ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererile de revizuire

1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 8 septembrie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește latura civilă, întrucât la punctul IV din dispozitivul deciziei penale, referitor la obligațiile civile, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și au fost obligați inculpații A. și C., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON, cu titlu de despăgubirei materiale și 10.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă, iar în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a fost desființat înscrisul denumit proces-verbal primire recepție nr. x/04.03.2011, încheiat între S.C. D. S.R.L., prin reprezentant legal A. și B..

În argumentarea motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul a arătat că prin sentința civilă nr. 383/04.04.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2012 având ca obiect procedura insolvenței societății D. S.R.L. a fost atrasă răspunderea patrimonială a administratorei statutare B..

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., admisă prin sentința civilă nr. 107/21.04.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, fiind schimbată în parte sentința civilă nr. 383/04.04.2013, în sensul că a fost atrasă răspunderea patrimonială doar a lui A., acesta fiind obligat la acoperirea întregului prejudiciu al debitoarei S.C. D. S.R.L. în cuantum de 438.826,11 RON, respingându-se acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului B..

Prin decizia penală a cărei revizuire se cere au fost anulate toate actele de cooptare ca asociat și de numire ca administrator a intimatei în cadrul societății, intimata pierzând retroactiv orice calitate în societate.

Ca urmare a deciziei penale, a cărei revizuire se cere, intimata, fiind încă administrator al societății la momentul pronunțării deciziei penale, trebuie să primească de la revizuenți, în solidar, prejudiciul neacoperit al societății în cuantum de 438.826,11 RON, provenit din atragerea răspunderii sale patrimoniale ca urmare a atragerii insolvenței societății.

Or, raportat la cele două hotărâri menționate anterior, intimata ar trebui să primească de la revizuenți, în solidar, prejudiciul neacoperit al societății, deși aceasta nu mai are calitatea de asociat și administrator al societății și nu mai răspunde de datoriile societății care urmează a fi plătite exclusiv de către revizuent pentru că i s-a atras răspunderea patrimonială prin hotărârea nr. 107/21.04.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul de revizuire.

În ipoteza în care decizia penală nr. 126/A/23.04.2021 ar rămâne nerevizuită, revizuentul ar trebui să plătească de două ori același prejudiciu de 438.826,11 RON, o dată către creditorii societății, în temeiul hotărârii civile nr. 107/21.04.2022, și o dată către intimată, potrivit deciziei penale.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 508 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că hotărârea civilă nr. 107/21.04.2022 și decizia penală nr. 126/A/23.04.2021 sunt potrivnice, neputând fi puse în aplicare, intimata urmând a încasa suma de 438.826,11 RON, reprezentând prejudiciul provenit din insolvența societății, fără a avea calitatea și obligația de a plăti creditorii societății, deoarece nu mai este administrator și asociat și nu i s-a atras răspunderea patrimonială, îmbogățindu-se astfel fără justă cauză.

În continuare, revizuentul a prezentat istoricul litigiului penal, arătând că prin decizia penală a cărei revizuire o solicită a fost obligat către partea civilă la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 438.826,11 RON și a daunelor morale în valoare de 10.000 euro.

Cu privire la daunele morale, revizuentul a susținut că nu există nicio daună produsă intimatei motiv pentru care a solicitat revizuirea acestei obligații, întrucât, în dosarul nr. x/2017, intimata nu a depus înscrisuri care să dovedească aceste daune, instanța apreciind că acestea se impun ca urmare a atragerii răspunderii părții civile, iar potrivit hotărârii nr. 107/21.04.2022, daunele morale decurgând din atragerea răspunderii patrimoniale a părții civile nu mai subzistă.

1.2 Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 15 decembrie 2022, sub nr. x/2022, ca urmare a declinării de la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr. 144 F din 18 noiembrie 2022, revizuenta C. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește latura civilă, cererea de revizuire fiind identică cu cea formulată de revizuentul A..

