ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2372/2023

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 06.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 214.950,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea triplului remunerațiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în: 1.1 în unitatea de cazare B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; 1.2 în Restaurantul situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; 1.3 în Bar situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; 1.4 în Piscina situată în cadrul B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada mai 2015 - septembrie 2016, mai 2015 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017; 1.5 în cadrul evenimentelor desfășurate în incinta restaurantului situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; 1.6 în unitatea de cazare C., din Calea x, Localitatea Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; 1.7 în Restaurantul situat în C., din Calea x, Loc. Mihăilești, Județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie2018. În subsidiarul primului capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata: a) sumei de 71.650,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale; b) sumei de 133.290,80 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 01.02.2018 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar captului 1 al cererii de chemare în judecată; c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 02.02.2018 și până la data plății efective a sumei de 71.650,00 RON. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul București. Prin sentința civilă nr. 532/16.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea de majorare a onorariului, formulată de expert contabil D., a dispus majorarea onorariului provizoriu în sumă de 1.500 RON cu suma de 2.000 RON (onorariul definitiv fiind în sumă de 3.500 RON) și a obligat reclamanta la plata diferenței de 2.000 RON, dispoziție executorie. Tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanta UCMR - ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.515,40 RON, reprezentând triplul remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, modalitățile și perioadele evidențiate în cererea de chemare în judecată, și anume în unitatea de cazare B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, in perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Restaurantul situat in B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, in perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Barul situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; în piscina situată în cadrul B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, in perioada mai 2015 - septembrie 2016, mai 2015 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017; în cadrul evenimentelor desfășurate în incinta restaurantului situat in B., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, în perioada februarie 2015- februarie 2018; în unitatea de cazare C., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Restaurantul situat in C., din Calea x, Localitatea Mihăilești, județul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018. Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 532 din 16 iunie 2020, a formulat apel pârâta A. S.R.L., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București. Prin decizia civilă nr. 1768A din 08 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 532/16.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, ca nefondat, și a obligat apelanta la plata sumei de 2.975 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 1768A din 08 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs. Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. și a susținut, cu privire la soluția dată primului motiv de apel, că antrenarea răspunderii sale civile delictuale nu are niciun efect sau implicație asupra modalității de stabilire a obligării pârâtei la plata triplului remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în punctele sale de lucru, conform art. 139 alin. (2) coroborat cu alin. (92) din Legea nr. 8/1996. Instanța de apel a considerat că antrenarea acestei răspunderi atrage și obligarea la plata triplului remunerațiilor, fără să facă analiza întrunirii sau nu a condițiilor impuse de lit. a) a art. 139 cu prioritate, aplicând lit. b) în mod direct. Intimata nu a făcut în niciun fel dovada consecințelor economice negative, în special a câștigului nerealizat, a beneficiilor realizate pe nedrept de pârâtă sau a altor tipuri de daune. Recurenta-pârâtă a arătat că soluția dată celui de al doilea motiv de apel, este, de asemenea, nelegală, având în vedere că s-a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese o practică comercială a pârâtei de a exclude furnizarea de muzică în cadrul evenimentelor pe care le organizează, în contextul în care a depus la dosarul cauzei contractele de prestări servicii încheiate cu clienții salonului conform cărora pârâta pune la dispoziție doar incinta restaurantului pentru evenimentul solicitat de către client, iar nu și muzica aferentă evenimentului. Recurenta-pârâtă a susținut că, față de Capitolul III pct. 2 din contract, nu difuzează clienților salonului muzică proprie emisă de aparatura sa. Recurenta-pârâtă a considerat că soluția dată celui de al doilea motiv de apel nu este motivată prin raportare la dispozițiile art. 2 lit. b) din decizia ORDA nr. 198/2012, precum și prin raportare la prevederile Legii nr. 8/1996 actualizată. Referitor la soluția de respingere dată celui de al treilea motiv de apel, recurenta-pârâtă a susținut că aceasta este nelegală, întrucât instanța de apel nu a expus motivele care susțin concluzia instanței privind complexitatea activității desfășurate de expert, mai ales în contextul în care în raportul inițial nu au fost lămurite obiectivele, fiind necesară și varianta a II-a a expertizei, efectuată strict ca urmare a culpei expertului de a nu lămuri împrejurările speței deduse judecății.

