ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 23.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x/20.07.2020, corespunzătoare Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/20.07.2020 emise de pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu prin care s-au stabilit obligații fiscale în cuantum de 9.405.580 RON, precum și a tuturor actelor subsecvente de executare inițiate în baza acestei decizii, până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării deciziei de impunere.

Prin decizia nr. 62 din 12 ianuarie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.A și a respins recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 114 din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Contestatoarea apreciază că dezlegarea dată recursului prin decizia nr. 62/12.01.2022 este rezultatul unei erori materiale deoarece în cauză sentința civilă nr. 114/2020 pronunțată de Curtea de apel Galați a fost comunicată pârâtei la data de 27.10.2020, așa cum reiese de pe ștampila poștei aplicată pe dovada de comunicare a sentinței. Din borderoul anexat contestației în anulare rezultă că recursul a fost predat Poștei Române la data de 02.11.2020.

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care contestatoarea și-a întemeiat prezenta cale de atac, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a verifica în ce măsură contestația este admisibilă, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanța învestită cu calea de atac trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale.

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției tardivității recursului, reieșea formularea acestuia cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect instanța de control judiciar a reținut că sentința recurată a fost comunicată recurentei - pârâte Administrația Fondului pentru Mediu la data de 27.10.2020, iar recursul a fost depus la data de 03.11.2020, când cererea a fost transmisă prin poștă la Curtea de apel Galați, termenul de recurs de 15 zile stabilit potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ împlinindu-se la data de 02.11.2020.

Prin contestația în anulare de față, contestatoarea susține că a depus recursul la data de 02.11.2020, în susținerea acestei afirmații prezentând Borderoul intern emis de Administrația Fondului pentru Mediu, adresă transmisă către Poșta Română, dosar contestației în anulare.

Înscrisul depus nu poate primi nicio relevanță juridică având în vedere dispozițiile legale care se raportează la data aplicării ștampilei poștei și nu la data la care cererea apare în borderoul intern ca fiind trimisă spre comunicare.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte arată deși în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul de recurs de către intimata reclamantă A. S.A. a fost invocată excepția tardivității formulării declarației de recurs, contestatoare nu a formulat apărări în sensul celor susținute în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, respectiv nu a prezentat niciun Borderoul intern emis de Administrația Fondului pentru Mediu.

Din această perspectivă, Înalta Curte arată că nu se poate reține nicio eroare materială în sensul apreciat de contestatoare, deoarece instanța învestită cu calea de atac a recursului s-a raportat în mod corect la înscrisurile și situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii din recurs.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea Administrația Fondului pentru Mediu împotriva deciziei nr. 62 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.