Cererea de revizuire a fost repartizată, spre soluționare, completului nr. 8 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care, prin încheierea din 09 martie 2023, a dispus conexarea cererii de revizuire formulate de revizuentă la dosarul prezentei cauze, dat fiind faptul că cererile de revizuire sunt identice, iar cauză pendinte este anterioară.

1.3 Prin cererea completatoare formulată de revizuentul A., în 14 decembrie 2022, acesta a invocat un motiv suplimentar de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că după depunerea revizuirii a primit înscrisuri noi, respectiv tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitorului S.C. D. S.R.L. din dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmbovița și titlul executoriu nr. x din 28.09.2022 emis de Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, înscrisuri care, deși au fost solicitate de instanța penală, nu au fost prezentate, dar arată că valoarea creanței reale datorate de S.C. D. către ANAF, prin actualul unic asociat și administrator, A., este în cuantum de 7696 RON, reprezentând creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii civile solidare în dosarul nr. x/2021, și nu de 438.826,11 RON, așa cum a reținut instanța la judecarea cauzei penale. Creditoarea ANAF, având o creanță reală de 7696 RON, a început executarea silită în temeiul hotărârii judecătorești deținute de toți creditorii societății.

În data de 12 septembrie 2023, E., fiul intimatei, a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererilor de revizuire.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererile de revizuire

Examinând cererile de revizuire deduse judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că referitor la cererile de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-au invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității, iar potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va fi analizată cu prioritate excepția inadmisibilității revizuirii și doar raportat la soluția ce se va da acestei excepții va fi examinată, dacă se mai impune, și excepția tardivității.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanța va admite cererea de revizuire, urmează a anula cea din urmă hotărâre.

În speță, prin cererile formulate, ținând cont și de precizările formulate oral la termenul de judecată din 19 octombrie 2023, revizuenții au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, considerând că este potrivnică sentinței civile nr. 107/21.04.2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Revizuenții au invocat faptul că ulterior a fost pronunțată sentința civilă 107/21.04.2022, hotărâre în raport cu care solicită admiterea cererii de revizuire și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

Așadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunțată de o altă instanță de judecată, însă, potrivit textului art. 513 alin. (4) C. proc. civ., singura soluție pe care o poate da instanța de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat efectul autorității de lucru judecat.

În considerarea acestor argumente, cum în cauză se solicită anularea primei hotărâri, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, urmând a respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenții A. și C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În analiza textului legal citat rezultă că, pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziție legală și a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv (i) partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; (ii) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; (iii) înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; (iv) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită (v) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; (vi) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; (vii) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, iar nu să se pretindă instanței să îl administreze din oficiu.

Înalta Curte constată că pretinsele înscrisuri noi invocate de către revizuent constau în titlul executoriu nr. x/28.09.2022 emis de ANAF- DGRFP București - Administrația Sector 2 București, precum și tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitorului S.C. D. S.R.L. din dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmbovița.

Referitor la înscrisul "titlu executoriu" emis în data de 28.09.2022, se reține că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul să fi existat la momentul pronunțării deciziei penale nr. 126/A23.04.2021 a cărei revizuire se cere, acest înscris fiind ulterior datei la care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Relativ la înscrisul "tabel definitiv al creanțelor asupra averii debitorului S.C. D. SRL", se observă că, deși întrunește condiția de a fi existat la data pronunțării deciziei atacate, nu îndeplinește condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică ori să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, în condițiile în care acesta face obiectul publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență, având caracter public, și totodată fiind depus la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Dâmbovița, secția comercială.

Prin urmare, în condițiile în care înscrisurile invocate de către revizuent nu întrunesc cumulativ condițiile enunțate anterior, impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. întemeiată pe acest motiv.

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește excepția tardivității cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., se reține că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoștință de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare.

În speță, hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv decizia penală nr. 126/A/23.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a întemeiat în soluționarea laturii civile pe sentința civilă nr. 383/04.04.2013 a Trinbunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost schimbată în parte prin sentința nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii cererii de revizuire a sentinței nr. 383/04.04.2013 formulate de revizuenta B. în contradictoriu cu intimații Cabinet Individual de Insolvență F. și A..

