ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2314/2023

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Brăila, iar ulterior, ca urmare a declinărilor de competență, pe rolul Tribunalului Brăila, fiind strămutată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I, astfel cum a fost modificată, completată și precizată, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Brăila, Consiliul Local al Municipiului Brăila și Poliția Locală Brăila și terții chemați în judecată cu poziție procesuală de reclamanți Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat: - constatarea dreptului de proprietate publică a Statului Român și a dreptului de administrare al Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul Județean de Poliție Brăila, asupra imobilului situat în Brăila, str. x, jud. Brăila; - evacuarea din imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila a pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Brăila și Poliția Locală Brăila, precum și repunerea în posesie și administrare asupra imobilului a Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul Județean de Poliție Brăila. Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2017 pârâta Poliția Locală Brăila a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 prin care s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu privire la imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila. Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a dispus disjungerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 și înregistrarea unui dosar separat, sub nr. x/2017. Parcursul procesual al dosarului nr. x/2017: Prin sentința civilă nr. 705 din 2 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 13 din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de intimatul Guvernul României. A admis excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1705/2006, invocată de Poliția Locală Brăila și a constatat nelegalitatea H.G. nr. 1705/2006, în ceea ce privește includerea în domeniul public a imobilului situat în mun. Brăila, str. x, inventariat cu denumirea O9.04 nr. M.F.P.x, cod clasificare 8.19.01. Prin decizia civilă nr. 2165 din 17 aprilie 2019 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Județean de Poliție Brăila, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația județeană a Finanțelor Publice Brăila și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 13/30.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. A fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin sentința civilă nr. 160 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal invocată de Ministerul Afacerilor Interne. S-a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate a HCL nr. 1705/2006 în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, Ministerul Afacerilor Interne, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația județeană a Finanțelor Publice Brăila, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Poliția locală Brăila, Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar, Consiliul Local Municipal Brăila și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila. Prin decizia civilă nr. 510 din 30 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă. Fond - Tribunalul Vrancea: La termenul de judecată din 9 martie 2021 stabilit în cadrul dosarului nr. x/2017, instanța a admis excepția conexității invocată de reclamant și în temeiul art. 139 C. proc. civ. a dispus conexarea cauzei înregistrată sub nr. x/2017* la dosarul nr. x/2014. La termenul de judecată din 18 martie 2021 instanța: 1) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea aflată la dosarul Judecătoriei Brăila; 2) a admis în principiu cererea formulată de reclamant în temeiul art. 68 C. proc. civ. (astfel cum a fost aceasta precizată prin înscrisul aflat la fila x verso vol. I al Tribunalului Vrancea) de chemare în judecată a terților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne, care au dobândit astfel poziția procesuală de reclamanți în cauză; 3) a luat act de renunțarea reclamantului (formulată prin cererea precizatoare aflată la dosarul Tribunalului Vrancea) la judecarea capătului de cerere, astfel cum a fost acesta precizat prin înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Brăila, având ca obiect rectificare carte funciară și la soluționarea cauzei și în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și cu Consiliul Local al municipiului Brăila; 4) a dispus scoaterea din cauză a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și rămânerea în proces a Consiliul Local al municipiului Brăila, față de invocarea de către reclamant, prin cererea precizatoare aflată la dosarul Tribunalului Vrancea, a nelegalității Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, precum și rămânerea în judecată a Guvernului României, față de invocarea de către pârâta Poliția locală Brăila, prin înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Vrancea, a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006; 5) a respins, ca rămase fără obiect, excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și Consiliul Local al municipiului Brăila prin întâmpinările depuse la dosar și excepția necompetenței materiale a tribunalului cu privire la capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară invocată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila; 6) a respins ca nesusținută excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și Consiliul Local al municipiului Brăila; 7) a respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale a reclamantului de a formula acțiunea în rectificare invocată de pârâta Poliția Locală Brăila; 8) a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării de către reclamantă a cererii precizatoare în sensul de solicitare ca instanța să se pronunțe asupra nelegalității Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, excepție invocată de Poliția Locală Brăila prin răspunsul la întâmpinare; 9) a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1586/2012 a Tribunalului Brăila, cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, excepție invocată de Poliția Locală Brăila prin cererea de repunere pe rol a cauzei, pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 18 martie 2021, care face corp comun cu hotărârea.

