ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 26.11.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" să se dispună anularea rezultatului examenului medical și rezultatului contestației formulate, respectiv a procesului-verbal nr. x/20.09.2021 și a fișei medicale tip pentru soluționarea contestațiilor nr. x/20.09.2021; anularea în parte a actelor prin care s-a validat rezultatul final la examenul de admitere sesiunea 2021 din cadrul Academiei de Poliție A.I Cuza, respectiv adresa de validare, lista candidaților admiși și raportul cu privire la organizarea, desfășurarea și finalizarea concursului; obligarea pârâtei la validarea candidaturii sale ca admis; obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de înmatriculare a reclamantului în anul I de studii la Facultatea de Poliție din cadrul Academiei de Poliție în domeniul de licență "Științe militare, informații și ordine publică", specializarea "Ordine și siguranță publică", specialitatea "Poliție", forma de învățământ IFR, în anul universitar 2021-2022; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În acest context, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a paragrafului 55 din cadrul pct. IV - Boli ale sângelui și organelor hemtopoietice din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2.587/C/10/357/210/496/931/2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ Si Fiscal a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a paragrafului 55 din cadrul pct. IV din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2.587/C/10/357/210/496/931/2014.

Prin sentința civilă nr. 174 de la data de 28 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și Direcția Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință de la data de 12.04.2022, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței și a încheierii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta din urmă formulată.

În esență, în motivare, a invocat motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că a fost aplicat greșit de către instanța fondului art. 4 din Legea contenciosului administrativ cu motivarea că Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 este un act administrativ normativ emis în aplicarea și executarea legii, care nu poate fi criticat pe calea excepției de nelegalitate prevăzute de legea contenciosului administrativ.

În accepțiunea recurentului-reclamant, Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 are caracterul unui act administrativ individual care poate fi supus cenzurii instanței de judecată în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Printr-o interpretare coroborată a disp. art. 4 alin. (1) și (2) cu art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a susținut că excepția de nelegalitate ridicată în cauză are caracter admisibil astfel că, în mod eronat, a pronunțat prima instanță soluția de respingere cu motivarea că actul administrativ criticat poate fi atacat doar pe calea acțiunii directe în contencios administrativ.

Ulterior, a dezvoltat recurentul-reclamant o serie de considerațiuni de ordin teoretic și jurisprudențial cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act administrativ chiar și dacă are caracter normativ.

Conchizând, a solicitat admiterea cererii de recurs formulate împotriva încheierii de ședință de la data de 12.04.2022.

În continuare, recurentul - reclamant a dezvoltat critici subsumate motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., față de lipsa de logică a raționamentului primei instanțe care a validat actele întocmite de intimatele - pârâte prin care recurentul-reclamant a fost declarat "inapt" de către comisa de soluționare a contestațiilor, după reexaminarea medicală.

Astfel, a susținut că prima instanță a dezvoltat o motivare lipsită de fundament pentru a justifica soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin raportare la împrejurarea că recurentul - reclamant este în prezent agent de poliție fiind declarat de fiecare dată apt din punct de vedere medical pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu dar și pentru a susține examen la Academia de Poliție, acesta a precizat că interpretarea care a fost dată afecțiunii de beta talasemie minoră de către comisia de reexaminare este una care denotă excesul de putere în contextul în care s-a efectuat aplicarea criteriului I expus în paragraful 55 pct. IV-Boli ale sângelui și organelor hematopoietice din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014.

A mai arătat recurentul - reclamant faptul că acest diagnostic nu este de natură a determine o inaptitudine pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție, acestora nefiindu-le aplicabile acele prevederi ale baremului medical reținute de comisia de examinare din cadrul concursului.

