ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6140/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2020, reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. (in continuare S.D.E.E. Transilvania Nord SA) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ("ANRE"), în temeiul prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (O.U.G. nr. 33/2007) coroborate cu cele ale art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a formulat acțiune în contencios administrativ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună următoarele:

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 667 din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Distribuție Energie Electrică România S.A. (fostă Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord SA) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Anterior, prin încheierea de ședință din data de 22 decembrie 2020 instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal - a respins cererea reclamantei privind efectuarea unei expertize contabile.

I.3. Cererea de recurs

Reclamanta Distribuție Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. a promovat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva sentinței civile nr. 667 din 27 aprilie 2021 dar și împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2020, prin care instanța de fond a respins cererea de încuviințare a probei cu expertiza contabilă ca neutilă cauzei, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul mai sus rubricat, prin care solicită casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, nelegalitatea sentinței nr. 667/27.04.2021 pronunțate de Curtea de Acel București.

În motivare, recurenta a arătat următoarele:

I.3.1. În ceea ce privește primul capăt de cerere (Anularea Ordinului 228/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrica reactiva, pentru Societatea de Distribuție a Energiei Transilvania Nord S.A), arată că nelegalitatea actului administrativ atacat derivă subsecvent din nelegalitatea constatărilor referatului de aprobare nr. x/23.12.2019 în ceea ce privește corecțiile de tarife impuse.

Deși prevederile Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc în sarcina ANRE o obligație de reglementare prin Metodologii de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, precum și o obligație de respectare a propriei Metodologii, se poate observa că atunci când a fost emis Ordinul nr. 228/2019, au fost încălcate prevederile Ordinului ANRE nr. 169/2018.

Recurenta invocă art. 79 alin. (4) lit. g) din Legea 123/2012 și arată că instanța de fond în mod nelegal a reținut ca fiind respectate prevederile art. 87 din Metodologie la stabilirea tarifelor de distribuție pentru anul 2020.

- Dacă intimata-pârâtă ANRE ar fi respectat prevederile art. 87 alin. (1) din Ordinul nr. 169/2018, atunci valoarea RI corectată pentru anul 2020 ar fi avut valoarea de 3,67% (3%+0,67%), respectiv: valoarea RI prognozată în anul 2019 pentru anul 2020, în valoare de 3%, publicată în luna noiembrie 2019 de către Comisia Națională de Prognoză în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecția principalilor Indicatori macroeconomici 2019-2023 și diferența dintre RI realizată în anul 2018 (în valoare de 3,27%), și RI prognozată inițial pentru anul 2018 (în valoare de 2,6%) diferență care este 0,67%.

Intimata-pârâtă ANRE a aplicat însă valoarea de 3% egală doar cu valoarea de la pct. l.a (valoarea RI prognozata în anul 2019, în valoare de 3%, pentru anul 2020 publicată în luna noiembrie 2019 de către Comisia Națională de Prognoză în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2019-2023), fără a aduna cea de a doua valoare.

- Dacă intimata-pârâtă ANRE ar fi respectat prevederile art. 87 alin. (2) din Ordinul nr. 169/2018, atunci valoarea ratei inflației corectate cumulate pentru anii 2019 și 2020 ar fi avut valoarea de 7,63% și nu de 6,93% așa cum a aplicat ANRE.

Valoarea RI corectată cumulată utilizată atât la calculul corecțiilor, cât și la determinarea venitului anual reglementat pentru anul 2020 are valoarea de 7,63% și se determină ca produs între doi termeni: valoarea RI corectată pentru anul 2019, în valoare de 3,82% (compusă din valoarea RI prognozată în anul 2018 pentru anul 2019, în valoare de 2,8%, publicată în luna noiembrie 2018 de către Comisia Națională de Prognoza în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2018-2022 și diferența de 1,02% între RI realizată în anul 2017 (în valoare de 2,3%), și RI prognozată inițial pentru anul 2017 (în valoare de 3,32%) șu valoarea RI corectată pentru anul 2020, în valoare de 3,67%.

Acest mecanism a fost descris corect de intimata-pârâtă ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuție pentru anul 2019. Cu toate acestea, în tarifele pentru anul 2020, intimata-pârâtă ANRE a schimbat modul de calcul și a utilizat RI pentru anul 2019/necorectat în valoare de 3,82%, cu luarea în considerare a valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019 și nu ca sumă de termeni conform art. 87 alin. (l).

Acest mecanism, care nu respectă prevederile art. 87 alin. (1) este descris de ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuție pentru anul 2020, transmis de ANRE prin adresa nr. x/23.12.2019, pct. 4.2.2, pag. 9.

- Cu privire la afirmațiile reținute de către instanța de fond din apărările pârâtei ANRE raportat la modificările aduse Metodologiei prin Ordinul ANRE nr. 207/2020, ulterior emiterii ordinului contestat, arată spre comparare cele două texte de lege și subliniază că în fapt ANRE a modificat Metodologia pentru a statua modul de lucru pe care l-a practicat și aplicat la aprobarea Ordinului 228/2019, mod de lucru diferit de modul aplicat de către ANRE în perioadele anterioare, când prevederile legale erau similare.

