ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1809/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 noiembrie 2015 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București sub nr. x/2015, reclamanții Facultatea de Drept a Universității București, A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General și C. S.A., să se constate, ca urmare a accesiunii imobiliare, dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra construcțiilor C 1, C 2, C 3, C 4, C 6, C 7, C 8 și C 9, situate pe terenul în suprafață de 7.197 mp din București, Intrarea Străuleșți nr. 1, construcții identificate conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului, în cotele în care este deținut terenul, respectiv: Facultatea de Drept a Universității București - 3/8, A. - 3/8 și B. - 2/8; obligarea pârâților să le lase construcțiile în liniștită și deplină posesie; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Prin decizia civilă nr. 160F din 9 decembrie 2016, pronunțată în regulator de competență, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 26 septembrie 2016, înregistrată sub nr. x/2016*, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamanta C. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Facultatea de Drept, B. și A., constatarea existenței dreptului de superficie al C. S.A. asupra terenului aferent construcțiilor proprietatea societății, situat în Intrarea Străulești nr. 1, București; obligarea pârâților să permită exercitarea dreptului de folosință al C. S.A. asupra acestui teren; obligarea pârâților să permită accesul pietonal și auto la construcțiile proprietatea C. S.A. și a terenului asupra căruia poartă dreptul de superficie situate la aceeași adresă; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, formulată la data de 29 mai 2017 și înregistrată sub nr. x/2016*, reclamanta C. S.A. a completat cererea atât din punct de vedere al părților, cât și din punct de vedere al obiectului, respectiv cauzei, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta societatea D. S.R.L. și a solicitat obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie construcțiile/clădirile proprietatea sa aflate pe terenul în suprafața de 7.179 mp din București, Intrarea Străulești nr. 1. Prin sentința civilă nr. 4392 din 29 mai 2017, Judecătoria Sectorului 1 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Prin încheierea din data de 5 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2015* la dosarul nr. x/2017, având în vedere dispozițiile art. 139 alin. (3) C. proc. civ. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 1952 din 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea principală formulată de reclamanta pârâtă C. S.A., astfel cum a fost modificată, ca nefondată, și a respins cererea conexă ca nefondată. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 458A din 21 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondată excepția tardivității formulării unor motive suplimentare de apel de către apelanta Facultatea de Drept, a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1952/19.12.2017 și a încheierii de ședință din 05.12.2017, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de către pârâții-reclamanți Facultatea de Drept, B. și E. împotriva sentinței civile nr. 1952/19.12.2017 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanta reclamantă pârâtă C. S.A. și intimata pârâtă D. S.R.L., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a admis cererea, a constatat că apelanții-reclamanți au dobândit, prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcțiilor C 1, C 2, C 3, C 4, C 6, C 7, C 8 și C 9, situate pe terenul în suprafața de 7.197 mp din București, Intrarea Străulești nr. 1, sector l, construcții identificate conform expertizei tehnice judiciare întocmită de expertul F., Facultatea de Drept a Universității București având o cotă de 3/8, E. având o cotă de 3/8 și B. având o cotă de 2/8 din dreptul de proprietate, a obligat apelanta-pârâtă să lase construcțiile în liniștită și deplină posesie apelanților-reclamanți. I.

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 1238 din 22 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 458A din 21 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1503A din 15 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1952/19.12.2017 și a încheierii de ședință din data de 05.12.2017, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1147/10.05.2018, a respins ca nefondate apelurile declarate de către apelanții-pârâți-reclamanți Facultatea de Drept, B. și E., împotriva sentinței civile nr. 1952/19.12.2017. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1503A din 15 noiembrie 2023, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs principal pârâta Facultatea de Drept a Universității București și recurs incident reclamanta C. S.A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 3 octombrie 2024 sub nr. x/2017* și repartizat completului de judecată C9. Prin cererea de recurs principal, recurenta-pârâtă Facultatea de Drept, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, având în vedere că nu a fost legal citată la soluționarea apelului în rejudecare, precum și că hotărârea recurată nu cuprinde motive proprii ale instanței, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Prin recursul incident, recurenta-reclamantă C. S.A. a solicitat admiterea recursului său, susținând că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a respins în mod nelegal apelul formulat de pârâtă cu privire la sentința civilă nr. 1147 din 10 mai 2018, încălcând dispozițiile art. 444 și ale art. 425 C. proc. civ. I.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți B. și E. au solicitat respingerea recursului formulat de Facultatea de Drept a Univesității București. De asemenea, recurenta-reclamanta C. S.A. a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului declarat de Facultatea de Drept a Univesității București. Recurenta-pârâtă Facultatea de Drept a Universității București nu a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante C. S.A. și nici răspuns la întâmpinările formulate în cauză. I.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac conform art. 493 C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanței. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia atacată este supusă căii de atac a recursului, că ambele recursuri sunt declarate în termen, că recursul incident este timbrat corespunzător, însă pentru recursul principal nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurenta-reclamantă C. S.A. a formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, prin care a solicitat anularea ca netimbrat a recursului Facultății de Drept a Universității București. Prin rezoluția din 10 iulie 2025 a fost stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru analiza admisibilității în principiu a recursurilor. La termenul menționat, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția de netimbrare a recursului principal, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și văzând art. 499 teza a II-a din același Cod (în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare), examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului formulat de recurenta-pârâtă Facultatea de Drept a Universității București, excepție absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele: Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condițiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013). Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac și se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege prevăd că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În situația în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, înainte de a pronunța soluția de anulare a cererii ca netimbrate. În speța pendinte, prin rezoluția din data de 17 octombrie 2024, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentei-pârâte, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de recurs și a dispus, totodată, emiterea unei adrese acesteia prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligației, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Prin adresa comunicată la data de 24 octombrie 2024, la sediul indicat în cererea de recurs (București, Bd. x, sector 5) i-a fost comunicată recurentei-pârâte obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoștințată despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru și, în temeiul art. 39 din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Din actele și lucrările dosarului se constată însă că, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 100 RON, până la acest termen, și nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în situația în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul principal ca netimbrat. Având în vedere dispozițiile art. 491 cu referire la art. 472 alin. (2) C. proc. civ. și împrejurarea că pentru recursul principal a intervenit sancțiunea nulității pentru netimbrare, ceea ce nu implică cercetarea fondului, va constata că recursul incident formulat de recurenta-reclamantă C. S.A. a rămas fără efect.