ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1797/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuenta Academia Română a solicitat, în contradictoriu cu intimații Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar Călărași, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Perișoru, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, revizuirea deciziei civile nr. 767/24.09.2021 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă în dosarul nr. x/2020.

Invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că decizia ce face obiectul revizuirii contravine sentinței civile nr. 273/2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2016.

Revizuenta a arătat că dosarul nr. x/2016, soluționat prin sentința civilă nr. 273/2018 a Tribunalului Călărași, a avut ca obiect anularea a cinci hotărâri ale Comisiei Județene Călărași (nr. 757/30.03.2007, nr. 495/9.03.2007, nr. 1409 bis/22.06.2007, nr. 1964/2007 și nr. 736/9.05.2008), iar cauza în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect, printre altele, cererea de anulare a trei din cele 5 hotărâri ale Comisiei Județene Călărași ce au fost contestate și în dosarul nr. x/2016 (nr. 757/30.03.2007, nr. 1964/2007 și nr. 736/9.05.2008)

A susținut revizuenta că problema de drept ce a fost rezolvată prin sentința civilă nr. 273/2018 a Tribunalului Călărași este cea referitoare la calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârilor comisiei județene de fond funciar, unde s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că acțiunea îndreptată împotriva hotărârilor comisiei județene este plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Prin decizia ce face obiectul revizuirii a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 315/2021 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. x/2020, a fost anulată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. În motivarea deciziei s-a reținut că prima instanță a reținut în mod greșit că cererea de chemare în judecată este o plângere formulată în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991. Revizuenta consideră că anulând calificarea dată de prima instanță în sensul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, instanța de apel încalcă puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, definitive care a soluționat exact aceeași problemă de drept.

Indicațiile instanței de apel pentru instanța de trimitere privesc recalificarea acțiunii într-un context mai larg, ceea ce contravine soluției anterioare definitive stabilită prin sentința civilă nr. 273/2018, care a stabilit că plângerea prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 este calea de atac împotriva hotărârilor comisiei județene.

Mai arată revizuenta că decizia instanței de apel este profund nelegală întrucât pretinde că reclamantele nu ar fi invocat și art. 53 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care cererea lor este întemeiată în drept pe întreaga Lege nr. 18/1991. Un atare artificiu este menit tocmai să încerce excluderea soluției anterioare definitive asupra problemei de drept, în scopul avantajării reclamantelor, prin instituirea unei căi ad-hoc, contrară art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Totodată, revizuenta arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ. și solicită admiterea cererii de revizuire.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Academia de Sțiințe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 1834A/05.12.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins excepția de tardivitate, ca neîntemeiată și a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 1834A/05.12.2022 a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., revizuenta Academia Română.

Recurenta a arătat că primul argument invocat de instanța de revizuire este cel conform căruia prin sentința civilă nr. 273/2018 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat numai asupra aspectului privind natura litigiului ca fiind unul de competența instanțelor de drept comun, iar nu a celor de contencios administrativ.

Susține recurenta că această motivare este nelegală, concluzia instanței necorespunzând motivării sentinței nr. 273/2018, întrucât se încearcă o disociere între soluția dată unui incident procesual și raționamentul logico-juridic aflat la baza acestei soluții. Recurenta arată că în litigiul anterior s-a soluționat chestiunea litigioasă referitoare la natura litigiului (care rămâne un litigiu civil), însă autoritatea de lucru judecat și efectul pozitiv al acesteia nu este legată doar de soluția dată de instanță, ci și de considerentele pe care aceasta se sprijină, așa cum arată explicit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., considerente care permit înțelegerea silogismului care a condus la admiterea excepției de inadmisibilitate.

Recurenta susține că această motivare este nelegală, contravenind art. 430 alin. (2) C. proc. civ. dar și art. 425 alin. (1) lit. b), întrucât îndepărtează acea parte a motivării care arată pentru care motive a fost admisă excepția și au fost înlăturate argumentele contrarii.

Dezvoltând argumente teoretice privind tipurile de considerente ale unei hotărâri judecătorești, precum și practica judiciară (decizia nr. 4160/15.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și invocând prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., recurenta învederează că autoritatea/puterea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care se sprijină și se reflectă în acesta făcând corp comun cu el, inclusiv cele prin care s-a soluționat o chestiune litigioasă. Primul proces a avut de rezolvat chestiunea litigioasă a competenței instanței de judecata, aceasta primind însă o soluție ca urmare a excepției de inadmisibilitate, așa încât considerentele decizorii, prin care s-a soluționat chestiunea litigioasă a excepției sunt, în egala măsură, și considerente decisive, în baza cărora s-a soluționat cauza prin respingerea acesteia.