Art. 87 modificat prin Ordinul ANRE 207/2020 publicat în M.Of nr. 1004/29.10.2020, ulterior emiterii Ordinului ANRE 228/2019 are o formulare diferită, iar ideea că prin Ordinul ANRE nr. 207/2020 au fost aduse doar clarificări privind modul de aplicare a prevederilor nu este de natură a justifica o aplicare retroactivă a unor prevederi legale.

I.3.2. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere - Obligarea pârâtei la stabilirea ratei inflației (RI) potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, instanța de fond, în mod nelegal a reținut că, drept consecință a netemeiniciei cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 228/2019, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8/2020, se impune respingerea și a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate.

În vederea corectării situației generate de nerespectarea prevederilor legale, solicită obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate. Nerespectarea prevederile legale arătate, abordarea discreționară a prevederilor incidente, în dezavantajul operatorilor de distribuție, cauzează recurentei-reclamante un prejudiciu estimat de 50 mii de RON pentru perioada a IV-a de reglementare.

I.3.3. În ceea ce privește al treilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la anularea corecțiilor negative aferente contoarelor recunoscute în perioada 2008-2013 și reintroducerea în BAR perioada a IV a valorii acestor contoare și recalcularea veniturilor corespunzător, recurenta susține că instanța de fond, în mod nelegal nu a reținut încălcarea principiului neretroactivității în ceea ce privește calcularea de către pârâtă a corecției negative aferente contoarelor incluse în investițiile anilor 2008-2013.

Intimata-pârâtă ANRE a calculat o corecție negativa de 120.297.364 RON, aferentă contoarelor incluse în investițiile anilor 2008-2013, pe motiv că acestea nu s-au regăsit înregistrate ca mijloace fixe în evidentele operatorului de distribuție.

Această măsură este lipsită de temei legal, încălcând norme legale exprese ce reglementează aplicarea în timp a legii, respectiv prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (2) din C. civ., raportat la faptul că:

- s-a făcut o corecție negativă de 120.297.364 RON pentru contoarele recunoscute în tarife în perioada 2008-2013,

- corecția a fost făcută în temeiul art. 56 alin. (1) din Metodologie - Ordin ANRE nr. 169/2018 (în vigoare de la data de 21.09.2018).

Susține recurenta că art. 56 alin. (1) din Metodologie nu se poate aplica contoarelor achiziționate și înregistrate în categoria "costurilor de operare mentenanță" înainte de data de 1 ianuarie 2019, întrucât Metodologia a intrat în vigoare pe 21 septembrie 2018 și vizează perioada a IV-a de reglementare.

ANRE a atașat la adresa nr. x/23.12.2019, Anexa "Corecție contoare 2008-2013 incluse în investit/P, din care rezultă o corecție negativă "aferentă contoarelor incluse în investițiile anilor 2008-2013", în valoare de 120 milioane RON, aplicată la stabilirea tarifelor de distribuție pentru anul 2019 și care impactează tarifele anului 2020 prin metoda de calcul.

Menționează că o astfel de corecție excede prevederilor art. 88 din Metodologie. ANRE a efectuat o corecție care se referă la perioada 2008-2013, iar nu pentru anul 2019, deși acest lucru nu este permis de Metodologie.

În acest sens, în anul 2013, în baza principiului nediscriminării operatorilor de distribuție (au fost recunoscute în tarif aceste costuri la toți operatorii de distribuție, dar corecții negative au fost făcute doar la operatorii de distribuție din grupul Electrica), ANRE a procedat la includerea în BAR a contoarelor achiziționate de SDEE TN, măsură dispusă și susținută de ANRE prin: invocarea chiar de către ANRE în fata Curții de Conturi a principiului nediscriminării; adresa ANRE nr. 3206 din 21 ianuarie 2014, prin care a confirmat includerea contoarelor în BAR.

I.3.4. Nelegalitatea încheierii de ședință din data de 22.12.2020, prin care a fost respinsă proba cu expertiza contabilă, instanța de fond antepronunțându-se cu privire la cauză.

Arată faptul că în alte dosare având ca obiect anularea Ordinelor ANRE privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă pentru alți operatori de distribuție, respectiv în dosarul nr. x/2019 (anulare Ordin ANRE nr. 198/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2019 pentru Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord - SA), nr. x/2019 (anulare Ordin ANRE nr. 197/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2019 pentru Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord - SA),-si nr. x/2020 (anulare Ordin ANRE nr. 227/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2020 pentru Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord - SA), aflate pe rolul Curții de Apel București, instanța a admis ca utilă soluționării cauzei proba cu expertiza contabilă solicitată de către partea reclamantă. În dosarul nr. x/2020 (anulare Ordin ANRE nr. 229/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2020 pentru Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud - SA), aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța a admis ca utilă soluționării cauzei proba cu expertiza tehnică specialitatea energetică solicitată de către partea reclamantă.

De asemenea, cererea de realizare a unei lucrări/opinie de specialitate de către un consultant fiscal, a fost respinsă de către instanța de judecată, apreciind că nu se încadrează în dispozițiile art. 330 alin. (3) din C. proc. civ.