Sentința Tribunalului Vrancea: Prin sentința civilă nr. 132 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta Poliția Locală Brăila prin întâmpinare. Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Inspectoratul de Poliția Județean Brăila, invocată de pârâta Poliția Locală Brăila prin întâmpinare, excepția lipsei de interes - invocată de pârâta Poliția Locală Brăila prin întâmpinare și excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului de proprietate publică și evacuare, invocată de pârâta Poliția Locală Brăila prin întâmpinare. A fost admisă excepția de nelegalitate a HCL Brăila nr. 118/30.01.2006, invocată de reclamantul Inspectoratul de Poliția Județean Brăila și s-a constatat nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006. De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, inadmisibilitatea invocată de pârâtul Guvernul României în legătură cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 invocată de Poliția Locală Brăila. A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 invocată de Poliția Locală Brăila. A fost admisă cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliția Județean Brăila și reclamanții Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții Poliția locală Brăila, Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar, Consiliul Local Municipal Brăila și Guvernul României. A constatat dreptul de proprietate publică al reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și dreptul de administrare al reclamantului Ministerul Afacerilor Interne prin reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila asupra imobilului situat în Brăila, str. x, jud. Brăila. A dispus evacuarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar și Poliția Locală Brăila din imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila și a repus pe reclamanții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Județean Brăila în posesie și administrare cu privire la imobilul precizat. A obligat pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar și Poliția Locală Brăila, în solidar, la plata către reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila a sumei de 20.744 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă: Prin decizia civilă nr. 203/A din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții Poliția Locală Brăila și Municipiul Brăila împotriva sentinței civile nr. 132 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pârâții Poliția Locală Brăila și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila au declarat recurs. a) Recursul declarat de pârâta Poliția Locală Brăila: În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, respingerea acțiunii formulate de către Inspectoratul de Poliție Județean Brăila ca inadmisibilă, menținerea H.C.L Brăila nr. 118/14.07.2001 și menținerea H.C.L Brăila nr. 11/30.01.2006, fiind expuse următoarele critici: - este nefondată soluția instanța de apel prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a Inspectoratului de Poliție Județean Brăila, fiind aplicate eronat prevederile art. 36-38 C. proc. civ., întrucât o acțiune în revendicare nu poate fi pornită de o terță persoană, care nu are calitatea de proprietar, iar acțiunea nu se justifică a fi soluționată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice; - Curtea de Apel Galați a făcut o apreciere contradictorie cu privire la excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 1705/2006 ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 13/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și respinsă prin hotărârea recurată în prezenta cauză, fără a ține cont de faptul că nu a fost respectat art. 20 din Legea nr. 213/1998; - în mod eronat, instanța a calificat cererea de chemare în judecată și precizările reclamantului ca fiind o acțiune ce are mai multe capete de cerere principale, fiind nefondată soluția instanței de apel privind excepția inadmisibilității acțiunii, sens în care invocă încălcarea prevederilor art. 35 C. proc. civ. - subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, recurentul- pârât a arătat că instanța nu era competentă să judece nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 și HCL Brăila nr. 118/14.07.2001, întrucât competența materială aparține Tribunalului Brăila care deja se pronunțase prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011. În mod eronat, instanța a unit fondul cu excepțiile de nelegalitate, având în vedere că HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 a mai făcut obiectul cererii de anulare formulate de IPJ Brăila în dosarul nr. x/2011, cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ. b) Recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila prin primar, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează următoarele critici: - aplicarea greșită a art. 36-38 C. proc. civ., în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Inspectoratului de Poliție Județean Brăila; - instanța de apel a soluționat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998; - Curtea de Apel Galați a analizat selectiv înscrisurile depuse de Municipiul Brăila datate din perioada 1868-1950 și a reținut în mod eronat că prin Decretul nr. 455/28.12.1949 ar fi fost dispusă trecerea în proprietatea Statului a imobilului situat în Municipiul Brăila, str. x, având în vedere că din procesul-verbal nr. x/22.05.1950 rezultă că imobilul în litigiu a trecut în folosința și nu în proprietatea Comandamentului de Pompieri.