Contrar motivării instanței de revizuire, în ceea ce privește "trimiterile instanței la procedura reglementată de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991", nu ne aflăm în situația unor motive indiferente, care ar fi putut lipsi din conținutul considerentelor hotărârii judecătorești, fără ca acestea să conducă la lipsa de fundament a hotărârii, care doar aduc un plus de argumente, colateral dezbaterilor din proces, fără a se integra în logica soluției, astfel încât ele nu se bucură de autoritatea de lucru judecat.

Arată recurenta că în practicaua sentinței civile nr. 273/2018, se reține atât apărarea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Călărași- care invocat excepția de necompetență în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991-, cât și apărarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculesti, care susține că în speță nu sunt incidente respectivele dispoziții legale, astfel că aceste aspecte au făcut obiectul învestirii instanței și al discuțiilor contradictorii ale părtilor. În raport de aceste apărări, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilitatii acțiunii, iar invocarea excepției reprezintă un incident procesual cu caracter de excepție dirimantă, conducând la stingerea litigiului în fața respectivei instanțe.

Recurenta susține că argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească reflectare în hotărâre. În acest context trebuie citită sentința civilă nr. 273/2018, raționamentul acelei prime instanțe reieșind cu claritate, însă în sens contrar celor afirmate de instanța de revizuire întrucât într-o primă etapă, instanța inițială a stabilit că "acțiunea formulată de reclamantă are caracterul unei cereri de fond funciar, fiind de competența instanței de drept comun" (pag. 11 alin. (9) al sentinței civile nr. 273/2018). Al doilea pas al raționamentului este "în altă ordine de idei" și vizează caracterul nulităților în contencios administrativ (pag. 11 alin. (10) al sentinței civile nr. 273/2018) - aceste considerente sunt indiferente, sau supraabundente, întrucât caracterul nulităților în contencios administrativ nu face obiect al excepției de inadmisibilitate. În al treilea pas (pag. 11 alin. (11) al sentinței civile nr. 273/2018), sunt invocate ca motive ale admiterii excepției de inadmisibilitate dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 cu indicarea clară a faptului că acestea generează o altă procedură specială, cea a "plângerii" - aceste considerente sunt decizorii/decisive, întrucât existența procedurii "plângerii" în conformitate cu art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 face aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În lipsa identificării concrete a procedurii speciale, invocarea caracterului unei cereri de fond funciar, de competența instanței de drept comun ar fi rămas o simplă afirmație, o alegație goală de conținut. Al patrulea pas al raționamentului este conținut în fraza următoare (pag. 11 alin. (12) al sentinței civile nr. 273/2018) "față de procedura judiciară reglementată de Legea nr. 18/1991, instanța de contencios administrativ constată ivită ipoteza reglementată de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004", ceea ce indică exact legătura între soluția dată și considerentul decisiv în baza căruia s-a adoptat, respectiv procedura judiciară a "plângerii" la judecătorie, prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Ultima parte a raționamentului (pag. 11 alin. (13) al sentinței civile nr. 273/2018) reprezintă concluzia rațională a argumentelor anterioare, instanța arătând expres că "în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară". Rezultă dincolo de orice îndoială că procedura analizată anterior de instanță este de esența inadmisibilitatii, argumentul neavând cum să fie nici indiferent și nici supraabundent.

Raționamentul care a condus la admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii, trebuie privit ca un tot unitar, acel silogism menit să facă posibilă înțelegerea corectă și completă a motivelor care au condus la soluția regăsită în dispozitiv, nefiind posibilă separarea artificială a art. 5 alin. (2) de identificarea procedurii paralele, care face imposibilă acțiunea în contencios administrativ, pentru că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 leagă inadmisibilitatea de prevederea într-o altă lege organică a unei alte proceduri care trebuie identificată în concret pentru a putea susține dispozitivul.

Pe cale de consecință, considerentele instanței de revizuire reprezintă o greșită interpretare a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, dar și a semnificației acestora prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Instanța de revizuire a interpretat greșit chiar actul dedus judecății, nesesizând semnificația corectă a valorii decizionale a considerentelor esențiale, indispensabile identificării procedurii paralele, care face posibilă aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu consecința inadmisibilitătii acțiunii ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu.

