ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2298/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1198 din 19 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 964 din 8 noiembrie 2022, pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, la 12 iulie 2023, recurenții-reclamanți A. și B. au declarat contestație în anulare, prin care au invocat motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ., susținând că instanța de recurs a aplicat greșit prevederile C.E.D.O.

În ședința publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Având a soluționa cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente de drept:

Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată numai pentru motivele prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 503 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

În ceea ce privește contestația în anulare de drept comun, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Referitor la contestația în anulare specială, art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. prevede următoarele: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Sub un prim aspect, se reține că, în prezenta cauză, contestatorii au invocat doar în mod formal motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 și 4 din C. proc. civ., întrucât, în contextul în care a fost declarat un singur recurs împotriva deciziei civile nr. 964 din 8 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, iar acest recurs a fost respins ca inadmisibil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1198 din 19 iunie 2023, este evident că nu se poate reține nici ipoteza în care "instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen", nici situația în care "instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

În al doilea rând, plecând de la susținerea contestatorilor, în sensul că instanța de recurs ar fi aplicat în mod greșit prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, se constată că nu este incident nici motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, potrivit acestui text de lege, erorile care deschid calea contestației în anulare sunt simple erori materiale, iar nu eventuale greșeli de apreciere a situației de fapt sau de aplicare a dispozițiilor legale.

Astfel cum s-a statuat în practica judiciară, sunt greșeli materiale, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea unei căi de atac ca tardive, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că a fost respectat termenul, anularea căii de atac ca netimbrate, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, anularea căii de atac ca fiind făcută de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura etc.

În cauză, contestatorii nu invocă existența unei erori materiale, ci susțin că instanța de recurs ar fi aplicat greșit prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, susținere care, în mod evident, nu se circumscrie noțiunii de "eroare materială", în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., ci privește raționamentul logico-juridic pe care instanța de recurs l-a avut atunci când a pronunțat decizia ce constituie obiectul prezentei contestații în anulare.

Or, pe calea contestației în anulare, nu se poate verifica raționamentul logico-juridic al instanței de recurs, întrucât prin intermediul acestei căi extraodinare de atac nu se realizează un control judiciar al hotărârii contestate, ci se urmăresc anularea ei și procedarea la o nouă judecată, în considerarea unor neregularități stabilite, în mod expres și limitativ, de art. 503 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, întrucât aspectele învederate de către contestatori nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1198 din 19 iunie 2023, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1198 din 19 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.