În acest sens, a concluzionat că diagnosticul cuprins în baremul contestat nu este de natură a determina, în mod real, o inaptitudine în contextul în care același diagnostic nu este de natură a determina o inaptitudine pentru munca de poliție desfășurată în prezent, nu constituie o inaptitudine pentru elevii STS si SRI și nici pentru persoanele care urmează să fie chemate/rechemate/încadrate în rândul cadrelor din MAI, polițiștilor în serviciu/funcționarilor publici cu statut special din ANP/MJ, pentru aceștia fiind prevăzut pct. III din paragraful 55, afecțiunea (beta talasemie minoră) nefiind considerată de natură a determina o inaptitudine din punct de vedere medical pentru personalul MAI/MJ/ANP și STS potrivit notei din pct. III al paragrafului 55.

Pentru toate aceste motive, a solicitat casarea încheierii de la data de 12.04.2022 și a sentinței civile de la fondul cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Direcția Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

A susținut faptul că actele administrative normative se delimitează de cele individuale atât prin conținut, dar și prin calitatea subiecților. Astfel, actul normativ contestat conține reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală.

Gradul de generalitate a actelor administrative normative poate diferi, în sensul că, anumite norme privesc orice persoană, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce privesc categorii determinate de persoane. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual determinați.

Contestă aprecierile recurentului-reclamant, cu mențiunea că din interpretarea literală și sistematică a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că excepția de nelegalitate poate viza doar un act administrativ cu caracter individual.

În acest context, a precizat că actul administrativ contestat emană de la autorități publice centrale și are un vădit caracter normativ, motiv pentru care nu poate face obiectul unei excepții de nelegalitate.

Având în vedere faptul că dispozițiile unui act administrativ normativ au caracter obligatoriu și sunt formulate în abstract, în vederea aplicării unui număr nedeterminat de cazuri și persoane, admiterea excepției de nelegalitate invocate ar duce la situația în care același act administrativ poate fi nelegal pentru anumite persoane (cele implicate în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate), dar rămâne legal și executoriu pentru celelalte persoane.

Astfel, potrivit formei în vigoare a textului art. 4, domeniul de aplicabilitate al excepției de nelegalitate este restrâns la actele administrative cu caracter individual.

Practic, legiuitorul stabilește în mod expres și cu totul limitativ domeniul de aplicare al excepției de nelegalitate, care, în opinia sa, în mod evident nu poate fi pusă în discuție în cazul unui act normativ, care prevede reglementări de principiu și are o aplicabilitate generală.

Referitor la alegațiile recurentului-reclamant, a precizat ă întreaga construcție din cadrul recursului are în vedere o reglementare juridică desuetă, respectiv forma anterioară Legii nr. 554/2004, ulterior fiind aduse articolului 4 modificări prin prevederile art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. Prin modificările amintite, legiuitorul primar a stabilit expres că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

În concluzie, cât timp Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 conține reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, fiind așadar un act administrativ cu caracter normativ, a solicitat respingerea recursului și implicit a excepției de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, ca inadmisibilă.

În continuare, raportat la critica recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de către prima instanță, a menționat intimata-pârâtă că instanța a răspuns adecvat la toate aspectele invocate de recurentul-reclamant, fiind respectată exigența motivării hotărârii judecătorești care este o garanție a caracterului echitabil al procedurii, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Referitor la celelalte alegații ale recurentului-reclamant, a solicitat să se constate că în cuprinsul cererii de recurs sunt reluate practic aceleași argumente care au stat la baza acțiunii introductive și care au fost înlăturate odată cu soluționarea fondului.

Reluând o serie de apărări de la fondul cauzei, intimata-pârâtă a arătat că în vederea stabilirii îndeplinirii condiției de a fi "apt medical" pentru serviciul militar, recurentul-reclamant a fost supus examinării medicale pentru admiterea în instituțiile de învățământ care formează personal pentru nevoile MAI, acestuia deschizându-i-se fișa medicală aferentă de către medicul de unitate în a cărui competență teritorială se află unitatea de recrutare de la domiciliul candidatului.