Din punct de vedere procedural, hotărârea prin care s-a dat o dezlegare unei chestiuni litigioase beneficiază și de prezumția de validitate și regularitate, iar conform art. 435 alin. (1) C. proc. civ., este obligatorie și produce efecte între părți și succesorii acestora.

De asemenea, ultimul considerent al instanței de revizuire este nelegal, întrucât reține "calificarea cererii de chemare în judecată ca plângere întemeiată pe dipozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu intră în autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", criticile anterioare demonstrând contrariul.

Mai arată recurenta că instanța de apel nu a pus în discuția părților calificarea considerentelor sentinței nr. 273/2018 sub niciun aspect, astfel încât recurenta nu a putut formula apărări sub acest aspect.

Întrucât suprimarea dreptului la apărare, a dreptului de acces la instanța prin încălcarea principiului contradictorialității protejat de art. 6 CEDO, art. 47 din Carta DFUE, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 13, art. 14 C. proc. civ. raportat la art. 22 alin. (2) C. proc. civ., s-a produs cu ocazia deliberării, respectiv faza procesului la care părțile nu mai au acces și când nu mai pot obține o îndreptare a neregularitătii procedurale, sunt incidente dispozițiile art. 174 și urm. privind nulitatea actului de procedură. Ca urmare, o astfel de situație impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei de către instanța investită cu cererea de revizuire cu privire la ultima condiție analizată de instanța de revizuire, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La data de 22 mai 2023 intimata Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, arătând că recursul este nemotivat- nefiind invocate motive de nelegalitate, ci au fost reiterate argumentele din cererea de revizuire- și netimbrat -conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cele două hotărâri nefiind potrivnice. Intimata învederează că este corect raționamentul instanței de fond potrivit căruia considerentele cu privire la care revizuenta susține că au intrat în autoritatea de lucru judecat nu sunt considerente cu valoare decizională deoarece prin acestea nu s-a soluționat o chestiune incidentală, soluție regăsită în dispozitiv, de respingere a cererii ca inadmisibilă.

La data de 18 mai 2023 intimata Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata arată, în esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârile presupus a fi contradictorii au tranșat aspecte diferite, iar recurenta interpretează într-o manieră proprie aspectele dezlegate în cele două cauze. Intimata susține că instanța de contencios administrativ nu avea prerogativa de a califica cererea de chemare în judecată, respectiv dacă reprezintă sau nu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 sau o acțiune în nulitate absolută întemeiată pe dispozițiile art. 63 din același act normativ. Arată că instanța a analizat dacă, în cauză, sunt incidente prevederile art. 554

2

004, respectiv inadmisibilitatea promovării unei astfel de cereri pe calea contenciosului administrativ, în contextul existenței unei proceduri reglementate de Legea nr. 18/1991. Intimata precizează că nu a fost încălcat principiul contradictorialității întrucât întreaga dezbatere asupra cererii de revizuire s-a bazat pe calificarea considerentelor sentinței civile nr. 273/2018 prin raportare la decizia nr. 767/2021.

Prin întâmpinarea formulată, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că hotărârile invocate de către recurentă nu sunt potrivnice.

Intimata Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești a formulat concluzii scrise prin care a reiterat solicitarea de respingere a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută excepția nulității căii de atac, criticile formulate prin memoriul de recurs nefiind unele susținute formal, așa cum a pretins intimata Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", prin întâmpinare. Relativ la taxa de timbru datorată de către recurentă, Înalta Curte reține că nu sunt incidente prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, invocate generic de către intimata Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", prin întâmpinare, ci prevederile art. 42 din Legea nr. 1/2000 coroborate cu dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, față de obiectul dosarului.

Luând spre examinare recursul formulat, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, potrivit celor ce urmează:

i) În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta pretinde că instanța de revizuire a încălcat principiul contradictorialității întrucât nu ar fi pus în discuția părților -ci a analizat doar cu ocazia deliberării- aspectele privind calificarea considerentelor sentinței nr. 273/2018 ca fiind indiferente, decizorii sau decisive, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea de a formula apărări cu privire la aceste argumente, fapt ce ar atrage nulitatea hotărârii, în raport de prevederile art. 174 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, pentru a răspunde criticii formulate de recurentă, trebuie lămurit dacă, în analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea de Apel București a ținut cont de dreptul de dispoziție al părții, de dreptul la apărare și de principiul contradictorialității.

