariului. In continuare, recurentul a susținut că reducerea motivată a onorariului în accepțiunea prevăzută de textul de lege precitat este contrazisă atât de argumentele instanței de apel, cât și de materialul probator neanalizat de instanța de apel. Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea, în parte, a deciziei recurate. 3.2. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, a solicitat casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul respingerii cererii de completare a deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, cu privire la majorarea onorariului expertului contabil, ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recurentul expert contabil ar fi formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curții de Apel București cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 444 C. proc. civ., în condițiile în care decizia a cărei completare s-a solicitat a fost comunicată acestuia la 6 august 2021, iar cererea de completare a fost formulată la data de 15 octombrie 2021. De asemenea, se mai invocă faptul că ar fi depus la dosar documente și puncte de vedere cu privire la toate aspectele analizate prin expertiza contabilă, anume stabilirea cotelor eventual plătibile, stabilirea termenului de prescripție, în raport de ordinul de începere a lucrărilor și de recepția lucrărilor, pentru fiecare proiect de investiție în parte, aceasta furnizând toate informațiile către expertul contabil, participând activ la realizarea expertizei și înlesnind munca acestuia, aspectele evidențiate prin punctele de vedere regăsindu-se în expertiza contabilă, motiv pentru care nu se impune majorarea onorariului expertului contabil. Concluzionând, recurentul solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu consecința respingerii cererii de majorare a onorariului expertului contabil, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză La 19 aprilie 2022, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de petentul A., motivat de faptul că nu au fost aduse argumente care să poată constitui motive de nelegalitate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deși au fost indicate motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., din dezvoltarea acestora rezultă că recurentul este nemulțumit de reducerea onorariului de expert, aspect care nu vizează nelegalitatea deciziei, ci temeinicia acesteia. La 20 aprilie 2022, recurentul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A., ca nefondat. A mai susținut că, din lecturarea cererii de recurs, se rețin doar nemulțumiri cu privire la decizia instanței de apel care, cel mult, țin de temeinicia hotărârii. La 19 aprilie 2022, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții București, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de recurentul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, casarea deciziei recurate și respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca tardiv introdusă. La 26 aprilie 2022, recurentul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman. De asemenea, a susținut faptul că motivele invocate de recurentul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, nu pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. La 13 mai 2022, recurentul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul A., prin care a susținut tardivitatea formulării cererii de completare dispozitiv, întrucât potrivit art. 444 alin. (3) C. proc. civ., procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă inclusiv experților, nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare pentru formularea cererii de completare atrăgând sancțiunea decăderii. Totodată, a invocat și decizia Curții Constituționale nr. 597/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 28 septembrie 2023, au fost admise în principiu recursurile declarate de petentul A. și de pârâtul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, împotriva deciziei nr. 1813A din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fost fixat termen de judecată la 29 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Critica de nelegalitate formulată în cadrul recursului petentului, încadrabilă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privește motivarea contradictorie a deciziei atacate, recurentul susținând că, deși instanța de apel a reținut complexitatea lucrării, volumul mare de muncă, numărul de ore lucrate, considerente care nu puteau conduce decât la admiterea în totalitate a cererii, a dispus admiterea doar în parte a cererii de majorare onorariu. În privința acestui motiv de recurs, Înalta Curte pornește în analiza sa de la semnificația prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pe care se întemeiază acest motiv de critică, ce consacră trei ipostaze, și anume lipsa oricărei motivări, situația în care motivarea conține considerente străine de natura și obiectul litigiului, precum și situația în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii. Se reține că, din perspectiva acestui motiv de recurs, contradicția, atunci când privește doar argumentele instanței de judecată, trebuie să fie una de natură să conducă la concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situații întâlnindu-se, de exemplu, atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele, netemeinicia, sau atunci când se reține caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc. Din examinarea deciziei recurate, se observă că instanța de apel a admis cererea de completare a dispozitivului, în sensul că a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului domnului expert A., reținând că raportul de expertiză realizat a fost unul amplu și de o anumită complexitate, iar expertul judiciar a avut a răspunde, în