În susținerea tezei probatorii, astfel cum a formulat reclamanta obiectivele expertizei, se arată următoarele: prin calculul tarifului de distribuție, reclamanta a fost prejudiciată, fapt ce se poate observa din datele puse la dispoziție în cuprinsul acțiunii; prin expertiza contabilă/lucrarea de specialitate solicitată dorea să arate că tarifele specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice au fost calculate greșit, proba solicitată fiind utilă soluționării cauzei prin prezentarea calculului unui expert pe ceea ce înseamnă determinarea/calculul tarifului de distribuție; exista o premisă de nelegalitate în ceea ce privește interpretarea ordinelor care au stat la baza calcului tarifelor.

Prin respingerea probei cu expertiza contabilă/opinie de specialitate, recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare, proba solicitată fiind pertinentă, necesară și utilă soluționării cauzei.

I.4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata - pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a formulat întâmpinare în cadrul căreia a solicitat anularea recursului ca netimbrat, sau în subsidiar, respingerea recursului, ca tardiv formulat, sau ca nemotivat, iar, în ultimă instanță, respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

În motivare, intimata a arătat că sentința atacată este legală și temeinică. Judecătorul de fond a respectat exigențele cerinței motivării, sentința recurată fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, iar unicul motiv de recurs invocat, greșita aplicare a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un demers pur formal, lipsit de o minimă motivare necesară într-o astfel de cale de atac de reformare.

Cu privire la pretinsa aplicare greșită a normelor de drept material de către judecătorul fondului, invocată de către reclamanta SDEE Transilvania Nord S.A. în susținerea recursului, arată următoarele:

Critica de nelegalitate adusă de reclamantă cu privire la nerespectarea art. 87 din Metodologie -ratele inflațiilor utilizate la calculul corecțiilor anuale și la stabilirea tarifelor pentru anul 2020

Aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare, și nu la trecerea de la o perioadă la alta.

Ceea ce solicită SDEE Transilvania Nord S.A., și anume aplicarea unor diferențe de inflații aferente unor ani dintr-o perioadă de reglementare unor venituri din următoarea perioadă de reglementare nu are sens economic. Nu pot fi aplicate RI aferente unui an unor venituri exprimate în termenii unui an ulterior, pentru că acesta nu mai răspunde principiului care justifică măsura aplicării RI, și anume păstrarea valorii banilor. Actualizarea cu inflația poate fi numai într-un sens deoarece presupune aplicarea, la venituri exprimate în termenii unui an a unor RI aferente unui an ulterior și nu este doar un calcul al unui procent. Dacă tarifele aferente anului 2019 au avut în vedere costuri ale produselor/serviciilor din anul 2018 nu este justificat economic ca acestea să fie actualizate cu rate de inflație aferente anului 2017 și 2018. ci doar cu rata de inflație prognozată/realizată a anului 2019.

Este nelegală solicitarea recurentei reclamante de a încuviința suportarea de către consumatori prin tarifele de distribuție a unor costuri inexistente, atribuite unui calcul aritmetic al ratelor de inflație corectate aplicate unor valori monetare deja exprimate în valorile anului respectiv, fără a avea în vedere înțelesul economic al inflației.

- Modificările aduse Metodologiei prin Ordinul 207/2020 nu reprezintă elemente de noutate legislativă, fiind doar menite să expliciteze practica ANRE pe acest aspect. Dispozițiile art. 87 din Metodologie au fost aplicate de ANRE în mod similar și pentru valorile prognozate pentru anii 1 și 2 din perioada a III -a de reglementare, respectiv anii 2014-2018.

- Având în vedere că a respins cererea reclamantei de anulare a ordinului contestat, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea și a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate.

Critici de nelegalitate aduse punctului 5.9 și 5.8 din referatul de aprobare al tarifelor pentru anul 2019 (Anexa 7) - Corecția aferentă contoarelor/grupurilor de măsurare incluse în investițiile anii/or 2008-2013, Determinarea corecției de venituri rezultate din nerealizarea/depășirea planurilor de investiții din perioada de reglementare 2014-2018 și stabilirea valorii Bazei Activelor Reglementate (BAR) la 1 ianuarie 2019/Critici aduse punctului 6.1.1 din referatul de aprobare al tarifelor pentru anul 2020

În ceea ce privește obiecția legată de posibilă "retroactivitate", precizează că, această corecție de costuri este pe deplin justificată deoarece costurile realizate cu contoarele în perioada 2008-2012 au fost incluse de SDEE Transilvania Nord S.A. la "costuri de operare și mentenanță" și nu la categoria "investiții".

Deși la efectuarea în anul 2014 a corecțiilor de investiții aferente anilor 2008-2013 ANRE a încercat aplicarea unui tratament unitar al modului de recunoaștere a grupurilor de măsurare la calculul tarifelor, SDEE Transilvania Nord S.A. a comunicat ANRE, prin adresa nr. x/26.09.2018, înregistrată la ANRE cu nr. x/27.09.2018 și prin email în data de 08.10.2018, că nu a înregistrat și nu înregistrează nici în prezent costuri de capital cu acestea și că grupurile de măsurare/contoarele montate în instalații în perioada 2008-2013 nu au fost înregistrate în contabilitatea societății ca mijloace fixe.