Apărările formulate în cauză: Recurentul-pârât Poliția Locală Brăila a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, prin care a solicitat admiterea recursului . Intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Intimatul-reclamant Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate . Recurenta-pârâtă Poliția Locală Brăila a formulat răspuns la întâmpinările Ministerului Afacerilor Interne și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimați, iar cu privire la excepția nulității recursului arată că a invocat motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 9 februarie 2023, completul de filtru a respins excepția nulității recursurilor, invocată de intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne. A admis în principiu, recursurile declarate de pârâții Poliția Locală Brăila și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. A fixat termen cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursurilor. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, în conditiile în care atât pârâtul Municipiul Brăila prin primar, cât și pârâta Poliția Locală Brăila au invocat incidența acelorași dispoziții legale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că analiza aceste critici urmează a fi făcută împreună. Din perspectiva dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct8 C. proc. civ.,Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce însă nu se verifica în cauză. Astfel, Înalta Curte reține că, ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză ceea ce însă nu se verifica în cauză. Cum din cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare existente la dosar, acțiune formulată inițial de IPJ Brăila dar însușită implicit de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contextul atragerii în litigiu a acestei părți în calitate de reclamant prin procedura intervenției forțate reglementată de art. 68-70 C. proc. civ., rezultă atât cadrul procesual, limitele învestirii precum și obiectul dedus judecatii ce vizează 3 capete de cerere și anume de revendicare, de constatare a existenței dreptului de administrare formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâții Poliția Locală Brăila și Municipiul Brăila (acțiune pornită inițial tot de reclamantul IPJ Brăila dar însușită expres de MAI) și respectiv capăt de cerere de evacuare a pârâților întemeiat de reclamant pe existența unui drept de folosință asupra imobilului ce i-a fost acordat de adevăratul proprietar al imobilului, Înalta Curte reține că, într-adevăr, cum bine a reținut instanta de apel, calitatea procesuală activă este dată de identitatea dintre reclamant și cel ce se pretinde titular al dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății. Din această perspectivă, și în conditiile în care acțiunea formulată inițial de IPJ Brăila a fost însușită atât de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și de MAI, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurenților legate de aplicarea greșită a dispozitiilor art. 36-38 C. proc. civ., în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Inspectoratului de Poliție Județean Brăila. Or, față de obiectul dedus judecătii, cum atât pârâtul Municipiul Brăila cât și reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au invocat deținerea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, în condițiile în care Municipiul Brăila a invocat dispozitiile HCL nr. 11/2006, iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat Decizia nr.x/1950, Decretul nr. 1086/1950, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004 și H.G. nr. 1705/29.11.2006, Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o legală aplicare și interpretare a dispozitiilor ce reglementează acțiunea în revendicare, reținând în mod legal și corect că asupra imobilului din litigiu "pârâtul Municipiul Brăila nu a putut prezenta un titlu de proprietate, în senul art. 557 C. civ. actual sau în sensul art. 645 C. civ. vechi, titlu care să fie anterior Constituției din anul 1991. Numai reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a prezentat un titlu de proprietate, în sensul art. 645 C. civ. vechi, cu privire la acest imobil, titlu anterior Constituției din 1991". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurenților legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește susținerea pârâtului Municipiul Brăila că instanța de apel a analizat toate inscrisurile datate din perioada 1868-1950, în condițiile în care aceste critici ce vizează modul de interpretare al probelor nu se circumscriu motivelor de nelegalitate astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, recurenta-pârâtă Polița locală Brăila a arătat că instanța nu era competentă să judece nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 și HCL Brăila nr. 118/14.07.2001, întrucât competența materială aparține Tribunalului Brăila care deja se pronunțase prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011 cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila. În ceea ce priveste susținerea recurentei că