ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 04.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Penitenciarul Giurgiu și Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acestora la despăgubiri în cuantum de 500.000 euro.

Prin sentința nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin să achite reclamantului suma de 1000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de daune morale, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin în contradictoriu cu Statul Român ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin la plata sumei de 663 RON către stat, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 436 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, precum și apelul incident formulat de pârâtul Penitenciarul Giurgiu împotriva sentinței nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 30 ianuarie 2023 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 9.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a indicat incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța de apel a analizat sumar și greșit normele de drept care guvernează răspunderea civilă delictuală și normele europene. În dezvoltarea motivului de nelegalitate a expus aspecte pur teoretice, fără a aduce argumente concrete cu privire la decizia atacată.

Recursul recurentului-pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurentul-pârât că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 71 și 72 din Legea nr. 254/2013 și art. 152-158 din H.G. nr. 157/2016, prevederi legale pe care le citează.

Consideră că nu există caracterul continuu al faptei ilicite imputate, deoarece boala nu a evoluat, iar deținutului nu i-a fost refuzată operația, medicul unității efectuând demersurile necesare în vederea asigurării asistenței medicale.

Mai evocă conținutul art. 43 și art. 74 din OMJ nr. 429/2012. Arată că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit și nici nu a precizat care sunt drepturile personale nepatrimoniale încălcate.

Decizia este nelegală raportat la dispozițiile art. 1349 C. civ., întrucât din înscrisurile existente la dosar nu rezultă culpa recurentului-pârât și nici raportul de cauzalitate între boala reclamantului și demersurile unității penitenciare.

Arată că Penitenciarul Drobeta Turnu Severin a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 2528 alin. (1) și art. 2517 din C. civ., având în vedere că reclamantul, prin acțiunea introdusă în anul 2021 a reclamat comiterea faptelor ilicite de către pârâți în anul 2017.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursurile declarate în cauză, cu observarea prioritară a excepțiilor invocate în cauză, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul judiciar reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Penitenciarul Giurgiu și Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acestora la despăgubiri în cuantum de 500.000 mii euro, iar prin hotărârea Tribunalului Mehedinți s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu și a fost obligat pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin să achite reclamantului suma de 1000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de daune morale, apelurile formulate în cauză fiind respinse.

Prin urmare, câtă vreme soluția primei instanțe (de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu pentru neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale) a rămas definitivă, iar criticile formulate de reclamant vizează cuantumul daunelor la care a fost obligat pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, Înalta Curte constată că în raportul juridic obligațional dedus judecății interesul reclamantului nu s-a realizat în contradictoriu cu Penitenciarul Giurgiu, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive, în recurs, a acestui pârât este întemeiată și urmează a fi admisă.

În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamant, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs acesta invocat incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel a analizat sumar și greșit normele de drept care guvernează răspunderea civilă delictuală și normele europene, exprimându-și nemulțumirea cu privire la întinderea despăgubirilor acordate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia civilă nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. și pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și apelul incident formulat de pârâtul Penitenciarul Giurgiu împotriva sentinței nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, motivându-se, în esență, că este corectă reținerea Tribunalului referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, câtă vreme acesta a încălcat obligația de a lua toate măsurile necesare pentru ca deținutul diagnosticat cu cataractă la ambii ochi să beneficieze de intervenție chirurgicală, iar suma acordată cu titlu de daune morale este o compensare a suferinței îndurate. Instanța de apel a ținut cont și de faptul că la momentul soluționării căii de atac se intervenise chirurgical, evoluția postoperatorie fiind favorabilă.

Raportat la argumentele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că, deși a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor morale.

