ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.04.2019 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emise de pârâtă, precum și a tuturor actelor de executare inițiate în baza acesteia, până la soluționarea în fond a cauzei privind anularea acestei decizii.

Prin încheierea din data de 18.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu, și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emisă de pârâta Administrația Fondului de Mediu București, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea aceleiași decizii de impunere.

Prin încheierea din 13 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate prin încheierea din data de 18.02.2020 în dosarul nr. x/2019 privind cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emisă de AFM București.

Împotriva încheierii din 13 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.A., solicitând casarea încheierii recurate, desființarea măsurii suspendării și trimiterea cauzei spre continuarea judecării acesteia la instanța de fond.

A arătat recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă A. S.A, la data de 15.03.2021, a depus cerere de renunțare la judecata recursului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Cererea de renunțare la judecata recursului, formulată în cauză de către recurenta-reclamantă, se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 463 alin. (1) C. proc. civ., vâzând și dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din 13 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.