ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la 3 mai 2016, reclamanta Timpuri Noi S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, Splaiul Unirii nr. 165, lotul x, compus din teren în suprafață de 544,96 mp și corpurile de construcții C 46-baracă, în suprafață de 12,93 mp, C46A-baracă, în suprafață de 10,19 mp, C47-imobil preluat în suprafață de 92,22 mp, C 47A-imobil preluat în suprafață de 97,58 mp, C48-imobil preluat în suprafață de 95,70 mp, C49A-imobil preluat în suprafață de 14,30 mp, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâta-reclamantă A. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra imobilului respectiv prin uzucapiunea de scurtă durată.

Prin sentința civilă nr. 377 din 20 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției a IV-a civilă la 7 martie 2017.

Prin sentința civilă nr. 2504 din 5 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvențională ca nefondată, a obligat pârâta să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 65 mp, situat sub construcție, aferent apartamentului proprietatea pârâtei și care face parte din lotul nr. x proprietatea reclamantei, a respins în rest cererea principală ca neîntemeiată, a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în sumă de 1573,65 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în limita admiterii cererii principale, a luat act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, pe cale separată, a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat parțial, a compensat obligațiile reciproce ale părților până la concurența sumei celei mai mici și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 73,65 RON.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel pârâta A..

Prin decizia civilă nr. 1811A din 5 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins în totalitate cererea principală ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., a menținut dispoziția din sentință privitoare la respingerea cererii reconvenționale, a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 4.181,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (1.731,27 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, 1.250 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., și 1.200 RON reprezentând onorariu de expert).

Împotriva acestei decizii civile, la 13 februarie 2023, a declarat recurs reclamanta Timpuri Noi S.A., prin care a solicitat casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

În susținere, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederând că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile de drept material cuprinse în art. 563 din C. civ., sens în care a învederat, în sinteză, următoarele argumente:

(i) instanța de apel a pronunțat soluția exclusiv în baza raportului de expertiză judiciară, fără a analiza, prin prisma actelor de proprietate, aspectul suprapunerii suprafeței de teren revendicate;

(ii) instanța de apel nu a coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, lăsând expertul judiciar să rezolve litigiul, fără a exercita un control asupra raportului de expertiză și fără a analiza actele ce au stat la baza expertizei;

(iii) expertul judiciar nu a observat că numărul poștal 1A nu corespunde în timp anilor 1960-1965 și că particula A a fost adăugată la numărul poștal pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între intimată și Administrația Fondului Imobiliar cu altă cerneală;

(iv) terenul nu putea fi transmis oricum în proprietate, deoarece Primăria Municipiului București nu avea în proprietate acest teren, aspect tranșat prin decizia civilă nr. 1078 din 28 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție.

La 11 aprilie 2023, intimata-pârâtă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că recurenta nu invocă critici de nelegalitate, ci doar critici de netemeinicie, referitoare la modalitatea în care instanța de apel a interpretat și a coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin raportul din 31 mai 2023, s-a consemnat că decizia civilă recurată este supusă căii de atac a recursului, că cererea de recurs este formulată în termen și este scutită de plata taxei judiciare de timbru, că în completul de filtru urmează a se aprecia asupra încadrării criticilor din memoriul de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., inclusiv asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

La 26 iunie 2023, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, care a dispus comunicarea acestuia către părți și a fixat termen la 23 noiembrie 2023, în complet de filtru, fără citarea părților.

Raportul a fost comunicat părților la 30 iunie 2023, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, care însă nu au depus puncte de vedere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având a se pronunța cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., asupra excepției nulității recursului, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În prezenta cauză, se reține că, deși în memoriul de recurs a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuși acesta a fost invocat doar în mod formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material.

Dimpotrivă, se constată că toate argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a coroborat în mod corespunzător mijloacele de probă administrate în cauză, sens în care combate, în mod special, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie administrate în cauză. Simpla trimitere pe care recurenta-reclamantă o face la dispozițiile art. 563 din C. civ. nu conduce la posibilitatea încadrării criticilor invocate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în condițiile în care se invocă doar critici prin care se urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt stabilită în mod definitiv.

Din moment ce niciuna dintre criticile invocate de recurenta-reclamantă nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că este fondată excepția nulității, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, și va anula recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1811A din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata A..

Anulează recursul declarat de pârâta Timpuri Noi S.A., prin lichidator judiciar C.I.T.R. Filiala București S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1811A din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.