Ulterior deschiderii fișei medicale, recurentul-reclamant s-a prezentat la nivelul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu "Dr. Nicolae Kretzulescu" București pentru a fi supus examenelor medicale specifice. Cu ocazia efectuării examenului medical în specialitatea "boli interne", acesta a fost examinat de domnul doctor B., medic primar medicină internă, context în care s-a stabilit diagnosticul "BETATALASEMIE MINORĂ COMPENSATĂ HEMATOLOGIC" și încadrarea ca "inapt" la paragraful nr. 55 lit. a) din baremul medical.

În continuare, nemulțumit de rezultatul examenului medical, recurentul-reclamant formulează contestație pe care o depune la sediul Direcției Medicale a MAI în data de 16.09.2021. Din cuprinsul contestației reiese fără echivoc că recurentul-reclamant nu contestă diagnosticul sus-menționat, ci critică, pe baza unor aprecieri personale eronate, încadrarea sa în categoria I de aptitudini prevăzute de baremul medical, solicitând încadrarea sa la categoria a III-a din baremul respectiv. Mai mult, recurentul-reclamant face referire în cuprinsul contestației la faptul că diagnosticul de "betatalasemie minoră compensată hematologic" este stabilit inclusiv de un medic specialist hematologie-transfuzională din cadrul Institutului Național de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C. T. Nicolau", atașând, în copie, Referatul medical nr. x/13.09.2021.

Ca urmare a contestației formulate, recurentul-reclamant a fost programat în vederea reexaminării sale de către doamna doctor C., medic specialist hematologie clinică în cadrul Spitalului de Urgență "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" București. Astfel, reclamantului i s-a înmânat Fișa medicală-tip pentru soluționarea contestațiilor nr. x/20.09.2021 în vederea prezentării la medicul specialist.

În urma analizării Referatului medical nr. x/13.09.2021 și a rezultatelor analizelor de sânge ale candidatului, recoltate în datele de 08.09.2021 și 10.09.2021, doamna doctor stabilește diagnosticul "BETATALASEMIE MINORĂ COMPENSATĂ HEMATOLOGIC - HEMOGLOBINĂ ÎN LIMITE NORMALE", stabilind în mod eronat că recurentul-reclamant este apt, prin raportare la categoria a III-a din baremul medical.

Ulterior examinării de către medicul specialist, candidatul revine cu Fișa nr. x/20.09.2021 la sediul Direcției Medicale a MAI, în vederea oferirii posibilității Comisiei de soluționare a contestațiilor de a adopta o soluție cu privire la situația medicală a reclamantului. Analizând aspectele consemnate de către medicul examinator în cuprinsul Fișei nr. x/20.09.2021, medicul coordonator din cadrul Comisiei, respectiv doamna doctor D., medic primar expertiză medicală a capacității de muncă, constată, în virtutea atribuției sale de a verifica corespondența dintre aptitudinea/inaptitudinea medicală și diagnostic, că recurentul-reclamant a fost în mod eronat încadrat ca apt, prin raportare la categoria a III-a din baremul medical și nu prin raportare la categoria I.

În acest context, în urma comunicării de către medicul coordonator a deficienței constatate, medicul examinator revine asupra Fișei nr. x/20.09.2021, în sensul concluzionării că reclamantul este "inapt" conform categoriei I din baremul medical cu menționarea paragrafului nr. 55 lit. a) din barem, asumându-și prin semnătură și parafă.

Ulterior, Comisia de soluționare a contestațiilor a adoptat soluția de respingere a contestației cu declararea reclamantului ca "inapt".

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant cu privire la incidența unei discriminări, în contextul raportării acestuia la baremul medical, avându-se în vedere îndatoririle și riscurile deosebite generate de natura atribuțiilor de serviciu, una dintre condițiile care trebuie îndeplinite de candidați pentru a dobândi calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul M.A.I. este și faptul de a fi apt din punct de vedere medical, aspect ce reiese și din prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2020 privind Statutul polițistului. Fișa medicală tip M.A.I. de încadrare/admitere a unui candidat se încheie la nivelul unității sanitare a M.A.I. care are în competență examinarea medicală, fiind declarat apt sau inapt din punct de vedere medical potrivit unor bareme medicale pe care le regăsim în Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 107/2014.