Prin urmare, operatorul de distribuție avea obligația să înregistreze aceste contoare ca mijloace fixe după recunoașterea de către ANRE în BAR pentru a putea beneficia justificat de costurile cu amortizarea și rentabilitatea BAR, recunoscute prin tarifele de distribuție.

Având în vedere obligațiile legale ale ANRE. la efectuarea corecțiilor de închidere a perioadei de reglementare 2014-2018, s-a procedat la determinarea unei corecții justificate, prin care se returnează utilizatorilor costurile de capital aferente perioadei în care grupurile de măsurare respective au fost considerate în BAR. În caz contrar, consecința directă și imediată ar fi fost ca operatorul de distribuție să încaseze în continuare niște venituri suplimentare, în paguba utilizatorilor serviciului de distribuție.

Totodată, în urma Raportului de a audit al performanței înregistrat la ANRE sub nr. x/21.10.2015, încheiat în urma efectuării acțiunii cu tema "Auditul performanței privind piața de energie electrică", Curtea de Conturi a României a recomandat efectuarea unor corecții în cazul în care există costuri neînregistrate de operatorii economici, exemplificând includerea în tarife a costurilor cu amortizarea pentru bunuri care nu îndeplineau condițiile stabilite de lege (durată și valoare) pentru a fi considerate mijloace fixe.

În condițiile în care prevederile metodologiilor de stabilire a tarifelor de distribuție aplicabile în perioada 2008-2023: Ordinul ANRE nr. 39/2007 (art. 65). Ordinul ANRE nr. 72/2013 (art. 55) și Ordinul ANRE nr. 169/2018 (art. 62) sunt pe deplin cunoscute de operatorul de distribuție, nu este justificat ca operatorul să invoce aspecte ce țin de stabilitatea și predictibilitatea cadrului de reglementare sau de încălcarea așteptărilor rezonabile ale operatorilor de distribuție, cu atât mai mult cu cât, atât art. 60 din Ordinul ANRE nr. 72/2013, cât și art. 75 din Ordinul ANRE nr. 39/2007 dau dreptul autorității de a analiza în orice moment orice investiție realizată și inclusă în BAR din punct de vedere al costurilor asociate.

Prin urmare, această corecție este necesară și corespunde perioadei pentru care contoarele au fost în BAR deoarece SDEE TRANSILVANIA NORD S.A. a beneficiat de venituri suplimentare corespunzătoare, însă nu a înregistrat costuri de capital.

Contrar afirmațiilor reclamantei. Ordinul 169/2018 și Ordinul 228/2019 nu produc efecte retroactiv.

ANRE consideră că pretinderea de către reclamantă a neefectuării corecției în cuantum de 120.297.364 RON aplicată pentru costurile aferente înlocuirilor de contoare recunoscute în BAR în perioada a II-a de reglementare este total nejustificată și în plus, este o încercare de a aduce grave prejudicii consumatorilor cărora li se cuvine returnarea altor valori. În mod corect instanța de fond a apreciat-o ca nefondată.

Totodată instanța a analizat în mod corect prevederile metodologice aplicabile anterior perioadei a III - a de reglementare și a observat corect că și în metodologiile precedente s-a specificat clar includerea în BAR a mijloacelor fixe înregistrate în contabilitatea operatorului de distribuție. Având în vedere toate aceste argumente, sentința recurată este legală și temeinică, astfel că se impune respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Cu referire la încheierea de ședință din data de 22.12.2020

Reclamanta contestă soluția instanței de fond fără a arăta, în concret, în ce constă practic nelegalitatea încheierii contestate, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fapt care ar atrage după sine anularea recursului împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2020 ca nemotivat.

În subsidiar, consideră că recursul împotriva încheierii de ședință este nefondat. Instanța de judecată era chemată să analizeze legalitatea Ordinului nr. 221/2019, nicidecum oportunitatea respingerii unor costuri ca fiind nejustificate. A admite o astfel de expertiză ar însemna ca un expert să devină în cauză reglementator al pieței de energie electrică, ceea ce nu poate fi acceptat.

Argumentul conform căruia în alte dosare similare au fost admise și administrate probe cu expertiza sau cu opinia de specialitate nu au relevanță, atâta vreme cât criticile de nelegalitate se refereau la modul de aplicare de către ANRE a prevederilor metodologice.

Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității, al dreptului la apărare al părților.

I.4.2. Recurenta - reclamantă Distribuție Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. a combătut apărările intimatei - pârâte Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului, conform art. 490 și 494 C. proc. civ.

I.5. Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.12.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății, însă, având nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14.12.2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cele două hotărâri atacate, respectiv încheierea de ședință din data de 22.12.2020 și sentința civilă nr. 667 din data de 27.04.2021, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Distribuție Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

II.1. Recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2020 este nefondat.

Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul contabil prin care să se clarifice modul de calcul și cuantumul corect și legal al celor două componente contestate (rata inflației și BAR - baza reglementată a activelor), propunând următoarele obiective:

- să se stabilească rata inflației potrivit prevederilor (art. 87) metodologiei de calcul aprobate prin Ordinul ANRE nr. 169/2018 pentru anii 2019 și 2020;

- să se stabilească valoarea corectă a BAR la 1 ianuarie 2019 ce ar fi trebuit avută în vedere la calculul tarifului pentru anul 2020, potrivit prevederilor legale incidente;

- să se stabilească tarifele de distribuție pentru SDEE Transilvania Nord aferente anului 2020 luând în considerare rata inflației corect calculată, corecțiile aferente contoarelor și a Valorii BAR la 1 ianuarie 2019.

Potrivit art. 330 C. proc. civ.: "Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți."

În cauza. instanța de fond era chemată să analizeze în principal legalitatea Ordinului nr. 221/2019 din perspectiva motivelor de nulitate invocate, respectiv interpretarea și aplicarea art. 87 din Metodologie și respectarea principiului neretroactivității, aspectele litigioase referitoare la modalitatea de calcul în concret a ratei inflației și a BAR vizând doar aspecte subsecvente.

Or, potrivit art. 255 alin. (1) din C. proc. civ. "probele trebuie să fie admisibile și să ducă la soluționarea procesului", astfel încât în mod corect, față de obiectivele și teza probatorie propusă, instanța de fond a respins proba cu expertiză.

Argumentul conform căruia în alte dosare similare au fost admise și administrate probe cu expertiza sau cu opinia de specialitate nu au relevanță, atâta vreme cât criticile de nelegalitate se refereau la modul de aplicare de către ANRE a prevederilor metodologice.

Nefondate sunt și criticile referitoare la principiul contradictorialității, al dreptului la apărare al părților.

Recurenta nu arată în ce anume constă încălcarea principiului contradictorialității.

În esență, contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului

În realitate, principiul contradictorialității este un set de drepturi și obligații, statuate prin art. 14 C. proc. civ., respectiv:

"(1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.

(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.

(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.

(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

În cauză, aceste dispoziții au fost pe deplin respectate.

Astfel, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, "administrarea probei cu înscrisuri, expertiza tehnică de specialitate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri", pârâta solicitând respingerea acesteia prin întâmpinare.

Prin Notele de ședință depuse la dosar la termenul din data de 15.09.2020, reclamanta a solicitat "efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul contabil, prin care să se clarifice modul de calcul și cuantumul corect și legal al celor două componente contestate", propunând 3 obiective de expertiză, solicitare față de care pârâta a depus la dosar punctul de vedere nr. x/19.10.2020, reiterând apărările sale.

La termenul din data de 08.12.2020 părțile au pus concluzii orale legate de solicitarea reclamantei de a se administra proba cu expertiza de specialitate în domeniul contabil, dezbaterile fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință din acea dată.

După deliberare, instanța de fond a pronunțat încheierea din data de 22.12.2020, prin care a respins proba arătând că aceasta nu este concludentă și utilă cauzei întrucât "pentru a analiza temeinicia criticilor aduse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu îi este necesar un calcul al unui expert contabil, aspectele litigioase referitoare la modalitatea de calcul ale ratei inflației și a BAR, putând fi clarificate pe baza prevederilor normative aplicabile și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei".

Prin urmare, poziția părților a fost exprimată și ascultată, nefiind evidențiată vreo încălcare a principiului contradictorialității.

La termenul de judecată din 16.02.2021, reclamanta a solicitat administrarea probei cu o opinie de specialitate, prin raportare la alte dosare de instanță între aceleași părți în care au fost admise și administrate astfel de probe, susținând că necesitatea efectuării acestei probe ar reieși din dezbateri. Instanța, după ce a ascultat concluziile părților a respins-o, reținând că "față de solicitarea reclamantei, față de cerințele pe care le are referitor ta efectuarea acestei opinii de specialitate, apreciază că nu se încadrează în dispozițiile articolului 330 alin. (3) C. proc. civ., deoarece este vorba de fapt despre o expertiză contabilă, domeniu în care există experți autorizați. În ceea ce privește expertiza contabilă, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia la termenul anterior".

Prin urmare, nici în privința acestei probe nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului contradictorialității.

Dreptul la apărare nu presupune încuviințarea tuturor probelor solicitate de părți, aprecierea pertinenței și utilității probelor fiind lăsată la aprecierea judecătorului, iar respingerea unei probe ca nefiind utilă cauzei nu poate fi considerată o antepronunțare a judecătorului.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează regimul probelor, ca atare (Mantovanelli împotriva Franței, pct. 34). Admisibilitatea probelor și aprecierea acestora sunt în primul rând de competența dreptului intern și a instanțelor naționale [Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, pct. 83-84; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 28]. Situația este similară în ceea ce privește forța probatorie și sarcina probei [Tiemann c. France et Allemagne (dec.)]. Tot instanța națională este cea care apreciază utilitatea probelor propuse [Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano împotriva Italiei (MC), pct. 198].

Pentru aceste motive, recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2020 va fi respins ca nefondat.

II.2. Critica de nelegalitate adusă de reclamantă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greșita aplicare a normelor de drept material, cu privire la nerespectarea art. 87 din Metodologie (ratele inflațiilor utilizate la calculul corecțiilor anuale și la stabilirea tarifelor pentru anul 2020) este nefondată.