instanța nu era competentă să judece cererea vizând nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006, întrucât competența materială aparținea Tribunalului Brăila, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 510/30.01.2020 pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 având ca obiect excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, invocată în cauză de pârâta Poliția locală Brăila a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, ca instanță în fața căreia a fost invocată, dat fiind caracterul incident al acestei excepții. Din perspectiva deciziei enuntate, Înalta Curte reține că este nefondată susținerea recurentei în ce privește necompetența materială a instanței în soluționarea cererii ce vizează nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006, dat fiind faptul că prin decizia enunțată, în regulator de competență a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă. În ce privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,Înalta Curte reține că potrivit acestor dispoziții "casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, iar potrivit art. 430 C. proc. civ. are autoritate de lucru judecat de la pronunțare hotărârea ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Criticile legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au fost susținute din perspectiva faptului că Tribunalul Brăila se pronunțase asupra HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011, cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila. În ce privește autoritatea de lucru judecat, reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte reține că presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză a două sau mai multor dosare, dintre care cel puțin unul dintre acestea să fie soluționat, așa cum reiese din dispozițiile alin. (1) art. 430 C. proc. civ. Or, așa cum legal și corect s-a reținut de instanțele de fond, în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități în condițiile în care fundamentul/obiectul raportului juridic dedus judecății sau, mai concret, temeiul de drept al acțiunilor/cererilor, nu este identic, întrucât în litigiul pendinte nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 a fost invocată în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, iar acțiunea din dosarul nr. x/2011 al Tribunaluluiu Brăila în care s-a pronunțat sentinta civilă nr. 1586/2012, a avut ca obiect anularea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 în temeiul Legii nr. 215/2001 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, procedură în care s-a constatat tardivitatea acțiunii în anulare. Or, în prezenta cauză, invocarea și admiterea excepției de nelegalitate a HCL Brăila nr. 11/2006 au avut ca efect, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înlăturarea actului administrativ cu caracter individual a cărui nelegalitate a fost constatată, din sistemul probator de care se prevalează pârâții, neprezentând, din această perspectivă, relevanță, judecata anterioară. În fine, critica privind greșita soluționare a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 este nefondată în condițiile în care, contrar susținerilor recurentelor, nu a existat o hotărâre definitivă pronunțată într-o acțiune în anularea actului administrativ și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 care să fie opozabilă tuturor destinatarilor normei. Procedând la analiza legalității aplicării dispozițiilor Legii nr. 213/1998, în mod corect instanța de apel a apreciat că imobilele în care își desfășoară activitatea unități ale Ministerului de Interne aparțin domeniului public al statului, cel în cauză nefăcând obiect al unei proceduri de trecere în domeniul public al unității administrativ teritoriale, astfel că Municipiul Brăila a revocat dreptul de folosință al IJP Brăila cu depășirea atribuțiilor conferite de Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Analizând existența titlului de proprietate ce a stat la baza inventarierii imobilului în domeniul public al statului, instanța de apel a reținut existența Decretului nr. 455/1949 prin care statul a dispus de bunul proprietatea sa cedând dreptul de folosință asupra acestuia Ministerului de Interne și a constatat inexistența unui titlu de proprietate al unității administrativ teritoriale asupra bunului. Cum anterior anului 1990 nu a existat o distincție între domeniul public al statului și cel al unităților administrativ teritoriale și un drept de proprietate distinct al acestora, statul putea dispune de toate bunurile aflate în proprietatea sa, sens în care a transmis dreptul de folosință ministerelor care au utilizat imobilul pentru unitatea de pompieri, ulterior pentru inspectoratul județean de poliție. Recurentele nu au opus argumente care să infirme legalitatea raționamentului judiciar al instanței de apel, aceasta procedând la o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din criticile recurenților nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Poliția Locală Brăila și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,