Ca atare, invocarea de către recurent a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, susținerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, prin raportare la raționamentul și argumentele instanței de apel.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Înalta Curte constată că recursul pârâtului Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, întemeiat pe ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 1357 C. civ., față de criticile referitoare la neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, este nefondat pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește dispozițiile art. 71 și 72 din Legea nr. 254/2013 și cele ale art. 152-158 din H.G. nr. 157/2016, art. 43 și 74 din OMJ nr. 429/2012, Înalta Curte constată că recurentul doar s-a rezumat în a reda conținutul acestor texte de lege, fără a dezvolta pretinse încălcări ale acestora de către instanța de apel.

Recurentul-pârât a arătat că fapta ilicită nu există întrucât reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept de către administrația Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, astfel încât nu există nici prejudiciu și, drept urmare, nu există nici vinovăția recurentului.

Contrar susținerilor părții, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă și completă aplicare a dispozițiilor art. 1357 și urm. C. civ., demonstrând în mod judicios îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, anume: fapta ilicită - încălcarea obligațiilor pozitive ale pârâtului de a lua toate măsurile necesare pentru ca deținutul diagnosticat cu cataractă la ambii ochi să beneficieze de intervenția chirurgicală (singurul remediu pentru tratarea bolii), prejudiciul cauzat prin lipsa asistenței medicale corespunzătoare, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta omisivă ale pârâților și prejudiciul cauzat reclamantului, care a fost supus unei suferințe morale, acesta devenind nevăzător ca urmare a cataractei, perpetuate într-o perioadă de 3 ani.

Astfel, fără a fi necesară reluarea argumentelor instanțelor de fond, se constată că s-a reținut, pe baza probelor cauzei, că, deși reclamantul a fost diagnosticat cu cataractă încă din 13.02.2019 fiindu-i recomandată intervenție chirurgicală, pârâtul nu a făcut solicitări de internare în scopul efectuării acestui tratament decât în anul 2022, adresându-se formal doar către Penitenciarul Spital Dej care relua același răspuns în sensul că în această instituție nu se pot efectua astfel de intervenții chirurgicale.

Or, așa cum reiese din cele reținute de instanțele de fond, în aceste circumstanțe, prin neacordarea asistenței medicale și a tratamentului corespunzător, s-a produs o încălcare din perspectiva art. 3 din Convenția EDO.

Totodată, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, care a confirmat reținerile primei instanțe, cuantificarea despăgubirilor nu este supusă unor criterii legale de determinare, acestea stabilindu-se prin apreciere, iar instanța de apel a făcut referire în acest sens la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, subordonându-le conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, precum și raportat la perioada de timp în care s-a perpetuat boala deținutului.

Înalta Curte constată că instanța de apel s-a raportat în mod corect la criterii cum sunt justul raport de proporționalitate între prejudiciu și reparația acordată, care a fost considerată a fi rezonabilă, echilibrată și îndestulătoare în raport de circumstanțele cauzei și în concordanță de evaluările în echitate pe care Curtea Europeană însăși le aplică pentru determinarea întinderii reparației ca urmare a unei încălcări a art. 3 din Convenție.

Deși recurentul arată că ar fi intervenit prescripția, acesta ignoră faptul că instanța de apel a reținut că reclamantul a fost adus bolnav la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și că a solicitat asistență medical pentru cataractă, asistență pe care nu a primit-o decât pe parcursul procesului pendinte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile indicate în susținerea cererii de recurs, confirmate doctrinar și jurisprudențial, iar modul de apreciere a acestora, din perspectiva cuantificării despăgubirilor, nu poate face obiectul cenzurii în fața instanței de recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, în aprecierea existenței prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța de apel a reținut că aceasta este datorată modului în care s-au petrecut evenimentele, raționament confirmat de instanța de recurs, întrucât nerespectarea de către recurentul-pârât a obligației de a lua măsurile necesare ca deținutul să fie operat, garantate de lege în respectarea dreptului la sănătate al acestuia, produce în mod indiscutabil un prejudiciu moral reclamantului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu se verifică motivul de nelegalitate invocat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1357 C. civ., astfel încât, în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, în recurs, a pârâtului Penitenciarul Giurgiu.

Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu recurentul-reclamant A. și cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.