În concret, recurenta critică faptul ca ANRE nu a determinat valoarea RI corectată pentru anul 2020 ca sumă între valoarea RI prognozată în anul 2019 pentru 2020 (primul termen) și diferența dintre RI realizată în anul 2018 și RI prognozată pentru anul 2018 (al doilea termen), ci a utilizat doar primul termen din această sumă (valoarea RI prognozată pentru anul 2020), ignorând ultima parte a textului art. 87 alin. (1) din Ordinul nr. 169/2018.

Art. 1 alin. (1). și 2 din Metodologie stabilesc că aceasta consacră "un tip de reglementare stimulativă". Metoda de reglementare adoptată prin Metodologie este "coș de tarife plafon" (art. 1. alin. (2), metodă prin care veniturile și tarifele se fundamentează pe o perioadă de reglementare de 5 ani. Potrivit art. 3 din Metodologie, perioada de reglementare p reprezintă perioada curentă în cadrul căreia se efectuează analizele pentru stabilirea veniturilor reglementate și a tarifelor de distribuție pentru perioada de reglementare p + 1.

Conform prevederilor Metodologiei, stabilirea tarifelor se realizează prin aprobarea unor venituri țintă anuale, stabilite pe baza costurilor prognozate la începutul perioadei de reglementare, în anul de referință al perioadei. Conform art. 12 din Metodologie:

"(1)Toate datele necesare determinării veniturilor care sunt transmise de operatorul de distribuție sunt exprimate în termeni reali, respectiv în valori monetare aferente anului de referință al fiecărei perioade de reglementare.(2) Efectul inflației asupra costurilor este acoperit prin intermediul RI aplicată anual tarifelor."

Această modalitate de stabilire a tarifelor permite o uniformizare a veniturilor în cadrul perioadei pentru a elimina variații importante de tarife de la un an la celălalt. Conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Metodologie, efectul inflației asupra costurilor este acoperit prin intermediul ratei inflației (RI) aplicată anual tarifelor. Astfel, venitul unui an exprimat în termenii anului de referință este actualizat utilizând rata inflației aferentă anului/anilor corespunzători din cadrul perioadei de reglementare. Ca exemplu, pentru anul 3 al perioadei de reglementare, se consideră RI aferentă anilor 1, 2 și 3 al perioadei de reglementare.

Având în vedere că la momentul stabilirii tarifelor pentru un an (anul t) nu se cunoaște valoarea RI finală, realizată pentru anul respectiv, se utilizează în calcule cea mai recentă valoare estimată publicată de instituțiile abilitate. Metodologia prevede la art. 87 corectarea valorii prognozate pentru RI și utilizate în calcule, cu diferența dintre valoarea realizată și cea prognozată a RI.

Astfel, "Valoarea RI corectată pentru anul t + 1 se determină pe baza valorii RI prognozate în anul t de Comisia Națională de Prognoză pentru anul t + 1, la care se adună algebric diferența dintre RI realizată (și comunicată de Institutul Național de Statistică) în anul t - 1 și RI prognozată inițial pentru anul t - 1.(2) Rata inflației corectate cumulate se utilizează atât la calculul corecțiilor, cât și la determinarea venitului anual reglementat."

Prin urmare, art. 87 introduce o metodă aproximativă de corectare a RI care constă în aplicarea diferenței dintre RI realizat și prognozat pentru un an t la veniturile anului corespunzător momentului în care RI realizată este cunoscută, respectiv la veniturile anului t+2. În consecință, aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare, și nu la trecerea de la o perioadă la alta.

Veniturile sunt exprimate în valori monetare aferente anului de referință al fiecărei perioade de reglementare (anul de referință fiind anul anterior începerii unei perioade de reglementare), iar perioada de reglementare în care se efectuează analizele pentru stabilirea tarifelor are o durată limitată de 5 ani.

În concret, valoarea RI corectată pentru anul 2020 (t+1) se determină pe baza valorii RI prognozate în anul 2019 de Comisia Națională de Prognoză pentru anul 2020. Aceasta valoare nu mai poate fi însă corectată cu diferența dintre RI realizată in anul 2018 (t-1) și RI prognozată inițial pentru același an 2018, deoarece ar însemna să se aibă în vedere valori din perioada de reglementare anterioară, respectiv din perioada 2014-2018.

Ceea ce solicită recurenta este aplicarea unor diferențe de inflații aferente unor ani dintr-o perioadă de reglementare unor venituri din următoarea perioadă de reglementare, ceea ce contravine însuși principiului care justifică măsura aplicării RI, și anume păstrarea valorii banilor. Pentru a răspunde acestui principiu, actualizarea cu inflația presupune aplicarea, la venituri exprimate în termenii unui an a unor RI aferente unui an ulterior și nu invers.

