ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj a solicitat instanței obligarea pârâtei A. la plata sumei de 120.863,10 RON, reprezentând prejudiciu așa cum rezultă din documentele depuse - suma fiind prefinanțare datorată AMPOSDRU, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 4.900,06 RON reprezentând dobânzi calculate de AMPOSDRU la prefinanțarea acordată.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin încheierea din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția conexității invocate din oficiu, dispunând conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2016. Prin încheierea din 14 ianuarie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cererii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 217 din 13 aprilie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de instanța apel: Prin decizia civilă nr. 237 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj, împotriva sentinței civile nr. 217 din 13 aprilie 2021 în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu pârâta A..

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 237 din 28 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj a declarat recurs. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel. A arătat că instanța de apel a respins apelul cu motivarea că nu au fost invocate în concret deficiențele în exercitarea atribuțiilor pârâtei menționate în fișa postului, care au putut să conducă la emiterea deciziei de reziliere a contractului POSDRU. De asemenea, instanța de apel a reținut că simpla mențiune privind îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de către pârâtă nu întrunește exigențele cerute de lege pentru stabilirea faptei ilicite ce are legătură cu munca, care să fundamenteze răspunderea patrimonială a pârâtei. Recurentul-reclamant apreciază că sunt eronate considerațiile instanței de apel, având în vedere că pârâta a fost încadrată în instituție în baza unui contract individual de muncă, în această calitate pârâta fiind manager al proiectului Antreprenorial - Măsuri Active "TREȚEACTIV" - fiind responsabilă de coordonarea acestuia. În baza contractului individual de muncă, pârâtei îi revenea obligația de a îndeplini atribuțiile conform fișei postului, dintre acestea fiind relevante cele prevăzute la pct. 1, 2, 4 și 31. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător aceste atribuții de serviciu, OIR POSDRU a reziliat proiectul, fiind depășit termenul de depunere a primei cereri de rambursare pe acest proiect. Din această împrejurare rezultă deficiențele manageriale în derularea proiectului, iar pârâta - în calitatea sa de manager al proiectului, a creat cu vinovăție prejudiciul, astfel cum rezultă și din decizia nr. 188/2015 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2013, dosar în care instituția a contestat decizia de reziliere a proiectului. Fapta ilicită personală a pârâtei rezultă din încălcarea obligațiilor prevăzute în contractul său individual de muncă, în sensul că aceasta nu a depus prima cerere de rambursare în termenul legal. Astfel, apreciază recurentul că a făcut dovada deficiențelor în activitatea desfășurată de pârâtă, fiind dovedite toate elementele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a acesteia, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii. Concluzionând, recurentul-reclamant a menționat că instanța de apel nu a analizat în concret motivele care au dus la crearea prejudiciului de către pârâtă, motive invocate în cererea de apel.

Procedura în fața instanței de recurs: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 4 mai 2023 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, în ședință publică, pentru soluționarea căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prealabil, se impune a fi evidențiat faptul că susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o reluare integrală, într-o manieră copy-paste, a criticilor relevate prin cererea de apel. Singurul aspect ce poate fi analizat de instanța de recurs din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este cel ce face referire la faptul că instanța de apel nu ar fi analizat în concret motivele invocate prin cererea de apel, validând soluția pronunțată de prima instanță, deși au fost dovedite toate elementele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtei potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii. Se constată că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate. Instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate. Astfel, în limitele efectului devolutiv al apelului, în condițiile art. 477 C. proc. civ., în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de apel, având în vedere că apelantul-reclamant nu a propus probe noi în completarea celor administrate în fața primei instanțe și nici nu a solicitat readministrarea vreuneia dintre probele deja administrate, Curtea a reținut că "în mod corect prima instanță, analizând îndeplinirea condițiilor cerute pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, a apreciat că simpla indicare a unor atribuții de serviciu îndeplinite defectuos, fără indicarea în concret a deficiențelor imputate în exercitarea acestora, nu întrunește elementele minimale pentru stabilirea caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu." Instanța de apel, analizând atribuțiile pe care reclamantul a susținut că pârâta nu și le-ar fi îndeplinit, a constatat că nu se poate stabili care este fapta ilicită imputabilă, respectivele atribuții și responsabilități având caracter general, fiind specifice funcției de director pe care pârâta o ocupa, prin acțiunea introductivă nefiind detaliate și dezvoltate într-o formă explicită care sunt atribuțiile de natură a justifica în mod pertinent solicitarea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtei. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de apel a analizat și a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel, reținând că singura faptă pretins ilicită imputată ce este evidențiată prin cererea de chemare în judecată ar fi fost aceea că pârâta, în calitate de manager de proiect, ar fi efectuat cu întârziere atribuțiile ce îi reveneau în cadrul proiectului. Însă, sub acest aspect, instanța de apel a constatat că reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei potrivit art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada unor întârzieri imputabile pârâtei. Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, nu poate fi asimilată unei nemotivări în sensul exigențelor art. 425 C. proc. civ. Înalta Curte reține că instanța de apel era obligată să motiveze soluția pronunțată corelativ cu criticile formulate de apelant, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de acesta în susținerea cererii de apel, prin reluarea aspectelor prezentate în fața primei instanțe, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut. Or, considerentele hotărârii curții de apel sunt clare și concise, examinând succint motivele de apel invocate și punctând argumentele pentru care a concluzionat că sentința tribunalului este temeinică și legală, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile patrimoniale, iar în apel nu a propus probe noi, în completarea celor administrate în fața primei instanțe. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.