ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 31 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/2021, la data de 26.02.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției, Inspectoratul de Politie al Județului Timiș ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca a fost victima hărțuirii morale la locul de muncă, denumita în literatură și mobbing, să se dispună obligarea pârâților să ia toate măsurile legale în vederea stopării acțiunilor de hărțuire morală la locul de muncă și să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri morale de 100.000 de euro echivalent în RON, la cursul BNR din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.
Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș
Prin sentința civilă nr. 577/28.04.2022, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române, a respins acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș și chematul în garanție B. ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect și a obligat reclamantul la plata către chematul în garanție a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
Prin decizia nr. 319 din 24 noiembrie 2022 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 577/PI/28.04.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș.
A admis apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respingerii acțiunii formulate de către reclamant în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate și a fost obligat reclamantul la plata către chematul în garanție B. a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 3000 RON.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., art. 22 alin. (6), art. 425 și art. 496 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția EDO.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
A priori, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul General al Poliției, se constată că acesta nu are calitatea de intimat în faza procesuală a recursului, dat fiind faptul că prin hotărârea primei instanțe s-a respins acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar această dispoziție nu a fost atacată, soluționarea excepției dobândind autoritate de lucru judecat.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că prin cererea de apel reclamantul a solicitat "comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa de email: x@x.com, pentru celeritate" , iar Curtea de apel a procedat în consecință, comunicând hotărârea recurată prin poșta electronică, data comunicării fiind 06 decembrie 2022, ora 18:21, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
În ceea ce privește data declarării și motivării căii de atac, se constată că recursul a fost transmis tot de pe adresa de email a apărătorului reclamantului (care a reiterat și în recurs solicitarea de "comunicare a tuturor actelor de procedură la adresa de email: x@x.com, pentru celeritate"), la data de 11 ianuarie 2023, ora 15:12, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul instanței supreme, fiind înregistrat la data de 12 ianuarie 2023 la Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, conform mențiunii ștampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Or, calculând termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate prevăzut pentru exercitarea recursului de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de la data de 6 decembrie 2022, termen calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se constată acesta s-a împlinit la data de 6 ianuarie 2023, într-o zi de vineri, aceasta fiind ultima zi în care reclamantul mai putea depune recursul său împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Față de aceste împrejurări de fapt, calea de atac depusă la data de 11 ianuarie 2023 a fost depusă cu depășirea termenului legal calculat potrivit celor de mai sus, termen împlinit la data de 6 ianuarie 2023.
În combaterea excepției privind tardivitatea declarării căii de atac, invocată din oficiu de instanța de recurs, apărătorul recurentului reclamant a arătat, cu ocazia dezbaterilor orale asupra excepției, că nu a solicitat comunicarea prin poșta electronică a actelor de procedură, ci doar a indicat adresa sa de poștă electronică în temeiul dispozițiilor legale ce impun o atare obligație, astfel încât termenul de recurs curgea de la data comunicării hotărârii prin serviciile poștale, la data de 12 decembrie 2022, nefiind împlinit la data de 11 ianuarie 2023, când a depus cererea de recurs.
Relevant pentru această chestiune, se reține că prin Decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022, instanța supremă a statuat, cu privire la condițiile de realizare a procedurii de citare, în sensul că "Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiționată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din același act normative".
În considerentele acestei decizii, s-a arătat, cu privire la efectele juridice ale solicitării de către parte de a se face comunicarea actelor de procedură prin poșta electronică:
"114. Legiuitorul nu a prevăzut reguli în privința alegerii uneia sau alteia dintre modalitățile de comunicare a citațiilor ori a actelor de procedură. În absența reglementării rezultă că modalitățile de comunicare prevăzute de art. 154 din C. proc. civ. sunt alternative, atât instanța de judecată, cât și părțile putând opta pentru oricare sau pentru mai multe dintre acestea, simultan sau succesiv, în raport cu circumstanțele concrete din fiecare cauză.
Alegerea modalității de comunicare de către instanța de judecată trebuie să țină seama de informațiile transmise de părți, de specificul procedurii judiciare, de termenele impuse de legiuitor pentru finalizarea acesteia în considerarea scopului citării/comunicării, respectarea dreptului la apărare al părților garantat prin dispozițiile art. 13 din C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din același act normativ. (…)
Alegerea modalității de comunicare este, de regulă, în sarcina instanței de judecată, în considerarea normei prevăzute la art. 154 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenții salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se face în modalitățile prevăzute la alin. (4), (5) și (6) ale art. 154 din C. proc. civ.