Astfel, în analiza excepției tardivității introducerii cererii de revizuire, este necesar a se stabili data la care "a luat cunoștință" revizuentul de sentința nr. 107/21.04.2022.

Având în vedere că revizuentul a fost parte în dosarul nr. x/2021 în care a fost pronunțată sentința nr. 107/21.04.2022, se presupune că acesta a luat cunoștință de conținutul hotărârii la data comunicării. Deși revizuentul are domiciliul în București, din actele dosarului se observă că prin cererea formulată în data de 28.04.2022 către Tribunalul Dâmbovița în cadrul dosarului nr. x/2022, revizuentul a solicitat comunicarea hotărârii la adresa din jud. Ilfov. Urmare a acestei cereri, în data de 18.05.2022, Tribunalul Dâmbovița a comunicat hotărârea către revizuent la adresa de domiciliu, iar nu la domiciliul procesual ales și indicat prin cererea din 28.04.2022. Potrivit procesului-verbal aflat la fila x verso în dosarul de revizuire, procedura de comunicare s-a îndeplinit prin afișare, întrucât nicio persoană nu a fost găsită la adresă.

Pe de altă parte, este de observat că, în înțelesul normei procesuale, momentul care marchează începutul termenului de revizuire constituie o chestiune de fapt, a cărei dovadă se face cu orice mijloc de probă. În plus, hotărârea din procedura insolvenței, pe care s-a bazat hotărârea ce formează obiect al revizuirii de față, a fost formulată într-o cale de atac extraordinară de retractare, la a cărei judecată revizuentul (intimat în respectivul dosar) nu s-a prezentat, astfel că garanția efectivității comunicării actului de procedură impunea instanței îndatorirea de a ține seama de solicitarea de comunicare la noua adresă de domiciliu.

În acest sens, având în vedere dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în caz de alegere de domiciliu, comunicarea se va face la acea adresă, cum în cauză se constată că Tribunalul Dâmbovița nu a dispus comunicarea sentinței nr. 107/21.04.2022 la adresa indicată de revizuent, rezultă că cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este declarată în termenul legal prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Procedând în continare la analiza cererilor de revizuire conexate, se reține că starea de fapt necontestată în cauză relevă următoarele:

Prin sentința civilă nr. 383/04.04.2023, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admisă în parte cererea formulată de G. împotriva pârâților B. și A., iar în temeiul art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost obligată pârâta B. la acoperirea pasivului social al societății D. S.R.L. în sumă de 438.826,11 RON, creditorii societății înscriși în tabelul definitiv fiind autorizați să procedeze la punerea în executare a hotărârii.

Prin decizia penală nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a cărei revizuire se cere, în ceea ce privește latura civilă, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și au fost obligați inculpații C. și A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că "eventualele modificări ulterioare ce ar putea fi aduse obligației de plată reținute în sarcina părții civile, fie ca efect al reconsiderării dispozițiilor sentinței nr. 383 din 04.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița în baza prezentei decizii penale, fie în urma recuperării - totale sau parțiale - prin executare silită, a debitului datorat de B., se vor repercuta pozitiv și asupra activului patrimonial al celei din urmă.

În măsura în care vor interveni, aceste modificări vor trebui valorificate în beneficiul inculpaților, prin mijloacele permise de legislația civilă, în sensul în care despăgubirile civile efectiv achitate de către aceștia în baza prezentei decizii să nu depășească valoarea pierderii patrimoniale efectiv suferite de partea civilă."

Ulterior, prin sentința civilă nr. 107/21.04.2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de revizuire a sentinței nr. 383/04.04.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta B., a fost schimbată, în parte, hotărârea atacată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de G., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. D. S.R.L. împotriva pârâților B. și A., iar în temeiul art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost obligat pârâtul A. la acoperirea pasivului social al debitoarei S.C. D. S.R.L. în sumă de 438.826,11 RON și a fost respinsă acțiunea față de pârâta B., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței nr. 383/2013.