Or, în condițiile în care formula de calcul utilizează 3 ani diferiți (t, t + 1 si t-1) aproximarea are sens numai în condițiile în care se determină valoarea RI pentru anul al treilea, al patrulea și al cincilea din perioada reglementată, pentru ca această rată să fie aplicată unor venituri exprimate în termenii anului de referință al perioadei și pentru a se avea în vedere doar valorile din aceeași perioadă de reglementare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în mod corect instanța de fond a considerat că aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare și numai la calculul valorilor aferente anilor 3, 4 si 5 din perioada reglementată de 5 ani, pentru anul 1 si 2 din fiecare perioadă reglementată urmând a se aplica valoarea ratei de inflație prognozate pentru anul următor, fără a se mai efectua corecția rezultată din diferența între valoarea RI prognozate și a celei efectiv realizate în anul anterior, deoarece aceasta ar însemna să se ia în calcul valori de referință care nu se regăsesc in interiorul aceleiași perioade de reglementare de 5 ani.

Modificarea prevederilor art. 87 din Metodologie nu face altceva decât să lămurească acest text pentru a evita posibilitatea unor interpretări diferite, de natura celor susținute de recurenta din prezenta cauză, fără ca prin această interpretare să se ajungă la o reglementare diferită în substanța sa.

Astfel, metodologia de calcul pentru anii 3, 4 si 5 ai fiecărei perioade de reglementare diferă doar sub acest aspect de metodologia de calcul pentru anii 1 si 2, prin luarea în calcul și a celui de-al doilea termen, tocmai fiindcă într-o atare situație nu se folosesc valori aferente unei alte perioade de reglementare. Pe de altă parte, pentru anii 1 si 2 se au în vedere doar valorile ratei inflației prognozate pentru anii respectivi, fără a se mai aplica vreo altă corecție, deoarece în acest caz valorile reale din anul de referință sunt deja cunoscute în concret.

Acest mecanism a fost descris corect de intimata-pârâtă ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuție pentru anul 2019, transmis de ANRE prin adresa nr. x/10.01.2019, pct. 4.2., pag. 6, astfel:

"Valoarea RI de 3,82% considerată pentru anul 2019 a fost determinată conform prevederilor art. 87 din Metodologie II, pe baza valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019 de 2,8% preluată din documentul Prognoza de toamnă 2018/Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2018 2022, publicată în 9 noiembrie 2018 de Comisia Națională de Prognoză la care a fost adăugată diferența de 1,02% între RI de 2,30% prognozat inițiat de CNP pentru anul 2017 (Prognoza de toamnă/Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2016-2020, publicată în noiembrie 2016 de Comisia Națională de Prognoză) și RI de 3,32% realizat la sfârșitul anului 2017, conform datelor oficiate prezentate în Prognoza de toamnă 2018 menționată în antecedența și a datelor oficiale puse la dispoziție pe pagina de internet a Institutului National de Statistică (IPC TOTAL decembrie 2017/ decembrie 2016 de 103,32%".

Din conținutul Referatului pentru aprobarea ordinului privind aprobarea tarifelor specific pentru serviciul de distribuție pentru SDEE Transilvania Nord S.A., valabile de la 1.01.2020 (pct. 4.2.1, filele x) rezultă că aceeași modalitate de calcul a fost aplicată și pentru perioada III de reglementare, respectiv anii 2014-2018. Astfel, și în perioada III de reglementare se poate observa că au fost avute în vedere doar valorile RI prognozate pentru anii 1 si 2 din perioadă, iar pentru anii 3, 4 si 5 din aceeași perioadă au fost avute în vedere valorile prognozate pentru anii respectivi și corectate cu al doilea termen.

Cu privire la ratele inflațiilor luate în considerare pentru perioada a IV-a de reglementare, în cuprinsul referatului se arată că valoarea RI de 3,82% pentru anul 2019 a fost determinată cu luarea în considerare a valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019, iar valoarea RI de 3,0% considerată pentru anul 2020 a fost determinată pe baza valorii RI prognozate pentru finalul anului 2020 preluată din documentul Prognoza de toamnă 2019/Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2019-2023, publicată in noiembrie 2019 de Comisia Națională de Strategie si Prognoză, fără a fi corectate așadar cu al doilea termen din formula reprezentat de diferența dintre RI realizată (comunicată de Institutul National de Statistică) în anul t-1 și RI prognozată inițial pentru anul t-1.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că au fost respectate prevederile art. 87 din Metodologie la stabilirea tarifelor de distribuție pentru anul 2020.

II.3. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează cel de al doilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la stabilirea ratei inflației (RI) potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, acesta este nefondat.

Instanța de fond, în mod corect a reținut că, drept consecință a netemeiniciei cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 228/2019, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8/2020, se impune respingerea și a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoașterea diferențelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, dat fiind caracterul accesoriu al acestui capăt de cerere și principiul accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale).

II.4. Nefondat este și motivul de recurs ce vizează cel de al treilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la anularea corecțiilor negative aferente contoarelor recunoscute în perioada 2008-2013 și reintroducerea în BAR perioada a IV a valorii acestor contoare și recalcularea veniturilor corespunzător.

Recurenta susține că în esență încălcarea principiului neretroactivității în ceea ce privește calcularea de către pârâtă a corecției negative aferente contoarelor incluse în investițiile anilor 2008-2013.

Critica recurentei este nefondată, soluția pronunțată de instanța de fond, care a respins pretențiile reclamantei, fiind legală.