Diagnosticul persoanei în cauză (betatalasemie minoră), prevăzut în paragraful 55 lit. a) din baremul medical, determină fără echivoc inaptitudinea acestuia. Stabilirea inaptitudinii este rezultatul coroborării tuturor datelor medicale ale reclamantului, pentru acest tip de diagnostic neexistând o altă posibilă încadrare decât cea de inapt, conform Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 107/2014.

Mai mult, recurentul-reclamant și-a manifestat consimțământul scris, sens în care acesta a fost informat cu privire la faptul că examinarea medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 105/2020. Astfel, a fost informat cu privire la faptul că aptitudinea medicală este stabilită pe baza baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unitățile/instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, pe perioada școlarizării elevilor și studenților în unitățile/instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, pentru ocuparea funcțiilor de soldat/gradat profesionist, precum și pentru candidații care urmează a fi chemați/rechemați/încadrați în rândul cadrelor militare în activitate/polițiștilor în serviciu/funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 107/2014. Totodată, a luat la cunoștință de faptul că examinarea medicală se realizează după susținerea celorlalte probe de concurs și că în urma examinării medicale poate fi declarat inapt medical pentru admiterea în instituțiile de învățământ care formează personal pentru nevoile M.A.I., dacă prezintă vreuna din afecțiunile prevăzute de barem și își asumă consecințele ce derivă din aceasta.

Examinarea medicală în vederea admiterii în instituțiile de învățământ ale M.A.I. are la bază o serie de criterii bine determinate și are ca scop asigurarea eficienței prevederilor legale care stabilesc condițiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană ce ocupă o funcție de polițist, pe lângă condițiile generale legale prevăzute pentru funcționarii publici. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, stabilesc expres condiția potrivit căreia persoana în cauză trebuie să fie aptă din punct de vedere medical, fizic și psihologic.

Pentru toate considerentele anterior detaliate, a solicitat intimata-pârâtă respingerea cererii de recurs, cu menținerea sentinței de la fondul cauzei.

Intimata - pârâtă Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, față de împrejurare că motivul de casare invocat de către recurent, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are fundament, prima instanță procedând la interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

A susținut că recurentul-reclamant a realizat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4 alin. (4) coroborate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziții care sunt clare și nu lasă loc de interpretări, din cuprinsul lor rezultând că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, însă acestea pot fi supuse controlului judecătoresc în cadrul acțiunii în anulare, sintagma "pot fi atacate oricând" făcând referire la termenul în care se poate exercita calea procesuală prevăzută expres și limitativ de lege în privința controlului judecătoresc al actelor administrative normative, și anume, acțiunea în anulare.

Inclusiv practica judiciară de care înțelege să se prevaleze recurentul - reclamant vizează o perioadă anterioară modificărilor Legii nr. 554/2004, care se aplică in cauza de față în forma dobândită după adoptarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare invocat de către recurent, prevăzut de art. 488 pct. (6) C. proc. civ. a susținut intimata-pârâtă că și acesta este nefondat întrucât din analiza considerentelor sentinței recurate rezultă că aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Obligația motivării hotărârii judecătorești nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real, efectiv problemele esențiale deduse judecății.

În concret, indicând acest motiv de casare, recurentul invocă, în fapt, critici referitoare la normele juridice edictate prin Ordinul comun nr. M.55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, ce nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare în discuție.

Contrar susținerilor recurentului, a precizat că argumentele prezentate în cererea de recurs sunt nefondate, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere din acțiunea civilă formulată, hotărârea recurată conține argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia iar instanța de fond a realizat o motivare clară, concisă și concretă, în raport cu probele și actele de la dosarul cauzei, în limitele prevăzute de lege.