În prezența opțiunii exprese a părții cu privire la o anumită modalitate de comunicare, instanța are însă a da prioritate acesteia, cu respectarea dreptului la apărare, putând dispune, din oficiu, folosirea și a altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părții pentru înfățișarea la termen. Folosirea și a altor mijloace de comunicare nu scutește însă instanța de judecată de obligația de a comunica părții citația și actul de procedură în modalitatea indicată de aceasta.
Alegerea de către instanță a modalității de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opțiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfășurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanța sa dreptul la apărare, garantat părților în procesul civil prin art. 13 alin. (1) din C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenție, în componenta sa privind liberul acces la o instanță din perspectiva efectivității citării părții în procesul civil. (…)
Așa fiind, transmiterea actelor de procedură prin poștă electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală și alternativă de comunicare, utilizarea sa producând același efect juridic cu privire la înștiințarea părților ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiționată de trimiterea acestora prin agent poștal în format letric, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din C. proc. civ.. Această concluzie este susținută de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedurile de unificare, prin deciziile nr. 34 din 24 octombrie 2016 și nr. 45 din 22 iunie 2020, așa cum au fost anterior menționate."
Prin urmare, transmiterea actelor de procedură prin poștă electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală și alternativă de comunicare, utilizarea sa producând același efect juridic cu privire la înștiințarea părților ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiționată de trimiterea acestora prin agent poștal în format letric, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din C. proc. civ.
Aceste dezlegări relevă că atunci când, potrivit cererii părții, transmiterea actelor de procedură se face prin poșta electronică, îndeplinirea cerințelor legale pentru ca o asemenea comunicare să fie valabilă produce și efectul legal al comunicării care este curgerea termenului edictat de lege pentru declararea căii de atac, fără ca momentul de început al termenului să fie condiționat de comunicarea prin serviciile poștale sau prin agentul procedural al instanței a actului de procedură în discuție.
Or, procedura de comunicare se consideră legal îndeplinită, conform art. 154 alin. (6
1
) din C. proc. civ., nou-introdus prin Legea nr. 310/2018 (în vigoare la data sesizării instanței n cauza de față), la momentul la care expeditorul (instanța) a primit mesaj din partea sistemului său tehnic folosit că actele comunicate au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta. Acest text de lege pune accent pe mesajul ce confirmă că e-mail-ul a ajuns în căsuța electronică a destinatarului (mesajul citirii e-mail-ului la data de … ora ... de către destinatar).
Conform art. 163 alin. (11
1
) din C. proc. civ., mesajul de comunicare către destinatar, primit de la sistem (copia imprimată a confirmării expedierii, ce conține data și ora transmiterii), constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista și se va atașa la dosarul cauzei prin grija grefierului instanței (data și ora trimiterii e-mail-ului se imprimă și se depune la dosar). Data comunicării actului de procedură este cea care rezultă din mesajul de confirmare a expedierii cu succes a actului ori a primirii actului de către destinatar, mesaj emis de sistemul concret utilizat de instanță (poștă electronică).
Cum s-a arătat deja, fără temei susține recurentul că nu a solicitat instanței de apel comunicarea actelor de procedură prin poșta electronică, această afirmație fiind în mod neechivoc contrazisă de cererea de apel formulată de acesta, anterior evocată, în care arată expres că "pentru celeritate" solicită comunicarea actelor de la adresa de poștă electronică a avocatului reclamantului, adresă indicată în acest scop.
Prin urmare, conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ., sunt incidente dezlegările cu caracter obligatoriu cuprinse în Decizia nr. 75/2022, iar comunicarea de către instanța de apel a hotărârii recurate prin poșta electronică a determinat curgerea în mod legal a termenului pentru declararea căii de atac de la momentul la care a fost confirmată expedierea mesajului - în speță 6 decembrie 2022.
Cum reclamantul a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2023, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, context în care analiza motivelor de recurs este de prisos, în condițiile art. 499 C. proc. civ. și a nelegalei sesizări a instanței de recurs cu această cale de atac, declarată peste termenul prevăzut de lege.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., acesta va fi obligat la plata către intimatul-chemat în garanție B. a sumei de 2.000 RON, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă față de complexitatea redusă a cauzei, ținând cont de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului și având în vedere că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, dezbaterile vizând, cu prioritate, excepția tardivității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș și cu intimatul-chemat în garanție B..
Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, către intimatul-chemat în garanție B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.