Procedura în filtru. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 04 august 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția de primire de la 07 septembrie 2022 s-a dispus întocmirea de către magistratul-asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare. Prin raportul întocmit s-a reținut că urmează a se pronunța completul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 09 mai 2023 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1768A din 8 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta-pârâtă și-a întemeiat calea de atac promovată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Printr-un prim motiv de recurs, recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a considerat în mod greșit că antrenarea răspunderii sale delictuale implică automat obligarea sa la plata triplului remunerațiilor și, de asemenea, în mod greșit instanța de apel nu a făcut analiza îndeplinirii în cauză a condițiilor impuse de art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, aplicând în mod automat lit. b). Criticile astfel expuse de recurenta pârâtă, încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au caracter nefondat. Stabilind situația de fapt, instanța de apel a reținut existența autorizației de licență neexclusivă nr. x/29.09.2014 și încetarea de drept a acestui contract, conform art. 7, ca urmare a neplății de către utilizator a remunerației aferente, intimata-reclamantă invocând acest mod de încetare a contractului, aspect de necontestat de către pârâtă în faza apelului. Prin urmare, răspunderea recurentei pârâtei pentru activitatea de comunicare publică a fonogramelor în perioada februarie 2015 - februarie 2018 a fost în mod corect calificată de instanța de apel ca fiind de natură delictuală. Recurenta pârâtă nu a criticat natura răspunderii sale astfel angajate, ci împrejurarea că instanța de apel a obligat-o la plata triplului remunerațiilor, aplicând automat lit. b) a art. 139 din Legea nr. 8/1996, fără a analiza întrunirea condițiilor prevăzute de lit. a) a aceluiași articol. În acest sens, instanța de apel a reținut că sunt aplicabile prevederile pct. 6 din Metodologia adoptată prin Decizia ORDA nr. 266/2011 și că este corectă soluția Tribunalului de a dispune obligarea la plata triplului remunerațiilor pentru perioada 02.2015 - 02.2018. Conform art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, la stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a). Pct. 6 din Metodologia adoptată prin Decizia ORDA nr. 266/2011 prevede că, pentru perioada pentru care utilizatorul nu a încheiat autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA, acesta are obligația de a plăti UCMR-ADA o sumă egală cu triplul remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate dacă ar fi încheiat autorizația licență neexclusivă. Dispozițiile Legii nr. 8/1996 în forma în vigoare la momentul adoptării acestei metodologii cuprindeau reglementarea caracterului opozabil al acesteia în art. 131 2 alin. (8), stabilind că hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate. În condițiile concrete ale speței, aplicarea lit. b) a art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 este corectă prin prisma împrejurării că nu a fost posibilă aplicarea criteriilor de la lit. a) pentru cuantificarea consecințelor economice negative, aspect de fapt stabilit de instanțe, precum și prin prisma împrejurării că obligarea pârâtei la plata triplului remunerației care ar fi fost legal datorate reprezintă un criteriu legal pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți, cu consacrare expresă în dispozițiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și în metodologia aplicabilă. De altfel, în situația în care recurenta nu a solicitat autorizație neexclusivă de utilizare a operelor muzicale comunicate public, despăgubirile solicitate și acordate reclamantei, în numele titularilor drepturilor de autor încălcate, au un temei delictual; prin urmare, aceste despăgubiri, pe lângă caracterul reparator, au și caracter sancționator; în această situație, alegerea criteriului legal ce corespunde cel mai bine funcției reparatorii și preventive pentru eventuale încălcări ulterioare, precum și având caracter descurajant pentru alți potențiali utilizatori, dar și pentru autorul faptei ilicite, este o opțiune celui păgubit, iar nu a celui care a săvârșit încălcarea (comunicare publică în lipsa autorizării și fără plata remunerațiilor legal