Astfel, sentința civilă contestată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în cauză nu poate fi reținut, ca fondat, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. (6) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente a solicitat, în principal, respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs formulate împotriva încheierii din data de 12.04.2022 și a sentinței civile nr. 174/28.06.2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul civil nr. x/2021

În drept, a invocat Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 490 alin. (2), art. 205 și urm. C. proc. civ.

II. Soluția asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de la data de 12 aprilie 2022 este nefondat și urmează a fi respins, iar cel îndreptat împotriva sentinței civile este întemeiat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu privire la cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva încheierii de ședință de la data de 12 aprilie 2022 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a dispozițiilor par. 55 pct. IV din Anexa 1 A Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, Înalta Curte reține temeinicia soluției dispuse de prima instanță.

Valorificând în proces norma de drept de la art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată prin care a fost invocată excepția de nelegalitate, anume 26 noiembrie 2021 (acesta fiind actul normativ care are incidență în cauză, dat fiind că excepția de nelegalitate reprezintă o apărare procesuală supusă normei de la data începerii procesului, potrivit art. 24 și art. 25 C. proc. civ.) prima instanță, în mod legal, a statuat că par. 55 pct. IV din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 nu poate face obiectul cercetării pe calea excepției de nelegalitate.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate. (...) (4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.". [s.n.]

Astfel, de esența excepției de nelegalitate este efectuarea controlului de legalitate asupra unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în timp ce actul administrativ unilateral cu caracter normativ poate fi contestat doar prin intermediul acțiunii în anulare, deci în cadrul unui control direct de legalitate exercitat în fața instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte mai subliniază că într-o jurisprudență constantă și îndelungată a instanțelor de contencios administrativ se reține, în acord cu doctrina relevantă în materie, că actele administrative unilaterale se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual pe baza criteriilor constând în, pe de o parte, scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise, iar, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse, astfel: (i) actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în vederea organizării executării legii, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii; (ii) actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes, față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Analizând cuprinsul actului normativ din care provine norma de drept criticată, prima instanță a stabilit în mod legal că acesta reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, care se adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept, producând efecte erga omnes, care a fost emis în scopul organizării executării legii.

Acest raționament juridic urmează a fi însușit și de către instanța de control judiciar, care, analizând conținutul actului administrativ criticat prin raportare la dispozițiile art. 4 al Legii nr. 554/2004, conchide că acesta reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ, care nu poate forma obiect al excepției de nelegalitate invocate în cadrul unui proces aflat în derulare, ci poate constitui doar obiect al acțiunii directe în anulare exercitate în fața instanței de contencios administrativ.

În acest din urmă sens, Înalta Curte observă că Ordinul litigios a fost emis în vederea organizării executării legii, conținând reguli/norme cu caracter general, cu aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produce efecte juridice erga omnes, față de un număr nedeterminat de persoane.

În ceea ce privește jurisprudența identificată de recurentul-reclamant, prin care se afirma posibilitatea de a fi verificat pe calea excepției de nelegalitate inclusiv un act administrativ unilateral cu caracter normativ, aceasta privea un cadru de reglementare diferit, anterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, moment de la care s-a prevăzut expres dreptul persoanei interesate de a formula doar acțiune în anularea actului administrativ unilateral cu caracter normativ.

În consecință, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant privind soluția dată de prima instanță excepției de nelegalitate și astfel, față de argumentele anterior expuse, observând art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință de la data de 12 aprilie 2022, ca nefiind fondată.

Procedând în continuare la analiza cererii de recurs îndreptate împotriva sentinței civile nr. 174/2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în raport de criticile dezvoltate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat la interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței, fiind incident motivul de casare/nelegalitate de la punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reluând succint elementele circumscrise situației de fapt stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, agent de poliție în cadrul secției Regionale de Poliție Transporturi Craiova - Biroul Județean de Transport Olt, a participat în anul 2021 la examenul pentru ocuparea locurilor scoase la concurs de către Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", respectiv Facultatea de Poliție, domeniul de licență Științe militare, informații și ordine publică, specializarea Ordine și siguranță publică, specialitatea Poliție, forma de învățământ ÎFR.