mod amplu, și unor obiecțiuni formulate la raportul de expertiză de către intimatul reclamant, însă a avut în vedere și împrejurarea că, potrivit considerentelor deciziei civile pronunțate în cauză de către instanța de apel, Curtea nu și-a însușit în totalitate concluziile acestui raport. În aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a apreciat că se impune suplimentarea onorariului de expertiză cu suma de 3000 RON și nu cu cea de 11.175 RON, cât a solicitat petentul, întrucât această din urmă sumă este vădit disproporționată în raport cu complexitatea concretă a cauzei și cu activitatea desfășurată de domnul expert, ținând seama de circumstanțele cauzei. Prin urmare, considerentele instanței de apel nu sunt contradictorii, ci complementare în susținerea soluției de admitere, în parte, a cererii de majorare a onorariului, motivarea deciziei recurate fiind una clară, structurată și coerentă, prin raportare la dispozițiile legale incidente, care vizează criteriile legale de apreciere a reducerii onorariului de expert. Astfel, nu se poate susține că instanța nu a respectat exigențele de motivare impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Împrejurarea că recurentul petent nu este de acord cu motivarea instanței de apel, sub aspectul soluției, nu echivalează cu o nemotivare și nu determină incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile întemeiate pe aceste dispoziții legale urmând a fi respinse, ca nefondate. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevăd că reducerea onorariului experților poate fi dispusă doar atunci când este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată, însă din cuprinsul deciziei recurate se identifică atât complexitatea cauzei, cât și activitatea considerabilă efectuată de recurent. Înalta Curte reține că nemulțumirea recurentului petent în ceea ce privește stabilirea de către instanța de apel a cuantumului onorariului de expert, considerat insuficient față de complexitatea muncii depuse de acesta, nu constituie o critică de nelegalitate a soluției întrucât nu se invocă nesocotirea vreunui criteriu prevăzut de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., text de lege în baza căruia instanța a procedat la stabilirea onorariului, ci constituie o problemă de netemeinicie, cu privire la marja în care a operat reducerea, ce ține strict de aprecierea pe care instanța de apel a făcut-o, aplicând criteriile prevăzute de lege cu privire la volumul și complexitatea activității desfășurate de expert, a cărei verificare este incompatibilă cu dispozițiile care reglementează judecata în recurs. Înalta Curte reamintește că, prin Decizia nr. 3/2020, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Prin urmare, câtă vreme instanța de apel a aplicat criterii legale în aprecierea reducerii de onorariu și a justificat o astfel de măsură, iar recurentul petent nu a demonstrat în recurs nelegalitatea criteriilor utilizate, recursul acestuia urmează a fi respins, ca nefondat. Prin critica formulată în cadrul recursului de pârâtul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține că expertul contabil ar fi formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curții de Apel București cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 444 C. proc. civ., în condițiile în care decizia a fost comunicată la 6 august 2021, iar cererea de completare a fost formulată la data de 15 octombrie 2021. Potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă." Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 444 C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unu capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale precitate rezultă că părțile din dosar pot formula cererea de completare a dispozitivului hotărârii în termenul de declarare a căii de atac împotriva hotărârii a cărei completare se solicită, termen care curge de la comunicarea acesteia. Se reține că cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost formulată de către petentul A., expert contabil desemnat în cauză, căruia nu i-a fost comunicată hotărârea a cărei completare a fost solicitată. Prin urmare, în speță, termenul prevăzut de art. 444 C. proc. civ. nu se poate raporta la momentul obiectiv al comunicării hotărârii, astfel încât nu se poate reține că cererea a fost depusă cu nerespectarea termenului legal pentru a deveni incidentă sancțiunea decăderii din dreptul de a formula cererea de completare a dispozitivului. De altfel, contrar susținerilor din recurs ale recurentului pârât, se reține că, deși a fost prezent, prin consilier, la termenul de judecată din 14 decembrie 2021, nu a invocat excepția de tardivitate a cererii de completare a dispozitivului, de îndată ce putea să o cunoască, în fața instanței învestite cu soluționarea acesteia, concluziile sale fiind, conform mențiunilor din practicaua deciziei recurate, în sensul respingerii pe fond a cererii de majorare a onorariului expertului contabil. În privința argumentelor pentru care recurentul apreciază că nu se impunea majorarea onorariului de expertiză, respectiv depunerea la dosar a documentelor și punctelor de vedere care au înlesnit munca expertului contabil, se constată, similar recursului analizat anterior, că acestea constituie critici de netemeinicie cu privire la aprecierea instanței de apel asupra proporționalității onorariului de expert cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de acesta, a căror analiză nu se poate realiza în recurs, în raport de actuala structură a acestei căi de atac. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate petentul A. și de pârâtul Județul Teleorman, prin Consiliul Județean Teleorman, împotriva deciziei nr. 1813A din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,