Înalta Curte reține definiția dată noțiunii de investiții realizate în cadrul metodologiilor de stabilire a tarifelor de distribuție aprobate prin Ordinul ANRE nr. 39/2007 (art. 65), Ordinul ANRE nr. 72/2013 (art. 55) și Ordinul ANRE nr. 169/2018 (art. 62):

"În accepțiunea prezentei metodologii, prin investiții realizate se înțeleg acele investiții care sunt finalizate și pentru care a fost întocmit procesul-verbal de punere în funcțiune sau, după caz, de dare în folosință, iar mijloacele fixe rezultate sunt incluse în lista de mijloace fixe a societății și se înregistrează amortizare pentru acestea."

Potrivit art. 56 din Ordinul ANRE nr. 169/2018: "În BAR se includ numai mijloacele fixe utilizate de operatorul de distribuție pentru prestarea serviciului de distribuție, care sunt înregistrate în contabilitatea operatorului de distribuție ca mijloace fixe în baza proceselor-verbale de punere în funcțiune sau, după caz, de dare în folosință și sunt identificabile fizic în mod individual.(4) Nu se includ în BAR cheltuielile efectuate pe parcursul realizării unui mijloc fix recepționat, pus în funcțiune sau dat în folosință, dar care nu au fost incluse de operatorul de distribuție în valoarea mijlocului fix la data recepției.(5) Operatorul de distribuție ține evidența separată a tuturor contribuțiilor financiare primite anual. Valoarea acestor contribuții este transmisă la ANRE, conform machetelor de monitorizare prevăzute în reglementările în vigoare."

Prin urmare, operatorul de distribuție avea obligația să înregistreze aceste contoare ca mijloace fixe după recunoașterea de către ANRE în baza activelor reglementate (BAR) pentru a putea beneficia justificat de costurile cu amortizarea și rentabilitatea BAR. recunoscute prin tarifele de distribuție.

Or, în cursul anului 2018 SDEE Transilvania Nord S.A. a comunicat ANRE, prin adresa nr. x/26.09.2018, înregistrată la ANRE cu nr. x/27.09.2018 și prin email în data de 08.10.2018, că nu a înregistrat și nu înregistrează nici în prezent costuri de capital cu acestea și că grupurile de măsurare/contoarele montate în instalații în perioada 2008-2013 nu au fost înregistrate în contabilitatea societății ca mijloace fixe.

În ceea ce privește critica de retroactivitate, aceasta este nefondată.

Includerea costurilor realizate cu contoarele la "investiții" presupune recunoașterea în tarifele de distribuție a unor costuri de capital, cu amortizarea și rentabilitatea BAR pe toată durata de viață a investiției, în acest caz 10 ani.

În cauză, corecția de costuri este pe deplin justificată deoarece costurile realizate cu contoarele în perioada 2008-2012 au fost incluse de SDEE Transilvania Nord S.A. la "costuri de operare și mentenanță" și nu la categoria "investiții".

Așa cum rezultă din referatul de aprobare a Ordinului președintelui ANRE nr. 198/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice pentru anul 2019, corecția pentru costurile aferente înlocuirilor de contoare recunoscute în BAR în perioada a II-a de reglementare aplicată de ANRE la calculul tarifelor de distribuție a energiei electrice aprobate prin Ordinului 198/2018 a fost calculată conform prevederilor metodologiei referitoare la corecția de investiții (corecția costurilor cu amortizarea și rentabilitatea BAR) și presupune returnarea către clienți a unor sume de bani încasate suplimentar de operatorul de distribuție pentru aceste active care nu există înregistrate în contabilitatea acestuia ca și mijloace fixe.

În raport de obligațiile legale ale ANRE la efectuarea corecțiilor de închidere a perioadei de reglementare 2014-2018, nu se poate reține o încălcare a principiului neretroactivității prin determinarea acestei corecții pe deplin justificate în raport de cele mai sus arătate, prin care se returnează utilizatorilor costurile de capital aferente perioadei în care grupurile de măsurare respective au fost considerate în BAR.

Așadar, această corecție corespunde perioadei pentru care contoarele au fost în BAR deoarece SDEE TRANSILVANIA NORD S.A. a beneficiat de venituri suplimentare corespunzătoare, însă nu a înregistrat costuri de capital, fără a se putea interpreta că în acest fel se încalcă principiul neretroactivității.

Contrar criticilor recurentei, Ordinul 169/2018 și Ordinul 228/2019 nu produc efecte retroactiv, întrucât momentul aprobării tarifelor pentru anul 2019 (la stabilirea cărora a fost aplicată corecția) este ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 169/2018, iar efectele sale privesc stabilirea tarifelor pentru anul 2019. La momentul aplicării prevederilor sale, ordinul era publicat în Monitorul Oficial și intrat în vigoare.

Astfel, potrivit art. 69 din Ordinul 169/2018: "La sfârșitul fiecărei perioade de reglementare, ANRE stabilește valoarea BAR necesară calculului tarifelor pentru următoarea perioadă de reglementare, pe baza investițiilor realizate în perioadele anterioare și recunoscu