Ulterior parcurgerii etapelor din cadrul concursului la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", după depășirea probei scrise și a probelor sportive, recurentul-reclamant a fost supus examinării medicale. În cadrul examenului medical, ca urmare a efectuării unor analize de sânge, recurentul-reclamant a primit diagnosticul de "beta talasemie minoră" fiind emis referatul medical nr. x/13.09.2021 de către Institutul de Hematologie Transfuzională "Prof. C.T.Nicolau" cu mențiunea «apt Academia de Poliție cursuri Fără Frecvență».

Comisia de examinare a dosarelor medicale a apreciat însă ulterior că recurentul-reclamant este în realitate «inapt». Împotriva acestei soluții a formulat cerere de reexaminare recurentul-reclamant, fiind trimis pentru reexaminare la Spitalul de Urgență "prof. Dr. Dimitrie Gerota" din cadrul MAI, unitate care a întocmit fișa de examinare nr. x/20.09.2021.

Reclamantul a susținut faptul că această fișă a fost completată cu mențiunea «apt», depunând în acest sens o fotocopie la dosarul primei instanțe, ulterior fiind modificată cu mențiunea «inapt».

Pârâta Direcția Medicală a arătat că reclamantul a fost programat pentru reexaminarea sa de către un medic specialist din cadrul Spitalului de Urgență Prof. Dr. Dimitrie Gerota, care în baza referatului medical nr. 1531/2021 și a rezultatelor analizelor de sânge ale reclamantului a stabilit diagnosticul "betatalasemie minoră compensată hematologic", stabilind în mod eronat că este «apt» prin raportare la categoria III din baremul medical; fișa medicală a fost reexaminată de către medicul specialist din cadrul Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, constatându-se că reclamantul a fost în mod eronat încadrat ca «apt» prin raportare la categoria III, iar nu prin raportare la categoria I. În acest context, medicul specialist-examinator a revenit asupra mențiunii «apt».

În acest context factual, Înalta Curte observă că argumentul esențial pentru care prima instanță a procedat la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată îl constituie aplicarea dispozițiilor paragrafului 55, pct. IV, Anexa 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, arătând expres că «Paragraful menționat stabileste că pentru bolile reprezentând anemii hemolitice prin defect intraeritrocitar, respectiv talasemiile compensate hematologic Hb mai mare 11 g/dl și Ht mai mare 32%, candidații pentru unitățile de învățământ din cadrul MAI sunt considerați inapți din punct de vedere medical (categoria I).». [s.n.]

În același sens, prin adresa nr. x/17.11.2021 emisă de Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" i-a fost indicată recurentului-reclamant «inaptitudinea medicală pentru candidații pentru unitățile/instituțiile de învățământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P.».

Recurentul-reclamant contestă încadrarea sa în categoria I, indicată de prima instanță și partea intimată-pârâtă.

Lecturând Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, Înalta Curte constată că, potrivit criteriului 55 al pct. 4 Boli ale sângelui și organelor hematopetice, din cadrul Anexei I la Ordin, în cazul "Anemii hemolitice prin defect intraeritrocitar. Talasemiile: compensate hematologic Hb mai mare 11 g/dl și Ht mai mare 32% (...)" sunt declarați «inapt» pentru Categoria I "candidații pentru unităție/instituțiile de învățământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P (...)".

De esența aplicării criteriului amintit este deci ca unitatea/instituția de învățământ vizată să fie "în structura" Ministerului Afacerilor Interne.

În plus, în discuție este o normă de excludere de la exercițiul unui drept, pentru criterii medicale, ceea ce impune interpretarea sa limitativă, exclusiv cu privire la conținutul său normativ.

Or, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne prevede că "Ministerul Afacerilor Interne are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.". [s.n.]

Astfel, raportul dintre Ministerul Afacerilor Interne și entitățile vizate de norma legislativă amintită este, după caz, unul calificat ca fiind "în structură" sau "în subordine" ori "în coordonare".