datorate). Recurenta-pârâtă a arătat că soluția dată celui de al doilea motiv de apel, este, de asemenea, nelegală, în contextul în care a depus la dosarul cauzei contractele de prestări servicii încheiate cu clienții salonului conform cărora pârâta pune la dispoziție doar incinta restaurantului pentru evenimentul solicitat de către client, iar nu și muzica aferentă evenimentului. Recurenta-pârâtă a susținut că, față de Capitolul III pct. 2 din contract, nu difuzează clienților salonului muzică proprie emisă de aparatura sa. Recurenta-pârâtă a considerat că soluția dată celui de al doilea motiv de apel nu este motivată prin raportare la dispozițiile art. 2 lit. b) din decizia ORDA nr. 198/2012, precum și prin raportare la prevederile Legii nr. 8/1996 actualizată. Examinând susținerile formulate în acest sens în faza apelului, instanța a analizat probele administrate în cauză și a reținut că apelanta organiza evenimente în cadrul activității sale de prestări servicii, iar din documentele financiar-contabile puse la dispoziția expertului au fost identificate un număr de 53 evenimente. De asemenea, instanța de apel a apreciat că, din înscrisurile depuse în fața primei instanțe nu reiese o practică comercială a apelantei de a exclude furnizarea de muzică din cadrul evenimentelor pe care le organizează, astfel încât a reținut că apelanta datorează remunerația aferentă pentru evenimente, întrucât, în lipsa unor probe contrare, nu sunt plauzibile susținerile apelantei în sensul că aceasta nu difuza niciun fel de muzică în cadrul evenimentelor pe care le organiza. Astfel, pe de o parte, aceste critici nu pot fi reținute prin prisma faptului că recurenta pârâtă tinde la susținerea unei greșite stabiliri a situației de fapt și a unei aprecieri eronate a probelor, aspecte care, însă, nu intră sub cenzura instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susținute de parte, susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Pe de altă parte, deși a susținut nemotivarea deciziei prin prisma unor dispoziții legale, recurenta pârâtă nu a arătat în concret în ce constă greșeala instanței de apel sub acest aspect, situație în care nu este posibilă realizarea unui control de legalitate în această privință, considerentele instanței de apel vizând exclusiv aspecte de fapt. Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu a expus motivele care îi susțin concluzia privind complexitatea activității desfășurate de expert, în contextul în care în raportul inițial nu au fost lămurite obiectivele, fiind necesară și varianta a II-a a expertizei, efectuată strict ca urmare a culpei expertului de a nu lămuri împrejurările speței deduse judecății. Examinând decizia recurată, se constată că aceasta a fost motivată în drept, fiind indicate dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., conform cărora "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său", instanța de apel precizând că textul se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3). În raport cu dispoziția legală arătată și cu situația concretă din speță, instanța de apel a apreciat că este corectă soluția primei instanței de a majora onorariul expertului, considerând că suma de 3.500 RON este potrivită față complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de expert, al cărui raport de expertiză este indispensabil lămuririi situației de fapt dedusă judecății în prezentul dosar. Astfel, se constată că instanța de apel a expus considerentele de fapt și de drept care i-au justificat soluția în privința acordării onorariului de expert, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nefiind întemeiat. Pe de altă parte, stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de expert plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a expertului. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Este vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de expert reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecință, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1768A din 8 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor. Cât privește cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, aceasta urmează a fi admisă, recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluția care urmează a se pronunța asupra recursului declarat de aceasta. În consecință, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, constând în onorariul de avocat achitat de parte conform ordinului de plată depus la dosar.