Raportat la temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv art. 509 pct. 6 din C. proc. civ., se reține că acest text legal statuează în sensul că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Acest motiv de revizuire vizează situația în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre care ulterior a fost anulată sau schimbată și ca atare a dispărut suportul probator pe care aceasta se sprijinea.

Pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziție legală și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv (i) să existe o hotărâre a unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, (ii) aceasta să fi fost casată, anulată sau schimbată, (iii) hotărârea casată, anulată sau schimbată care a stat la baza hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost determinantă pentru soluția din hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ, raportat la situația de fapt prezentată, care relevă că hotărârea a cărei revizuire se cere, în soluționarea laturii civile, s-a bazat pe cele dispuse prin sentința nr. 383/04.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, sentință care în urma pronunțării deciziei penale a fost schimbată în parte prin sentința nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmbovița.

În privința motivului de revizuire invocat, se constată că acesta se încadrează la pct. 6 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că soluția de admitere a laturii civile și de obligare a revizuenților, în solidar, la plata daunelor materiale în cuantum de 438.826,11 RON, s-a întemeiat, în mod exclusiv, pe stabilirea faptului că această creanță are caracter cert întrucât a fost constatată prin sentința nr. 383/04.04.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Prin urmare, motivul de revizuire invocat este întemeiat, având în vedere că sentința nr. 383/2013, pe care s-a întemeiat hotărârea atacată, a fost schimbată, în parte, prin sentința nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmbovița. Având în vedere că prin această din urmă hotărâre a fost obligat revizuentul din prezenta cauză, A., la acoperirea pasivului societății în valoare de 438.826,11 RON, fiind respinsă acțiunea față de pârâta B., este lipsită de temei legal menținerea în cuprinsul deciziei penale atacate a obligației de plată, în solidar, a revizuenților către partea civilă (intimata din prezenta cauză) a aceleiași sume de 438.826,11 RON, în condițiile în care din actele dosarului rezultă că această sumă nu a fost executată din conturile intimatei.

În alte cuvinte, prin sentința nr. 107/2022 s-a șters obligația de plată reținută inițial în sarcina intimatei, fiind stabilită în numele revizuentului, care nu ar putea fi obligat de două ori la plata sumei de 438.826,11 RON, o dată către creditorii societății (în baza sentinței nr. 107/2022) și o dată către intimată (în baza deciziei penale nr. 126/A/2021), deoarece acest lucru ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a acesteia din urmă.

În ceea ce privește critica privind cuantumul daunelor morale acordate părții civile prin hotărârea atacată și pretinsa lor nedovedire, se constată că, în realitate, prin exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenții urmăresc repunerea în discuție a modului de soluționare a laturii civile deduse judecății, cu privire la care instanța de judecată s-a pronunțat în mod definitiv.

Susținerile revizuenților privesc, în esență, nemulțumiri de fond ale acestora cu privire la soluția pronunțată de instanța penală în analiza laturii civile cu privire la daunele morale, or, astfel de critici nu pot fi examinate în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăți. Aceasta întrucât legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 509 C. proc. civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.

De altfel, așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Astfel, potrivit acestei jurisprudențe, competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca o cale de atac deghizată, în măsura în care hotărârea atacată este definitivă și împotriva acesteia, legea nu reglementează o cale de atac care să permită reevaluarea fondului cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., va admite cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenții A. și C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și va schimba, în parte, decizia atacată, în ceea ce privește soluția referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile B. privind obligarea inculpaților C. și A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Referitor la solicitarea intimatei de obligare a revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, se constată că aceasta nu a depus dovezi care să justifice această cerere, motiv pentru care Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenții A. și C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Schimbă, în parte, decizia atacată, în ceea ce privește soluția referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea părții civile B. privind obligarea inculpaților C. și A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenții A. și C. împotriva aceleiași decizii.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererilor de revizuire conexate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Respinge cererea intimatei de obligare a revizuenților la plata cheltuielilor de judecată.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2023.