Art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 prevede că,,(1) Academia de Poliție «Alexandru Ioan Cuza», înființată în baza Hotărârii Guvernului nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu sediul în municipiul București, Aleea x A, este instituție de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național de învățământ militar, de ordine și siguranță publică. (2) Academia funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, denumit în continuare MAI.".

În sfârșit, Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 prevede că sunt "UNITĂȚI, INSTITUȚII ȘI STRUCTURI aflate în subordinea/în cadrul Ministerului Afacerilor Interne: ... 16. Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" ...". În acest caz, reglementarea este adaptată specificului fiecărei unități/instituții/structuri, aceasta găsindu-se, după caz, în subordinea ori în cadrul Ministerului.

Din analiza acestor norme juridice rezultă că intimata-pârâtă Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" reprezintă o instituție publică de învățământ superior aflată "în subordonarea" Ministerului Afacerilor Interne, iar nu "în structura" sa, după cum cere categoria I din Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 - "candidații pentru unităție/instituțiile de învățământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P (...)".

În aceste condiții, este eronată stabilirea de către prima instanță a faptului că recurentul-reclamant ar fi fost «inapt» din punct de vedere medical întrucât s-ar fi încadrat în Categoria I, prima liniuță, vizată de pct. IV al Anexei I la Ordinul comun în discuție, întrucât dl. A. nu a candidat la vreun examen/concurs pentru vreo unitate/instituție de învătământ din structura M.A.I., ci pentru o instituție de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, aflată în subordinea Ministerului în discuție.

După cum s-a arătat deja, norma juridică de la pct. IV al Anexei I la Ordinul comun prezintă un caracter special, restricționând exercitarea dreptului la educație, astfel că aplicarea și interpretarea nu pot interveni decât de manieră strictă, limitat la ipotezele avute în vedere, și nu poate fi extinsă prin analogie la alte categorii de instituții de învățământ ce nu au fost incluse în reglementare de emitenți.

În continuare, Înalta Curte constată că prima instanță nu a lămurit dacă reclamantul era sau nu în mod real «apt» sau «inapt» pentru a fi admis în cadrul Academiei de Poliției "Alexandru Ioan Cuza", ci s-a limitat exclusiv la a opune acestuia încadrarea într-o categorie de candidați care nu îl privea, din moment ce Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nu reprezintă o unitate/instituție de învătământ din structura M.A.I., ci o instituție de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, aflată în subordinea Ministerului în discuție.

În plus, instanța de control judiciar observă faptul că, în raport de situația de fapt expusă de prima instanță, medicii implicați în procedurile de evaluare a recurentului - reclamant au avut abordări contradictorii, acesta fiind apreciat concomitent a fi «apt» sau «inapt» în raport de diagnosticul "betatalasemie minoră compensată hematologic".

Totodată, este necontestat în proces că reclamantul - recurent are deja calitatea de polițist - subofițer, fără a fi fost declarat «inapt» pentru serviciul de poliție, în timp ce scopul examenului la care a participat la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" este, ca prin admiterea la această instituție de învățământ superior și absolvirea cursurilor, să promoveze în categoria ofițerilor de poliție.

În acest context, se impune a fi lămurit în cadrul situației de fapt dacă există vreo cauză medicală de natură a permite concluzia că reclamantul este «inapt» așa cum pretind intimatele - pârâte.

Or, o astfel de verificare implică o analiză de temeinicie a cererii de chemare în judecată, ce revine în competența de primă instanță a Curții de Apel Craiova, urmând a fi administrate probele apreciate de judecătorul fondului a fi necesare sub acest aspect.

În concluzie, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant sub aspectul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Față de cele arătate în precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 174/2022, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe; totodată, nefiind identificate motive de casare a încheierii civile de la data de 12 aprilie 2021 prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, calea de atac formulată de recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 12 aprilie 2022, ca nefondat.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 174/2022 din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.