Principiul contradictorialității consacrat de art. 14 C. proc. civ. presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu probleme de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

În cauză, revizuenta a învestit instanța cu cererea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând contrarietatea dintre două hotărâri, iar art. 513 alin. (3) din același act normativ stipulează că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Din încheierea de la termenul din 17 noiembrie 2022 reiese că instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire, iar părțile prezente -inclusiv revizuenta, prin reprezentant convențional- au formulat concluzii orale atât cu privire la termenul de formulare a cererii, cât și cu privire la condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac.

Întrucât revizuenta a pretins contrarietatea a două hotărâri prin prisma aspectelor dezlegate prin considerentele acestora, instanța de revizuire avea a analiza și a răspunde motivat cu privire la argumentele concrete invocate de parte.

În acest context, Înalta Curte constată că însăși revizuenta a dezvoltat, în cuprinsul cererii, motive privind calificarea considerentelor sentinței nr. 273/2018, apreciind că acestea sunt decisive, ce dobândesc putere de lucru judecat (pagina 12 a cererii de revizuire, pct. 38).

În această privință, în cuprinsul hotărârii atacate, în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., curtea de apel a prezentat raționamentul judiciar care a justificat soluția adoptată, în raport de susținerile formulate în cauză, în ceea ce privește contrarietarea reclamată prin prisma cerințelor impuse de legiuitor cazului de revizuire evocat.

Cu alte cuvinte, în raport de limitele reglementate de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., prin considerentele hotărârii recurate, instanța de revizuire a analizat condițiile de admisibilitate și a expus raționamentele proprii de ordin factual și juridic -prin prezentarea unor argumente teoretice și aplicarea acestora la cauza concretă dedusă judecății, față de motivele invocate în cererea de revizuire- care au determinat adoptarea soluției de respingere a cererii, ca inadmisibilă.

Pe cale de consecință, nu poate fi primită critica de greșită aplicare a normelor de drept procesual și de încălcare a principiului contradictorialității.

ii) În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Recurenta pretinde că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și a analizat eronat efectele autorității de lucru judecat, care vizează atât considerentele cât și dispozitivul unei hotărâri. Deși încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica formulată pune în discuție și o eventuală nemotivare a hotărârii, față de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., subsumabilă pct. 6 al aceluiași articol, urmând a fi examinată și din această perspectivă.

Criticile au caracter nefondat.

Prin cererea de revizuire, Academia Română a pretins că decizia civilă nr. 767/24.09.2021 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă în dosarul nr. x/2020 contravine sentinței civile nr. 273/2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2016. Recurenta și-a fundamentat raționamentul pe considerentul că hotărârea a cărei revizuire se solicită - prin indicațiile trasate- încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a statuat că hotărârile comisiei județene pot fi atacate prin plângere, reglementată de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea 18/1991 și nu potrivit procedurii contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 273/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călărași a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești, excepție invocată din oficiu.

Prin decizia nr. 767/24.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" împotriva sentinței nr. 315/17.02.2021 a Judecătoriei Călărași, pe care a anulat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Analizând cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză de către Academia Română, Curtea de Apel București a apreciat că nu este îndeplinită condiția referitoare la contrarietatea celor două hotărâri invocate de revizuentă, pe de o parte, deoarece considerentele sentinței civile nr. 273/2018 privind procedura reglemenatată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu sunt considerate decisive și nici nu au valoare decizională, astfel că nu se bucură de autoritate de lucru judecat, iar, pe de altă parte, prin decizia nr. 767/24.09.2021, Tribunalul Călărași a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Călărași tocmai pentru a lămuri cauza acțiunii.

Prin memoriului de recurs, recurenta învederează, în esență, că raționamentul instanței de revizuire este eronat întrucât soluția dată incidentului procedural nu poate fi detașată de raționamentul logico-juridic aflat la baza acestei soluții. Susține recurenta că prin sentința civilă nr. 273/17.04.2018 a fost tranșată chestiunea litigioasă a competenței instanței, ce a primit o soluție ca urmare a excepției inadmisibilității, astfel încât "considerentele decizorii prin care s-a soluționat chestiunea litigioasă a excepției sunt, în egală măsură și considerente decisive, în baza cărora s-a soluționat cauza prin respingerea acesteia."

Din actele și lucrările dosarului reiese că, urmare a soluționării conflictului negativ de competență- prin sentința nr. 155F/8.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și stabilirii competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Călărași-, prin sentința civilă nr. 273/17.04.2018 a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța aratând că partea are deschisă o altă procedură judiciară, astfel încât reclamanta nu poate urma calea contenciosului administrativ.

