ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2074/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 17.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A (fosta C.), a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. x/2022 de B.E.J. D., solicitând anularea somației, a încheierii din 27.04.2022, a tuturor actelor de executare silită, a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, precum și întoarcerea executării silite.

Prin decizia nr. 715 din 3 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2023, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 715 din 3 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, susținând, în esență, că aceasta este potrivnică următoarelor hotărâri definitive:

- decizia nr. 2039/2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă;

- decizia nr. 375/2023, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă;

- decizia nr. 303/2023, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat admiterea acesteia și anularea deciziei nr. 715/2023, apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. și dispozițiile art. 430-432 C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că la 3 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a pronunțat decizia nr. 715/2023, părți fiind A. în calitate de debitor și B. S.A. (fosta C.) în calitate de creditor. Prin decizia nr. 715/2023 s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin (instanța de la domiciliul debitorului).

La 7 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a pronunțat decizia nr. 2039/2021, părți fiind A. în calitate de debitor și E. în calitate de creditor. Prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București (instanța de la reședința debitorului).

Astfel, decizia nr. 715/2023 este contrară primei soluții, respectiv soluției dispuse prin decizia nr. 2039/2021, care a intrat sub autoritate de lucru judecat, dar și a soluțiilor dispuse prin deciziile nr. 375/2023 și nr. 303/2023. Ca atare, revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 715/2023.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a formulat și cerere de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei decizii în interesul legii, în baza art. 514 și urm. C. proc. civ., prin care să se stabilească că reședința debitorului este echivalentul domiciliului persoanei fizice, având în vedere că problema de drept a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești, conform hotărârilor pe care le-a invocat în cuprinsul cererii de revizuire.

De asemenea, a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, conform art. 519 și urm. C. proc. civ., pentru dezlegarea aceleiași chestiuni de drept, întrucât la acest moment există trei decizii ale instanței supreme ce stabilesc competența teritorială pentru executarea silită în favoarea instanței de la reședința debitorului (Judecătoria Sectorului 6 București) și multe alte încuviințări silite, unele pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București (instanța de la reședința debitorului), altele de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin (instanța de la domiciliul debitorului), or pentru respectarea dreptului la apărare, contradictorialitate, oralitate, acces la justiție efectiv (ca și la lucrările dosarului) este necesar ca instanța competentă teritorial să fie cea de la reședința debitorului (adică Judecătoria Sectorului 6 București), având în vedere că locuiește și muncește efectiv din ianuarie 2016 în Sectorul 6 București, unde își are reședința.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul din 9 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererilor formulate de revizuent, reținând cauza în pronunțare asupra acestora și asupra admisibilității cererii de revizuire.

Examinând cererile formulate de revizuent, Înalta Curte le va respinge, ca inadmisibile, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește solicitarea revizuentului adresată instanței de a promova calea prevăzută de art. 514 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă și o va respinge ca atare, constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru promovarea acestei căi, prescrise de art. 514 C. proc. civ., ce statuează că au calitate procesuală de a promova recursul în interesul legii numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere motivele afirmate și ținând cont de textele de lege invocate, față de care se constată că problema de drept pentru care se solicită sesizarea nu are legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care în cadrul cererii de revizuire pendinte se analizează numai cerințele prescrise de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în acest caz, din perspectiva prevederilor art. 430-431 din același act normativ, referitoare la autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte urmează a respinge această solicitare, ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în acord cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este prevăzută în art. 430 C. proc. civ., rațiunea acestei reglementări constituind-o necesitatea înlăturării încălcării acesteia, în cazul în care instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, potrivit interpretării dispozițiilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire - evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești - Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, respectiv interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În speță, revizuentul pretinde că decizia nr. 715 din 3 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire o solicită, este contrară deciziilor nr. 2039/2021, nr. 375/2023 și nr. 303/2023, toate pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Analizând condițiile de admisibilitate ale revizuirii, din perspectiva art. 431 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc, în mod cumulativ, cerința identității de obiect, părți și cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deși titlurile executorii în baza cărora a fost declanșate executările silită din cele patru dosare au fost pronunțate în litigii în care debitor este revizuentul, creditorii sunt diferiți.

Față de această împrejurare, nu se poate reține că cele patru litigii îndeplinesc cerința identității de părți cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru ca autoritatea de lucru judecat să fie invocată cu succes în cel de-al doilea proces și să conducă la anularea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pe de altă parte, nu se poate reține nici că ultima hotărâre încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al celei dintâi hotărâri, conform susținerilor revizuentului.

Este real că art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, iar, conform art. 430 alin. (2) din același act normativ, autoritatea de lucru judecat se grefează și considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii.

Însă, prin normele evocate, legiuitorul a consacrat în mod explicit, în plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental, dezlegată în cadrul unui proces și a cărei rezolvare nu se regăsește în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat. Aceasta presupune că dezlegarea dată nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus că exprimă adevărul în ceea ce privește raporturile juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Or, în ceea ce privește considerentele prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (așa-numitele considerente decizorii), acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la dispoziția părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă.

În atare situație, printr-o diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Mai mult, în speță, ceea ce reclamă revizuentul în prezenta cerere de revizuire este rezolvarea în mod diferit a unei situații juridice similare. Or, această chestiune reprezintă o problemă de practică neunitară a instanței care a pronunțat hotărârile pretins contrare, ce nu poate fi soluționată pe calea procedurală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu instituie un astfel de motiv de revizuire.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 89 din 4 decembrie 2017, în care, cu referire la aplicarea unui principiu de drept (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat), la o situație concretă, a statuat că "impunerea efectului pozitiv al lucrului judecat nu trebuie confundată cu situația în care, între spețe, ar exista o similitudine, ceea ce ar presupune adoptarea aceleiași soluții, în ideea asigurării coerenței jurisprudenței."

Astfel, se observă că remediul juridic pentru rezolvarea acestei chestiuni ar putea consta în pronunțarea unei decizii în recurs în interesul legii, însă chiar și în această situație, hotărârea astfel pronunțată nu ar avea vreo înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile date în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra cauzelor deja examinate și nici în privința situației părților din acele procese.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

În baza art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât deși s-au solicitat în această fază procesuală, nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei decizii în interesul legii.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 3 mai 2023 a pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea intimatei B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2023.