Astfel, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată prin decizia supusă revizuirii, s-au dezbătut chestiuni privind exceptarea de la controlul instanței de contencios administrativ a actelor deduse judecății, instanța tranșând natura litigiului ca nefiind specifică acestei materii, ci a dreptului comun.

Contrar criticilor expuse în memoriul de recurs, considerentele sentinței civile nr. 273/17.04.2018 referitoare la prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu echivalează cu soluționarea unei chestiuni incidentale. În dosarul nr. x/2016 instanța a admis excepția inadmisibilității în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora anumite acte (ca cele ce au făcut obiectul învestirii în respectiva cauză) sunt sustrase controlului pe calea contenciosului administrativ, ele putând fi atacate pe calea dreptului comun, iar partea nu are un drept de opțiune cu privire la cele două proceduri.

Recurenta arată că "raționamentul care a condus la admiterea excepției, cu consecința respingerii acțiunii, trebuie privit ca un tot unitar, acel silogism menit să facă posibilă înțelegerea corectă și completă a motivelor care au condus la soluția regăsită în dispozitiv, nefiind posibilă separarea artificială a art. 5 alin. (2) de identificarea procedurii paralele, care face imposibilă acțiunea în contencios administrativ" or, instanța de revizuire a analizat raționamentul solicitat a fi verificat de către revizuentă. Concluziile instanței de revizuire sunt corecte întrucât considerentele sentinței civile nr. 273/17.04.2018 referitoare la prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 au doar natura unor motive indiferente deoarece aduc hotărârii elemente care nu influențează soluția adoptată, ele putând să lipsească din cuprinsul motivării hotărârii. Aceste considerente nu au caracterul unor motive decisive -întrucât nu constituie fundamentul soluției adoptate și nu fac corp comun cu dispozitivul hotărârii- și nici caracterul unor motive decizorii întrucât nu conțin soluții autonome, de sine stătătoare, față de cele din dispozitiv, astfel încât nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, din moment ce instanța de revizuire a analizat efectele autorității de lucru judecat din perspectiva art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și a oferit o dezlegare asupra considerentelor sentinței civile nr. 273/17.04.2018 prin raportare la dispozitivul hotărârii, critica ce privește lipsa unei motivări asupra respectivelor aspecte va fi înlăturată.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 767/24.09.2021, apreciind că a fost încălcat principiul contradictorialității, Tribunalul Călărași a dispus anularea în tot a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămurii aspectelor deduse judecății, reținând că instanța de fond a procedat la recalificarea cererii de chemare în judecată fără a solicita un punct de vedere reclamantei.

În prezenta cauză, instanța de revizuire a reținut că prin decizia supusă revizuirii "nu este clarificată cauza cererii de chemare în judecată, aceasta urmând a fi stabilită de prima instanță la momentul rejudecării".

Referitor la aceste considerente ale instanței de revizuire, recurenta nu a expus motive concrete de nelegalitate, ci a învederat că argumentele din memoriul de recurs privind prima hotărâre susțin nelegalitatea hotărârii recurate și cu privire la decizia nr. 767/24.09.2021. Date fiind aceste susțineri, critica formulată este nefondată, conform considerentelor anterioare ale prezentei decizii. În plus, Înalta Curte reține că problema de drept dezlegată prin decizia nr. 767/24.09.2021 privește încălcarea principiului contradictorialității, sens în care s-a dispus ca, în rejudecare, instanța să stabilească "dacă reclamantele au înțeles să formuleze o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun sau o acțiune de drept funciar".

În considerarea celor arătate, instanța de revizuire a statuat, corect, prin hotărârea recurată, că aspectele dezbătute în cadrul celor două dosare nu contravin și nu pot constitui motiv de revizuire subsumat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În atare circumstanțe, în mod corect a stabilit curtea de apel că nu există identitate de chestiune litigioasă cât privește judecata înfăptuită prin decizia a cărei revizuire se solicită (pronunțată în apel, prin care a fost anulată hotărârea instanței de fond și a fost trimisă cauza spre rejudecare în vederea lămuririi cauzei acțiunii), în raport cu cea înfăptuită prin sentința civilă nr. 273/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 (prin care a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea hotătârii recurate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Academia Română împotriva deciziei nr. 1834 A/5.12.2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Academia Română împotriva deciziei nr. 1834 A din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.